English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 1 Corinteni

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

1 Corinteni, 9


9:1 Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu in Domnul?

Nu sunt eu slobod? Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) inversarea ordinii primelor doua intrebari. Asezarea intrebarii” Nu sunt eu slobod?” intai, face mai precisa legatura dintre versetul acesta si ceea ce fusese dezbatut in cap. 8. E ca si cum Pavel ar fi spus: ,,Va cer sa renuntati la libertatea voastra, si sa va abtineti de a o folosi arbitrar. Va cer sa fiti atenti la starea spirituala a fratilor vostri mai slabi, si sa va stapaniti libertatea in acord cu aceasta. Nu fac eu asa ceva? Am anumite privilegii ca apostol de care nu ma folosesc, ca nu cumva facand asa sa impiedic pe cineva sa faca un cuvenit progres pe cararea crestina.” Constructia intrebarilor din versetul acesta arata ca ele toate asteapta un raspuns afirmativ.

Apostol. Acest capitol, cercetat superficial, poate avea infatisarea unei digresiuni de la tendinta generala de gandire asupra careia se staruie in capitolul precedent. Totusi, el este o continuare a temei acelui capitol, mai ales a v. 13. Pavel ilustreaza dispozitia lui de a renunta la drepturile sale legitime ca apostol. In plus, pretentia lui de a fi apostol fusese contestata (v. 3). El incepe sa enunte dovezile apostoliei sale. Enuntarea dreptului sau de a fi recunoscut ca apostol constituie una din relatarile cele mai frumoase, distinse si innobilatoare ce se pot gasi oriunde cu privire la virtutea tagaduirii de sine si a principiilor ce ar trebui sa determine la actiune pe slujitorul Evangheliei. Cel care e plin de duhul lui Hristos e gata sa faca orice si sa fie orice pentru a face sa inainteze interesele imparatiei lui Dumnezeu.

Vazut ...pe Isus. [,,Vazut pe Isus Hristos”, KJV]. O obiectie fata de pretentia lui Pavel la apostolie era ca Pavel nu fusese asociat al lui Hristos pe cand Hristos fusese pe pamant. Isus a chemat pe apostol ca martor al Sau (vezi Fapte 1:8). E adevarat ca Pavel nu fusese un asociat al Domnului inainte de moartea Lui, dar L-a vazut dupa invierea Lui, si in felul acesta putea pretinde cuprinderea in grupa apostolilor (vezi Fapte 9:3-5; vezi 1Cor 15:8). Merita de a se nota faptul ca Pavel adesea isi sustinea pretentia ca era apostol prin referirea la vedenia sa divina (vezi Fapte 22:14, 15; 26:16; 1Cor 16:8, 9).

Lucrarea mea. Apostolul se refera la faptul ca chiar aceia care ridicau obiectii la faptul ca el era apostol fusesera convertiti la Domnul prin lucrarea lui. El ofera aceasta ca o dovada ca Isus il recunostea ca apostol si-l binecuvanta in lucrarea aceea. Ar fi irational de a crede ca Dumnezeu ar binecuvanta in asa fel pe un impostor; de aceea, infiintarea bisericii din Corint prin lucrarea lui Pavel era o marturie pentru apostolia lui. Un slujitor poate pe buna dreptate sa atraga atentia la binecuvantarea care insoteste lucrarea sa ca dovada a faptului ca e chemat de Dumnezeu (vezi Mat 7:16, 20).

In Domnul. Pavel admite ca tot ce fusese facut de el fusese savarsit prin puterea pusa la indemana de Domnul. Stia ca de la sine nu putea face nimic (cf. Ioan 15:5). Toata puterea si intelepciunea lui veneau de la Domnul, care il chemase la slujba apostolica (Rom 1:1; 1Cor 1:1; 1Tim 2:7; 2Tim 1:1; Titus 1:1). Aceasta deplina supunere la voia lui Dumnezeu si inteligenta recunoastere a incapacitatii omului de a face ceva in propria sa putere, este cel dintai si cel mai important factor in constituirea unui slujitor cu succes al Evangheliei.



9:2 Daca nu sunt apostol pentru altii, sunt macar pentru voi; caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul.

Pecetea. Adica certificatul autenticitatii. Pavel declara emfatic ca existenta membrilor in biserica din Corint, chiar a acelora care puneau la indoiala dreptul lui de a fi numit apostol, era o confirmare absoluta a pretentiei lui ca era apostol. Convertirea lor n-ar fi putut fi facuta de om. Ea era lucrarea lui Dumnezeu. Era dovada ca Dumnezeu era cu servul Sau si ca fusese cu adevarat trimis de El.

Dumnezeu foloseste pe servul Sau asa cum un meserias iscusit foloseste uneltele. Oamenii sunt mijloace in mainile Sale pentru realizarea scopurilor Sale intre oameni. Dupa cum tamplarul foloseste diferite unelte pentru a face o frumoasa piesa de mobilier, iar articolul finit este recunoscut ca un produs al mainilor sale, tot asa Domnul foloseste pe lucratorii Sai de pe pamant pentru a fasona trofeele harului Sau, barbati si femei pierduti in pacat. Tamplarul cunoaste propriile Sale unelte si le foloseste cu iscusinta; tot asa Domnul cunoaste pe servii Sai, si sub conducerea Lui ei sunt facuti in stare sa castige oameni pentru imparatie. Acest succes in castigarea de oameni la Domnul arata primirea din partea Lui a serviciului lor si statorniceste statutul lor ca martori ai Sai.

Pentru altii. Adica altii, nu din Corint, care nu fusesera convertiti prin lucrarea lui Pavel. Acestia s-ar fi putut indoi ca Pavel fusese trimis de Dumnezeu sa predice Evanghelia, dar cu siguranta fratii sai din Corint nu puteau intretine nici o indoiala de felul acesta. El lucrase printre ei multa vreme, si ei avusesera prilej bogat de a-l cunoaste pe el si de a vedea cat de cu succes fusesera straduintele lui. Ei aveau dovezi mai mult decat indestulatoare ca el fusese trimis sa faca o mare lucrare pentru Dumnezeu.



9:3 Iata raspunsul meu de aparare impotriva celor ce ma cerceteaza.

Iata. [,,Acesta”, KJV; ,,Aceasta”, G. Gal.]. Comentatorii sunt in dezacord cu privire la faptul daca pronumele acesta se refera la ceea ce precede (v. 1, 2) sau la ceea ce urmeaza. Poate ca tratarea mai pe larg a versetelor urmatoare e mai corespunzator introdusa de aceasta enuntare decat ca cele doua versete anterioare sa fie rezumate prin el. In cazul acesta, ceea ce urmeaza este apararea pe care Pavel o prezinta celor care si-au permis sa puna la indoiala autoritatea lui ca apostol. In v. 4-6, el scoate in evidenta obiectiile principale care fusesera ridicate, si in versetele urmatoare arata ca ele sunt fara de putere.

