9:22 Am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei.
Slab. Cei a caror pricepere a Evangheliei era limitata si care puteau fi zdruncinati de lucruri care erau perfect legale in ele insele (vezi Rom 14:1). Cand avea de-a face cu unii ca acestia, Pavel nu se comporta in chip deliberat intr-un fel care sa trezeasca prejudecatile lor si sa turbure marginita lor intelegere a adevarului. El nu i-a socat prin neconformare la deprinderile lor in imbracaminte, hrana si chiar servicii religioase (vezi Fapte 16:1–3; Rom 14:1–3, 13, 15, 19–21; 1Cor 8:13). Aceasta condescendenta la punctul de vedere al fratilor mai slabi ar fi putut sa para ca e o slabiciune din partea lui Pavel, dar era in realitate un semn ca poseda o mare putere morala. Sigur in cunostinta sa experimentala a iubirii lui Isus, si sigur de suprematia singurului mare adevar al mantuirii prin credinta in Hristos, el isi putea prea bine ingadui sa placa celor slabi prin conformarea la particularitatile lor in lucruri care nu erau de insemnatate majora, ca de pilda infranarea de la folosirea alimentelor care fusesera jertfite idolilor (vezi cap. 8:4, 7-9).
Totul. [,,Toate lucrurile” KJV]. Polivalenta lui Pavel l-a facut in stare sa practice o adaptare in toate privintele la tot felul de oameni si de conditii in lucrurile acelea care in ele insele nu erau lucruri care sa cuprinda principii imuabile. Totusi, Pavel niciodata nu a facut compromis cu principiul.
Sa mantuiesc pe unii. Tot ce facea Pavel, usoara lui adaptare la anumita societate in care se gasea si dispozitia lui de a fi tolerant si rabdator fata de toti oamenii, avea un singur obiectiv – mantuirea acelora care ar crede solia sa. El nu se exprima ca planuind sa mantuiasca pe toti, deoarece stia ca multi nu vor crede (Rom 9:27; 11:5). Prin felul sau de adaptare, la obiceiurile, deprinderile si parerile tuturor categoriilor de oameni pentru ca sa poata mantui pe unii, Pavel a urmat de aproape modelul dat de Mantuitorul, cu privire la care profetul scria: ,,Trestia franta n-o va zdrobi” (Isa 42:1-3). Adaptabilitatea este una din cele mai folositoare calificatii pe care un deservent cultic poate sa le cultive. Ea il ajuta sa lucreze asa cum a lucrat Hristos; in caminul celor saraci si ignoranti, in piata printre negustori si financiari, la praznicele si la mesele celor bogati, si in convorbire cu cei intelepti. El va fi dispus sa mearga oriunde si sa foloseasca orice metoda e mai corespunzatoare pentru ca sa castige pe oameni pentru imparatia vesnica de slava si de pace a lui Dumnezeu (vezi MH 23-25; GW 118, 119).