9:14 Tot asa, Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia, sa traiasca din Evanghelie.
Randuit. Gr. diatasso, ,,a aranja”, ,,a randui”, ,,a da ordine”. Dumnezeu a randuit ca in general slujitorii Sai de pe pamant sa fie scutiti de indoita raspundere de a predica Evanghelia si de a se ingriji de propriile lor nevoi fizice – aceasta era raspunderea acelora intre care lucrau (vezi Mat 10:9, 10; Luc 10:7). Dumnezeu spusese israelitilor ca o zecime din posesiunile lor era a Lui si erau obligati de a da o zecime credincioasa preotilor de la templu (vezi Lev 27:30, 32; Num 18:21; Mal 3:10, 11; Evr 7:5). Isus a aprobat planul acesta cand a fost pe pamant (vezi Mat 23:23). In felul acesta se trasase in mod clar tiparul pentru metoda divina pe care trebuie sa o urmeze biserica crestina pentru sustinerea materiala a personalului de cult. Israel din vechime s-a departat de instructiunile clare ale lui Dumnezeu in chestiunea aceasta, si au fost blestemati (vezi Mal 3:8, 9). Neaducerea la Dumnezeu a ceea ce este al Lui expune pe crestinul cu numele la acelasi blestem care a fost rostit asupra lui Israel, in timp ce ascultarea plina de iubire si de voie buna de aceasta cerere dreapta si echitabila califica pe credincios sa ceara implinirea fagaduintei minunate care e data ascultatorului aducator de zecime (vezi Mal 3:10-12). Omul este de la natura extrem de egoist.
El in mod natural urmeaza exemplul marelui adversar al adevarului care a pierdut pozitia lui inalta din cer prin cultivarea dorintei de a se inalta pe sine (vezi Isa 14:12-15; Ier 17:9).
Aducerea zecimii si a darurilor procura o frana continua pusa egoismului omului, pe langa ajutorarea lui de a-si pune increderea in Dumnezeu si nu in lucrurile materiale ale acestei lumi (vezi Mat 6:19-21). In felul acesta se vede ca aducerea zecimii si a darurilor pentru intretinerea lucratorilor si pentru inaintarea lucrarii lui Dumnezeu pe intreaga fata a pamantului aduce binecuvantari atat pentru datator cat si pentru primitor. Egoismul este infranat si se creeaza si se sustine interes fata de lucrarea bisericii. In acelasi timp, cei care s-au predat lucrarii sunt bine ingrijiti fara sa mai aiba povara si nelinistea de a cauta sa vada atat de treburile lumesti cat si de cele spirituale.
Sa traiasca. Daca toti membrii bisericii sunt credinciosi in aducerea zecimii si a darurilor, va fi
o rezerva abundenta de mijloace pentru ducerea mai departe a lucrarii Evangheliei. Se pot folosi mai multi lucratori si venirea Domnului este grabita. E datoria slujitorilor lui Dumnezeu sa educe pe membrii bisericii in chestiunea finantelor bisericii, pentru ca credinciosii sa poata primi binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a fagaduit celor care se conformeaza la planul Lui in chestiunea aceasta, si de asemenea pentru a promova interesele unei proclamari mondiale a Evangheliei (vezi 2Cor 8:4–8, 11, 12; 9:6–12; AA 345).