Raspunsul. Gr. apologia, ,,apologia”, ,,apararea”. Acesta era un termen juridic care era aplicat la o pledoarie in apararea celui care era judecat (vezi Fapte 25:16; Filp 1:7, 17; 2Tim 4:16). Aici cuvantul inseamna raspunsul lui Pavel pentru aceia care se faceau judecatori ai pretentiei sale ca el era apostol. Recunoscand pe deplin ca prin putere divina pusese temeliile bisericii corintene, Pavel prezenta pe credinciosii insisi ca sigiliu, sau confirmare solemna, a apostoliei lui, apararea lui contra oponentilor sai.

Cerceteaza. Gr. anakrino ca si apologia, un termen juridic aplicat judecatorilor tribunalelor, cei care sed si judeca, si cerceteaza si decid asupra chestiunilor aduse inaintea lor (vezi Luc 23:14; Fapte 4:9; 24:8).



9:4 N-avem dreptul sa mancam si sa bem?

Dreptul. [,,Puterea”, KJV]. Gr. exousia, ,,dreptul”, ,,autoritatea”. Pavel pretinde toate drepturile si privilegiile pe care oricare alt apostol le avea.

Sa mancam si sa bem. S-ar putea deduce din ceea ce fusese scris in cap. 8 ca Pavel se referea la dreptul sau de a consuma hrana jertfita idolilor, daca ar fi dorit asa ceva, dar contextul nu suporta vederea aceasta (vezi v. 2, 3, 6, 7). El se ocupa cu chestiunea dreptului sau, ca apostol, de a primi intretinere sa din partea bisericilor pe care le slujea. Pavel pretindea ca el, la fel cu toti ceilalti slujitori ai Evangheliei care isi consacra viata lucrarii Cuvantului lui Dumnezeu, are dreptul sa fie intretinut de biserici, e bazat pe orice temelie logica asa cum incepe sa arate (v. 7-14)

Argumentatia la care Pavel pare sa raspunda este aceasta: Pavel si asociatul sau, Barnaba, lucrau cu mainile lor pentru a se intretine (Fapte 18:3, 6). Alti predicatori si invatatori religiosi cereau sa fie intretinuti de aceia carora le slujeau. Lucrurile fiind asa, ar parea ca si cum Pavel isi dadea seama ca el si Barnaba nu aveau dreptul de intretinere din partea bisericii pentru ca stiau ca nu sunt apostoli! La rationamentul acesta Pavel raspundea ca desi era adevarat ca lucra cu mainile sale, deductia trasa din faptul acesta era gresita. Nu pentru ca nu avea dreptul sa fie intretinut, si nu pentru ca el nu avea o astfel de pretentie, ci pentru ca stia ca era pentru binele spiritual al bisericii ca el sa nu impuna pretentia sa.



9:5 N-avem dreptul sa ducem cu noi o sora, care sa fie nevasta noastra, cum fac ceilalti apostoli, si fratii Domnului, si Chifa?

O sora. Adica, o femeie crestina, una care e membra a bisericii (vezi Rom 16:1; 1Cor 7:15; Iac 2:15).

Nevasta. Expresia ,,o sora ca nevasta” [,,o sora, o sotie”] ar trebui sa fie legata dupa cum urmeaza: ,,o sora ca sotie”. Ca si sotul ei, o astfel de persoana ar trebui sa aiba dreptul de a fi intretinuta de biserica. Pavel aici pare ca zice: ,,Noi n-avem dreptul sa luam o nevasta, care e si ea o credincioasa, si sa calatorim cu ea pe cheltuiala voastra, asa cum fac si ceilalti apostoli?” Unii au gandit ca o ,,sora” nu se referea la o sotie, ci la o sustinatoare, care putea sa serveasca la nevoile apostolilor, la fel cum anumite femei slujisera lui Hristos (vezi Luc 10:38-42). Dar referirea la Petru, care era casatorit (vezi Mat 8:14; Mar 1:30), arata ca aici era vorba de sotii.

Ceilalti apostoli. Aceasta arata ca era practica generala pentru apostoli sa fie casatoriti. S-ar putea sa fi fost oarecare motive pentru care apostolii erau insotiti in calatoriile lor de sotiile lor. In tarile orientale nu e usor ca barbatii sa aiba intalnire cu femeile in scopul de a le invata in cele religioase, dar sotiile apostolilor puteau face usor astfel de legaturi. In felul acesta ar fi fost un mare avantaj pentru apostoli sa aiba sotiile lor cu ei pentru a-i ajuta in cele ale gospodariei, ca si pentru a se ingriji de ei in vremuri de boala si de persecutie. Pavel prefera situatia de necasatorit pentru propria sa lucrare (vezi cap. 7:7) si sunt cu adevarat cazuri cand un barbat poate fi in stare sa faca

o lucrare mai eficienta cand nu e stanjenit de o familie. Dar nu exista temei biblic precis pentru a obliga pe slujitorii Evanghelie la celibat.

Fratii Domnului. Vezi Mat 12:46. La inceputul lucrarii lui Hristos, fratii Lui nu au crezut in el (vezi Ioan 7:3-5). Pare ca mai tarziu si-au schimbat atitudinea, si au fost numarati printre propovaduitorii Evangheliei. De asemenea este evident din enuntarea aceasta ca ei erau casatoriti si ca isi luau sotiile cu ei, cel putin in unele din calatoriile lor (vezi Fapte 1:14).

Chifa. Adica, Petru (vezi Mat 4:18; 16:18; Mar 3:16; 1Cor 1:12). Cu privire la faptul ca Petru era casatorit, vezi Mat 8:14; Mar 1:30. Vazand ca Petru, prin propria sa fapta a dat aprobarea sa la casatoria clerului, e curios ca cineva care pretinde ca e succesorul lui sa interzica clerului a se casatori!



9:6 Ori numai eu si Barnaba n-avem dreptul sa nu lucram?

Barnaba. Barnaba fusese un proprietar de teren in insula Cipru, care s-a unit cu biserica din Ierusalim, impartindu-si averea la credinciosii saraci (Fapte 4:36, 37). Mai tarziu fusese trimis sa se ingrijeasca de interesul in crestere din Antiohia (Fapte 11:22). Simtind nevoia de ajutor in plus, a folosit serviciile lui Pavel (Fapte 11:25, 26). Mai tarziu s-a atasat lui Pavel in intaia calatorie misionara a acestuia (Fapte 13:1-4)). Dupa calatoria aceea, partasia lor in lucrare a fost suspendata cand nu s-au inteles asupra lui Ioan Marcu cu ei in a doua calatorie (vezi Fapte 15:36-39). Aceasta este cea dintai mentionare a lui Barnaba de catre Pavel dupa separarea lor cu cativa ani mai inainte ca scrisoarea aceasta sa fi fost scrisa.

N-avem dreptul sa nu lucram. [,,Putere de a se abtine de a lucra”, KJV]. Forma intrebarii in textul grec sugereaza o puternica afirmatie ca Pavel si Barnaba aveau o astfel de putere, sau un astfel de drept, de a se abtine de a lucra pentru propria lor intretinere daca alegeau sa faca asa. Dupa convertirea sa Pavel avea o singura dorinta in viata, sa marturiseasca pentru Hristos si sa convinga pe oameni sa-L primeasca pe El ca Mantuitor personal (vezi 1Cor 9:16; 2Cor 5:11; Filp 3:13, 14). El era totdeauna atent de a evita orice ar putea servi sa impiedice pe oameni de a crede solia lui (vezi Rom 9:1-3; 10:1; 14:16, 19-21; 1Cor 8:13; 9:22, 23). Paganii erau banuitori fata de oamenii care veneau printre ei, asa ca apostolul s-a hotarat sa nu le dea motiv sa-l acuze ca a venit printre ei ca invatator religios ca sa obtina intretinerea de la ei. Activitatea misionara a lui Pavel pare sa fi fost urmarita pas cu pas de unele persoane care incercau sa-i produca necaz, sa-i distruga autoritatea, si sa-i impiedice lucrarea (vezi Fapte 13:45, 50; 14:2, 19; 17:5; Gal 2:4; 3:1; 5:12). Aceste persoane erau, in parte, invatatori crestini iudei care credeau ca legea lui Moise era obligatorie pentru crestini, si care incercau sa impuna doctrina lor bisericilor infiintate de Pavel si de Barnaba, in felul aceasta trezind banuieli cu privire la Pavel. Pe cat se pare, nefiind in stare sa gaseasca un temei adevarat de plangere impotriva lui, ei prezentau refuzul lui de a accepta intretinerea din partea corintenilor ca o dovada ca el nu era un adevarat apostol al lui Hristos. Vezi 2Cor 11:22.

Slujitorul Evangheliei, oriunde lucreaza, trebuie sa fie atent totdeauna la primejdia de a face sau de a spune ceva ce s-ar putea dovedi o cauza de poticnire pentru cei pentru care lucreaza. Aceasta cere o dispozitie de a renunta la drepturile si la privilegiile sale, la nevoie, pentru binele altora.



9:7 Cine merge la razboi pe cheltuiala sa? Cine sadeste o vie, si nu mananca din rodul ei? Cine paste o turma, si nu mananca din laptele turmei?

Merge la razboi. Gr. strateuo ,,a servi ca ostean”, in timp de razboi sau de pace. Expresia e folosita cu privire la serviciul militar in general. Ostasul isi consacra viata serviciului militar in favoarea propriului sau popor si propriei sale tari. E datoria sa sa apere interesele celor care-l folosesc ca ostas, chiar dandu-si viata daca e necesar. Dar ostasul pe bune dreptate asteapta ca aceia care l-au inscris la oaste sa se ingrijeasca de toate cele necesare, lasandu-l cu totul liber sa-si consacre puterile lucrarii ce i-a fost incredintata. Dupa cum e drept ca ostasul din lume sa-si primeasca plata de la cei care il folosesc, tot asa e drept ca slujitorul Evangheliei sa astepte intretinere din partea celor carora le serveste. Aceasta este prima ilustratie.

Pe cheltuiala. Gr. opsonion ,,ratii militare”, ,,stipendiu”, ,,acordari”, ,,salarii”. Pe vremuri era obiceiul de a plati soldatilor partial in ratii de carne, cereale sau fructe. Soldatii nu asteptau sa fie obligati sa-si asigure propria hrana; aceasta era raspunderea celor care-l inscriau la oaste. In acelasi fel, lucratorul evanghelic nu trebuie sa fie impovarat de necesitatea de a-si devota timpul si energia obtinerii propriei sale hrane si a altor lucruri trebuincioase.

Vie. A doua ilustratie este luata din domeniul agriculturii. Omul care sadeste o vie nu asteapta ca munca lui sa fie in zadar; el asteapta sa se bucure de roadele viei. In acelasi fel slujitorul Evangheliei isi consacra timpul, munca si talentele la infiintarea bisericii, care este via lui Dumnezeu, si e drept ca el sa primeasca intretinerea de la ea (vezi Psa 80:8, 9; Isa 5:1–4; 27:2, 3).

Turma. A treia ilustratie intareste subiectul celor doua precedente. Poate ca ilustratia cu biserica lui Dumnezeu ca o turma de oi (Ioan 10:7-9, 11; Evr 13:20), sislujitorul Evangheliei ca un pastor (Efes 4:11; aici ,,pastori” inseamna literal ,,pastor de oi”), se afla deja in circulatie cu mult inaintea lui Pavel.

O invatatura importanta care e data de acest plan divin pentru sustinerea lucrarii pastorilor nu ar trebui sa fie trecuta cu vederea. Inima fireasca e foarte egoista; omul se straduieste fara incetare sa acumuleze bogatie materiala. Aranjamentul prin care biserica sustine pe aceia care o servesc in cele spirituale ajuta pe membrii sa biruiasca tendinta naturala a inimii spre egoism. El procura de asemenea o cale de a da exprimare practica aprecierii din partea lor a eforturilor depuse in favoarea lor de catre lucratori. Chiar si mai important, el este un mijloc de a exprima recunostinta lor fata de Dumnezeu pentru iubirea si grija Lui pentru ei, care e manifestata prin serviciile celor randuiti de El.



9:8 Lucrurile acestea le spun dupa felul oamenilor? Nu le spune si Legea?

Dupa felul oamenilor. [,,Ca om”, KJV]. Forma intrebarii in textul grec asteapta un raspuns negativ. Era acest plan pentru sustinerea lucratorilor o simpla parere omeneasca? Erau probabil unii care argumentau in felul acesta si pretindeau ca nu era temei biblic pentru sustinerea planului.

Nu le spune si Legea? [,,Nu zice Legea”, KJV]. Legea lui Dumnezeu, fie ca era cuprinsa in Cele Zece Porunci sau in regulile si reglementarile pomenite ca legea lui Moise, era privita cu mult respect de iudei si de partea iudaica a bisericii crestine. Cand avea discutii cu iudeii, Pavel era obisnuit sa-si dovedeasca sustinerile din VT. In v. 7, el demonstreaza prin rationament omenesc ca este echitabil ca biserica sa intretina pe slujitorii Evangheliei. Acum dovedeste din ilustratii VT ca acelasi principiu era cunoscut si practicat in zilele vechiului Israel.

9:9 In adevar, in Legea lui Moise este scris: Sa nu legi gura boului care treiera graul! Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici?

Legea lui Moise. Pentru o definitie a acestei legi vezi Luc 2:22; 24:44; Fapte 15:5.

Legi. Citatul este din Deu 25:4. Aceasta legare a gurii boului era facuta fie trecand curele in jurul gurii sau prin asezarea unui mic cos la gura, [,,botnita”], fixat cu curele de coarnele animalului, asa ca boul putea sa respire cu usurinta dar nu putea sa manance. Permiterea din partea legii ca boul sa manance din cereale in timp ce le calca invartindu-se mereu si calcand pe ele pentru ca sa le treiere arata atentia lui Dumnezeu pentru animalele domestice. In general e privit ca o prevedere umanitara pentru animalele lucratore, dar versetul acesta sugereaza ca e un inteles mai adanc decat numai bunatatea fata de animale.

Dumnezeu. Forma in care intrebarea aceasta este exprimata in textul grec cere un raspuns negativ. Totusi nu trebuie sa tragem concluzia ca Pavel interzicea o interpretare literala a versetului. Dumnezeu cu adevarat Se ingrijeste de boi. Pavel subliniaza faptul ca aceasta reglementare umanitara care ingaduia ca boul sa manance din cerealele pe care le treiera, contine un principiu care are o aplicatie universala. Cei care lucreaza au dreptul de a fi intretinuti din roadele muncii lor (1Cor 9:7; 2Tes 3:10). Acest aranjament intelept si drept a fost mult pervertit de om sub stapanirea lui Stana. Milioane de lucratori nu au primit compensatie corespunzatoare pentru lucrul lor. Nu li s-a dat partea cinstita din roadele ostenelilor lor. Dumnezeu cunoaste aceasta nedreptate crasa si a asigurat pe poporul Sau credincios ca in imparatia Lui de slava vesnica toti se vor bucura de roadele ostenelilor lor (vezi Isa 65:21, 22).



9:10 Sau vorbeste El inadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; caci cine ara, trebuie sa are cu nadejde, si cine treiera graul, trebuie sa-l treiere cu nadejdea ca va avea parte de el.

Inadins. [,,Cu totul”, KJV]. Gr. pantos, ,,cu certitudine”, ,,cu siguranta”, ,,in orice caz”, ,,fara indoiala”. Totusi, Pavel nu tagaduieste aplicatia literala a legii (vezi v. 9). El face doar o asa de larga aplicatie a principiului incat in comparatie cu extinderea aplicatiei, interpretarea literala este, ca sa zicem asa, lipsita de insemnatatea.

Pentru noi. Pavel face acum o aplicatie expresa a acestei legi la aceia care sunt chemati de Dumnezeu sa proclame Evanghelia. S-ar putea pune intrebarea, in ce sens a fost data reglementarea aceasta in folosul slujitorilor Evangheliei? Raspunsul arata ca e planul lui Dumnezeu ca toti aceia care muncesc cinstit pot pe buna dreptate nadajdui rasplatirea. Nu ca rasplatirea este marele obiectiv in cazul lucratorului evanghelic; el predica pentru ca, la fel ca Pavel, nu poate face altfel (vezi v. 16). Dar Domnul demonstreaza amabila Lui atentie pentru lucratorii Sai. Desi adevaratul slujitor al Evangheliei e sub o adanca obligatie de a lucra pentru mantuirea semenilor sai, nu se asteapta ca sa faca lucrul acesta fara nadejde de compensare, in forma atat a intretinerii materiale cat si a bucuriei viitoare (vezi Ier 20:9; 2Cor 1:14; 1Tes 2:19, 20).

Are in nadejde. Cel care se angajeaza sa munceasca pamantul trebuie sa fie inspirat sa depuna cele mai bune eforturi ale sale. Pentru a realiza lucrul acesta, el ar trebuie sa aiba nadejdea indreptatita si asteptarea ca harnicia si sarguinta sa vor fi incoronate cu succes. El trebuie sa lucreze cu asigurarea plina de incredere ca ii va fi permis sa se bucure de roadele muncii sale. Cineva care este obligat sa lucreze fara aceasta nadejde inspiratoare e foarte mult handicapat si nu se poate presupune ca e capabil sa depuna efortul sau maxim. Cum poate cineva care nu are asigurarea de a primi o compensatie corespunzatoare sa manifeste un mare interes in munca sa? Cum se poate astepta ca el sa se devoteze neegoist si neobosit sarcinii incredintate lui? Cum poate mintea lui sa fie libera de neliniste cand ia aminte la nevoile familiei lui? Daca asa stau lucrurile cu cel care e angajat in lucrarea lumii, nu e lucrul acesta adevarat si cu privire la acela care lucreaza in via Domnului?

Cu nadejdea ca va avea parte. [,,Partas al nadejdii sale” KJV; ,,Va avea parte de rodul sau”. G. Gal.]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. P. 10) exprimarea ,,in nadejdea partasiei”. Dumnezeu in planul mantuirii, foloseste multe unelte pentru realizarea scopurilor Sale. Dupa cum in agricultura unul poate sa pregateasca terenul si altul sa adune recolta, tot asa in marea lucrare de castigare de suflete pentru imparatia lui Dumnezeu, Duhul Sfant poate sa foloseasca o persoana ca sa semene samanta Evangheliei in inima unuia care cauta dupa adevar, si un altul sa conduca persoana aceea prin apa botezului in biserica (vezi cap. 3:6, 7). Indiferent ce parte ar putea avea un lucrator in convertirea unui suflet la Hristos, el va participa la rasplata impreuna cu toti ceilalti pe care Domnul i-a folosit in atragerea aceluia la El (vezi Mat 20:8-10; Ioan 4:36-38; 1Cor 3:8-14). La fel, lucratorul care seamana samanta adevarului e indreptatit la sustinere materiala tot pe atat de drept ca si lucratorul care la o data mai tarzie are privilegiul de a infiinta o biserica alcatuita din aceia care au fost adusi la Evanghelie de cei dinaintea lui (vezi 2Tim 2:6).



9:11 Daca am semanat printre voi bunurile duhovnicesti, mare lucru este daca vom secera bunurile voastre vremelnice?

Semanat. Comparatia cu semanatul este folosita in Biblie pentru a denota predicarea Evangheliei si distribuirea marilor nadejdi si privilegii care sunt oferite prin credinta in Hristos (vezi Mat 13:3, 19-23; Ioan 4:38). Caracterul potrivit al acestei figuri e vazut cand se retine ca acela care seamana grauntele pe un teren, le imprastie pe tot campul. Tot asa slujitorul Evangheliei predica Cuvantul lui Dumnezeu la tot felul de oameni in orice stare. El predica la toti cei care asculta, fara de a sti cine va raspunde favorabil si cine se va dovedi a fi ca terenul pietros si cararea batatorita din parabola cu semanatorul (vezi Mat 13:4, 5). E datoria lui de a semana samanta, lasand Duhul lui Dumnezeu sa o duca la rodire (vezi Ecl 11:6; Mar 4:26-28).

Bunurile duhovnicesti. [,,Lucrurile spirituale”, KJV]. Lucratorul crestin distribuie binecuvantari de o valoare infinit mai mare decat intretinerea materiala pe care o primeste. El proclama Evanghelia cu toate binecuvantarile si mangaierile ei. El face cunoscut oamenilor pe Dumnezeu, cu planul de mantuire si nadejdea cerului. El calauzeste pe oameni pe calea mangaierii si a pacii; sub conducerea Duhului Sfant, el ridica oameni din decaderea idolatriei si de la inchinarea la dumnezei mincinosi, la bucuria partasiei cu viul Dumnezeu; pe scurt, el, ca ambasador al lui Hristos, invita pe oameni sa primeasca acea cunostinta care le va aduce viata vesnica (vezi Ioan 17:3; 2Cor 5:20). El pune inaintea oamenilor comori de valoare vesnica, in comparatie cu care toate bogatiile pamantului se sting in uitare (vezi Isa 55:2; Mat 13:44-46; Apoc 3:17, 18; 21:3, 4, 7; 22:14).

Mare lucru. Pretentia la intretinere materiala pare puternic indreptatita din faptul ca compensatia la care lucratorii sunt indreptatiti cuprinde ceva mult superior fata de ceea ce ei dau. Nu numai ca e un lucru foarte mic pentru comunitatea crestina sa serveasca pe slujitor ,,in cele fiesti”; e datoria lor voioasa, prin care ei pot sa demonstreze partial aprecierea lor cu privire la ceea ce Domnul a facut pentru ei (vezi Rom 15:27).



9:12 Daca se bucura altii de acest drept asupra voastra, nu ni se cade cu mult mai mult noua? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci rabdam totul, ca sa nu punem vreo piedica Evangheliei lui Hristos.

Altii. Aceasta fara indoiala se refera la alti invatatori religiosi din biserica din Corint. Poate ca Pavel se gandea la vreunii din cei mentionati in cap. 1:10, 11; 3:3, conducatorii diferitelor partide din biserica care poate pretindeau dreptul sa fie intretinuti de biserica. Se poate ca ei sa fi fost chiar aceia care au cautat sa dovedeasca faptul ca Pavel nu era apostol, deoarece nu exercita ca ei autoritatea de a primi intretinere de la biserica. Dar el a aratat ca daca altii aveau dreptul la o atare intretinere, pretentia lui era mult mai puternica. El era invatatorul lor originar; el ii condusese la Domnul si-i ajutase sa-si organizeze biserica. El lucrase mai mult si mai inflacarat la invatarea lor si la calauzirea lor in cele spirituale.

Drept. Gr. exousia, ,,drept”, ,,autoritate”, ,,privilegiu”.

Nu ne-am folosit. In ciuda faptului ca Pavel avea un mai mare drept sa pretinda intretinere materiala din partea bisericii, el nu-si impusese dreptul; el alesese sa treaca cu vederea privilegiul sau in privinta aceasta, si sa lucreze pentru propria sa intretinere. El era foarte atent ca nu cumva sa dea vreun motiv de poticnire; ca nu cumva sa faca posibil pentru cineva sa-l acuze cineva ca avea motive meschine in mergerea la Corint si predicarea Evangheliei (vezi Fapte 18:3; 2Cor 11:7-9; 12:14). Aceasta este o ilustratie de completa dedicare a carierei sale de salvare de suflete pentru imparatia lui Dumnezeu (vezi 1Cor 9:22). Intaia si unica lui dorinta de totdeauna era ca sa se faca pentru cel mai mare interes al oamenilor pentru care lucra. Devotiunea sa dezinteresata pentru cauza Domnului e caracteristica pentru toti cei care au prins viziunea lui Isus, si care stiu din experienta ce inseamna a fi mort fata de pacat, dar viu fata de Dumnezeu prin Isus Hristos (vezi Fapte 9:6; Gal 2:20; 5:24-26).

Rabdam. [,,Suferim”, KJV]. Hotararea lui Pavel de a se intretine singur l-a facut sa sufere tot felul de greutati. Era gata sa sufere acestea daca prin aceasta imparatia lui Dumnezeu putea sa inainteze.

Punem vreo piedica. [,,Sa stanjenim” KJV]. Pavel dorea ca nimic din ceea ce ar fi putut face, sa nu pricinuiasca in vreun fel oarecare vreo piedica pentru inaintarea lucrarii de predicare a Evangheliei. Nu pentru ca avea vreo indoiala cu privire la dreptul sau la intretinere deplina, ci pentru ca el credea ca renuntand la aceste drept ar fi putut face bine lucrarii lui Hristos si sa evite anumite consecinte rele care ar fi putut sa vina daca ar fi insistat asupra celor ce pe buna dreptate i se cuveneau.



9:13 Nu stiti ca cei ce indeplinesc slujbele sfinte, sunt hraniti din lucrurile de la Templu, si ca cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?

Stiti. Pavel se refera la cunostinta generala printre iudei, si cei care aveau cunostinta de ei, ca preotii erau indreptatiti la intretinerea lor din cele de la templu. Istoria israelitilor a fost relatata pentru folosul bisericii crestine, si principiile de administratie bisericeasca aflate la vechiul serviciu al templului merita sa fie studiate cu grija.

Cei ce indeplinesc slujbele. [,,Cei ce slujesc”, KJV]. Nu numai preotii, dar si levitii lucrau la templu si aveau grija de avutul sacru al acelei sfinte cladiri. Ei pastrau templul curat si pregateau cele trebuincioase pentru sanctuar, ca de pilda untdelemnul si tamaia; tot ei dadeau si muzicantii pentru serviciul templului (vezi Num 1:50-53; 3:5-37; 4:1-33; 8:5-22; 1Cr 23:3-6, 24, 27-32).

De la templu. Dumnezeu daduse instructiuni prin Moise ca preotii si ajutoarele lor sa nu aiba nici o mostenire in tara Palestinei, ci sa-si primeasca intretinerea cu totul de la templu. (vezi Num 18:20-24; 26:57, 62; Deu 18:1-8). Fiind in cea mai mare parte scutiti de raspunderile in legatura cu cultivarea pamantului si a altor proprietati, preotii si levitii puteau sa-si devoteze intreaga atentie lucrarii importante a templului. Ei n-aveau nevoie sa fie turburati de necesitatea de a-si procura cele necesare pentru acoperirea nevoilor lor trecatoare. Dumnezeu luase masuri pentru aceasta prin zecime si jertfele adunarii.

Altarului. [,,La altar”, KJV]. Expresia aceasta fara indoiala se refera anume la preoti, deoarece era datoria lor de a aduce jertfele la altar. Levitii asistau la pregatirea sacrificiilor si la purtarea de grija pentru vasele si uneltele care erau folosite de preoti, dar era numai prerogativa preotilor de a aduce jertfa inaintea Domnului si de a aseza tamaia pe altarul de aur inaintea perdelei (vezi Exo 28:1, 3; Num 18:1-7).

De la altar. Parte din animalele anumitor sacrificii erau rezervate pentru folosirea de catre preot. In felul acesta preotul impartea cu altarul animalul de sacrificiu (vezi Lev 6:16-18; 7:15, 16, 31-34; Num 18:8-10; Deu 18:1, 2).



9:14 Tot asa, Domnul a randuit ca cei ce propovaduiesc Evanghelia, sa traiasca din Evanghelie.

Randuit. Gr. diatasso, ,,a aranja”, ,,a randui”, ,,a da ordine”. Dumnezeu a randuit ca in general slujitorii Sai de pe pamant sa fie scutiti de indoita raspundere de a predica Evanghelia si de a se ingriji de propriile lor nevoi fizice – aceasta era raspunderea acelora intre care lucrau (vezi Mat 10:9, 10; Luc 10:7). Dumnezeu spusese israelitilor ca o zecime din posesiunile lor era a Lui si erau obligati de a da o zecime credincioasa preotilor de la templu (vezi Lev 27:30, 32; Num 18:21; Mal 3:10, 11; Evr 7:5). Isus a aprobat planul acesta cand a fost pe pamant (vezi Mat 23:23). In felul acesta se trasase in mod clar tiparul pentru metoda divina pe care trebuie sa o urmeze biserica crestina pentru sustinerea materiala a personalului de cult. Israel din vechime s-a departat de instructiunile clare ale lui Dumnezeu in chestiunea aceasta, si au fost blestemati (vezi Mal 3:8, 9). Neaducerea la Dumnezeu a ceea ce este al Lui expune pe crestinul cu numele la acelasi blestem care a fost rostit asupra lui Israel, in timp ce ascultarea plina de iubire si de voie buna de aceasta cerere dreapta si echitabila califica pe credincios sa ceara implinirea fagaduintei minunate care e data ascultatorului aducator de zecime (vezi Mal 3:10-12). Omul este de la natura extrem de egoist.

El in mod natural urmeaza exemplul marelui adversar al adevarului care a pierdut pozitia lui inalta din cer prin cultivarea dorintei de a se inalta pe sine (vezi Isa 14:12-15; Ier 17:9).

Aducerea zecimii si a darurilor procura o frana continua pusa egoismului omului, pe langa ajutorarea lui de a-si pune increderea in Dumnezeu si nu in lucrurile materiale ale acestei lumi (vezi Mat 6:19-21). In felul acesta se vede ca aducerea zecimii si a darurilor pentru intretinerea lucratorilor si pentru inaintarea lucrarii lui Dumnezeu pe intreaga fata a pamantului aduce binecuvantari atat pentru datator cat si pentru primitor. Egoismul este infranat si se creeaza si se sustine interes fata de lucrarea bisericii. In acelasi timp, cei care s-au predat lucrarii sunt bine ingrijiti fara sa mai aiba povara si nelinistea de a cauta sa vada atat de treburile lumesti cat si de cele spirituale.

Sa traiasca. Daca toti membrii bisericii sunt credinciosi in aducerea zecimii si a darurilor, va fi

o rezerva abundenta de mijloace pentru ducerea mai departe a lucrarii Evangheliei. Se pot folosi mai multi lucratori si venirea Domnului este grabita. E datoria slujitorilor lui Dumnezeu sa educe pe membrii bisericii in chestiunea finantelor bisericii, pentru ca credinciosii sa poata primi binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a fagaduit celor care se conformeaza la planul Lui in chestiunea aceasta, si de asemenea pentru a promova interesele unei proclamari mondiale a Evangheliei (vezi 2Cor 8:4–8, 11, 12; 9:6–12; AA 345).



9:15 Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Si nu va scriu aceste lucruri ca sa cer sa se faca asa cu mine; caci as vrea mai bine sa mor decat sa-mi ia cineva pricina mea de lauda.

Nu m-am folosit de nici unul. Vezi v. 12.

Sa se faca asa. Fara indoiala corintenii ar fi fost dispusi sa intretina pe Pavel daca el ar fi dorit sa se faca lucrul acesta. Pavel se asigura ca apararea lui de fata a drepturilor sale nu va fi gresit inteleasa.

Mai bine. Enuntarea pare sa fie exagerata, pana cand ne dam seama ca Pavel nu cauta slava personala, ci slava lui Dumnezeu, asa cum arata versetele urmatoare. Pasajul ne da o alta privire scurta in minunata consacrare fata de Domnul si lucrarea Lui, si scoate in evidenta deplina lui tagaduire de sine in interesul Aceluia care il rascumparase. Omul poate sa faca tot ceea el intelege ca este voia lui Dumnezeu, dar daca face lucrul acesta fara de vointa, cu o inima impotrivitoare, nu va cunoaste slava pe care o avea Pavel. Dar acela care, plin de voie buna face mai mult decat e cerut, asa cum a facut Pavel in legatura cu intretinerea, obtine o rasplata speciala.



9:16 Daca vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricina de lauda, caci trebuie s-o vestesc; si vai de mine, daca nu vestesc Evanghelia!

Caci daca. [,,Caci daca” KJV]. Literal, ,,caci daca”. Argumentatia lui Pavel in v. 16, 17 e dificila si s-au dat diferite interpretari. Unii adauga expresia ,,cum fac altii” in prima parte a v. 16, facand pasajul sa zica: ,,Caci daca predic Evanghelia asa cum fac altii [primind plata de la aceia carora le predic], nu am nimic cu ce sa ma laud”. Altii vad enuntarea mai generala, ca si cum Pavel ar zice: ,,Simplul fapt ca predic Evanghelia nu e temei pentru a ma slavi, caci asupra mea zace o obligatie”.

Nu este pentru mine. [,,Nimic”, KJV; ,,N-am cuvant”, G. Gal.]. Pavel sugerase in v. 15 ca avea motive de a se slavi sau a se lauda, dar in versetul acesta el explica faptul ca nu era nimic in chestiunea acestei predicari a Evangheliei care sa-i dea dreptul sa se laude, deoarece era sub obligatia de a predica.

Trebuie. [,,Necesitatea”; KJV; ,,Porunca mare” G. Gal]. Pavel nu putea sa se laude cu ceea ce era obligat sa faca. Toata nadejdea de rasplatire trebuia sa fie legata cu ceva ce facea voluntar, nu sub obligatie. Aceasta ar fi aratat adevarata inclinatie si dorinta a inimii sale. Prin ,,necesitate” [,,trebuie”, ,,porunca mare”] el fara indoiala intelege chemarea lui la slujire (vezi Fapte 9:4–6, 17, 18; 13:2; 22:6–15, 21; 26:15–19), pe care el nu putea sa o ignore si sa pastreze pace a mintii sau bunavointa lui Dumnezeu.

Daca nu vestesc. [,,Daca nu predic”, KJV; ,,Daca nu binevestesc” G. Gal.]. Pavel cunostea pedeapsa tacerii. El stia ca era insarcinat de Dumnezeu sa proclame vestea cea buna a eliberarii de pacat, si ca daca tacea, n-ar fi avut liniste a mintii si nici comuniune fericita si inocenta cu Hristos. Daca ar fi tacut, aceasta ar fi insemnat o tagaduire a insarcinarii data lui de Domnul (vezi Fapte 22:14, 15, 21; Rom 11:13; 15:16; Efes 3:7, 8).

Toti cei care sunt chemati de Dumnezeu sa predice Evanghelia ca deserventi cultici nu pot sa se angajeze in nici o alta ramura de lucrare si sa fie fericiti sau multumiti. Daca cu o constiinta curata si o minte linistita un om poate sa se abtina de a predica, atunci in nici un caz nu ar trebui sa se angajeze in lucrare (vezi GW 437). Lucrarea Evangheliei e chemarea cea mai plina de raspunderi din lume, si numai aceia care sunt dispusi sa fie calauziti de Duhul lui Dumnezeu, si care raspund la un sacru simt al datoriei, ar trebui sa se angajeze in ea (vezi 3T 243). Adevaratul slujitor al lui Hristos nu se gandeste la sine si la avantajul sau personal. El nu cauta sa faca pe cat mai putin cu putinta, sau sa limiteze serviciul sau la un anumit numar de ore in fiecare zi; el e plin de ravna sa faca mai mult decat pare necesar, deoarece iubeste pe Domnul si are o apreciere a valorii sufletelor. El e constrans de un simt launtric de urgenta sa caute sa salveze suflete pierdute (vezi Ier 20:9). Ceea ce este adevarat in legatura cu lucratorii Evangheliei se aplica si la fiecare urmas al Domnului. Isus a insarcinat pe toti cei care cred in El sa marturiseasca despre El (vezi Mat 28:19, 20; Fapte 1:8; DA 347, 348; 9T 19, 20). Toti cei care iubesc pe Mantuitorul vor raspunde la acea insarcinare ingaduind Duhului Sfant sa lumineze prin ei pe toti cei cu care vin in contact (vezi Dan 12:3; Mat 5:16; Filp 2:15).



9:17 Daca fac lucrul acesta de buna voie, am o rasplata. Chiar daca-l fac de sila, este o ispravnicie care mi-a fost incredintata.

De bunavoie. Gr. hekon, ,,ravnitor”, ,,din indemn personal”, ,,din hotarare personala”. Pavel nu vrea sa spuna ca isi facea lucrarea de sila sau fara de bunavointa, ci ca chemarea lui nu era rezultatul propriei sale planuiri originare pentru o cariera a vietii (vezi v. 16).

O rasplata. Nu e cu totul clar ce vrea Pavel sa spuna. Poate ca apostolul vrea sa spuna ca daca ar fi fost intr-o lucrare de predicare a Evangheliei asa cum erau altii invatatori, el ar fi primit o rasplata asa cum pare ca faceau ei (v. 14). Aceasta nu e rasplata pe care o cauta el (vezi v. 18).

De sila. [,,Impotriva voii mele”, KJV]. Gr. akon cu inteles contrar lui hekon (vezi mai sus sub ,,de bunavoie”), de unde, in context, insemnand nu cu propria sa hotarare. El a fost chemat la lucrarea cand avea alte planuri in gand. In felul acesta faptul ca predica Evanghelia nu era temei de lauda.

Ispravnicie. [,,Dispensatiune”, KJV; ,,Dregatorie”, G. Gal.]. Gr. oikonomia, ,,ispravnicie”, ,,insarcinare”. Lui Pavel i se incredintase o ispravnicie. Pe vremea lui Pavel ispravnicii erau adesea sclavi alesi dintre robii de casa si insarcinat cu grija bunurilor gospodariei (vezi Luc 12:42, 43). Nu e ideea aici de degradare a lucrarii de slujitor crestin al altarului la nivelul unei slujiri servile. Cuvantul e folosit pentru a ilustra felul numirii lui Pavel ca apostol.

Pavel nu vrea sa spuna ca nu predica Evanghelia pentru vreun alt motiv decat acela al simplei constrangeri, deoarece avea povara pusa asupra lui, sau in asa fel ca vointa lui nu era de acord cu aceea ce facea. Odata ce primise insarcinarea, el acceptase voios raspunderea ca un ispravnic si s-a hotarat sa-si proslaveasca slujba. El a vazut de bine sa faca lucrul acesta, renuntand la compensatia materiala legitima randuita de Domnul pentru slujitorii Evangheliei (vezi Luc 10:7; 1Cor 9:13, 14). Aceasta insemna ca el urma sa renunte la conforturile si la inlesnirile de care s-ar fi putut bucura in mod legal, si ca urma sa se supuna la greutati si truda pentru propria sa intretinere in timp ce predica Evanghelia. Purtarea de felul acesta era o demonstrare ca inima sa era in lucrarea sa si ca el cu adevarat se bucura de ea si o iubea.

9:18 Care este atunci rasplata mea? Este sa vestesc fara plata Evanghelia, pe care o vestesc, si sa nu ma folosesc de dreptul meu in Evanghelie.

Rasplata. Un motiv pentru atitudinea lui Pavel in privinta aceasta poate fi gasit in antagonismul lui timpuriu fata de Hristos si urmasii lui, convertirea lui miraculoasa (vezi Fapte 7:58; 8:1, 3; 9:1–6), si marea insarcinare incredintata lui (vezi 1Cor 15:8–10; Efes 3:7, 8; 1Tim 1:15, 16). El era acut de constient de marele rau pe care il facuse in persecutarea urmasilor lui Isus, desi credea sincer ca facand asa implinea voia lui Dumnezeu (vezi 1Tim 1:13). Indurarea prin care Pavel a capatat iertare pentru opozitia lui fata de Evanghelie este plastic ilustrata in cuvintele lui Hristos catre Tatal cu privire la oamenii care L-au crucificat (vezi Luc 23:34). Pocainta sincera pentru greseli da posibilitatea lui Dumnezeu sa ierte pe pacatosul care se pocaieste (vezi Fapte 2:37, 38; 3:19).

Pavel recunostea ca tratamentul indurator aplicat lui de Domnul si marea incredere pusa in el printr-o chemare specifica la slujba apostolica l-a facut primitorul unor favoruri de care era cu totul nevrednic si de care niciodata nu se putea plati (vezi 1 Tim 1:11, 12, 14, 16). El a acceptat bucuros insarcinarea atat de milostiv data lui, si recunostea pe fata obligativitatea lui de a predica Evanghelia la toti oamenii (vezi Rom 1:14, 15; 1Cor 9:16). Coplesit de recunoscatoare iubire fata de Isus, el s-a consacrat placutei sarcini de a duce solia mantuirii la toti, fie iudei sau neamuri. El s-a simtit indemnat sa renunte la prevederea legala facuta pentru intretinerea sa (vezi v. 13, 14). El n-a dorit ca bucuria lui in lucrare sa fie influentata de acceptarea unei plati pentru ceea ce era pentru el

o munca de iubire. El era hotarat ca privilegiul sau de serviciu neegoist sa nu-i fie luat (v. 15). Pentru Pavel era o bogata rasplata faptul ca era considerat vrednic de inalta chemare a servirii Evangheliei, si ca ii era permis sa demonstreze iubirea sa neegoista pentru Mantuitorul lucrand pentru suflete pe cheltuiala sa, fara sa fie o povara pentru biserica.

Fara plata. Adica, fara de a solicita fonduri de la convertitii sai pentru intretinerea sa.

Folosesc. [,,Abuzez”, KJV]. Gr. katachraomai, ,,a folosi”, ,,a folosi pe deplin” sau simplu ,,a uza de”, asa cum fara indoiala e aici, deoarece Pavel nu pretindea sau primea intretinere partiala. Cuvantul nu trebuie interpretat intr-un sens rau. Pavel de repetate ori a afirmat autoritatea sa de a cere intretinere de la credinciosi (vezi v. 4, 5, 11, 12), dar nu avea de gand sa exercite dreptul sau. A face asa in cazul sau ar fi fost o piedica pentru Evanghelie si l-ar fi lipsit de rasplatirea sa ravnita de a oferi mantuirea, fara nici un fel de plata sau taxa, tuturor celor carora el se adresa (vezi v. 12).

Nu se poate argumenta din afirmatia lui Pavel din v. 15-18 ca slujitorii Evangheliei ar trebui in mod necesar sa lucreze cu mainile lor la vreo meserie oarecare pentru intretinerea lor si sa nu astepte ca bisericile sa poarte grija de ei. Apostolul avea grija sa arate clar ca propria sa atitudine era exceptia si nu regula (vezi v. 5-7, 9). Dumnezeu a instruit precis biserica Sa cu privire la planul Sau pentru intretinerea slujitorilor Sai (vezi v. 14; AA 338-341).

Dreptul meu in Evanghelie. [,,Putere in Evanghelie”, KJV; G. Gal.]. Adica autoritatea sau dreptul lui Pavel cand predica Evanghelia sa ceara intretinere de la convertitii sai.



9:19 Caci, macar ca sunt slobod fata de toti, m-am facut robul tuturor, ca sa castig pe cei mai multi.

Slobod. [,,Liber”, KJV]. Vezi v. 1. Pavel revine la tema sa din cap. 8:9-13, ca nu va permite ca libertatea sa sa devina o piatra de poticnire pentru cei care sunt slabi. El cauta sa dea noi exemple de renuntare la drepturile sale spre binele altora.

M-am facut robul. Literal, ,,m-am inrobit”. Pavel era gata sa lucreze pentru altii, asa cum lucreaza un rob fara plata sau rasplata, pentru propasirea binelui lor. Ca un sclav, dorind sa placa stapanului sau, sau pentru ca e fortat sa faca asa, era gata sa se adapteze la deprinderile, obiceiurile si parerile altora pe cat mai mult cu putinta, fara de a face compromisuri fata de principiu. Servii lui Dumnezeu ar trebui sa fie totdeauna gata sa se adapteze pe ei si sa adapteze lucrarea lor la natura acelora pentru care ei lucreaza (vezi 2T 673).

Castig pe cei mai multi. Toate lucrurile in viata lui Pavel erau supuse marelui sau obiectiv de a predica Evanghelia si de a castiga suflete pentru Hristos. El era pregatit sa nu fie nimic daca facand asa unii ar fi putut sa fie atrasi la Domnul (vezi Rom 9:3). Ambitia laudabila a apostolului era ca el sa fie folosit de Duhul Sfant pentru a conduce cel mai mare numar cu putinta de a accepta mantuirea de pacat prin Hristos. Aceasta este ambitia fiecarui adevarat slujitor al Evangheliei.



9:20 Cu Iudeii, m-am facut ca un Iudeu, ca sa castig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege;

Ca un iudeu. Aici si in v. 21, 22 Pavel afirma mai in amanunt purtarea la care el se refera in

v. 19. El se purtase in felul acesta printre toate clasele poporului. El facuse considerabila lucrarea de predicare la iudei, si abordarea lor din partea lui era din punct de vedere al unuia dintre ai lor (vezi Fapte 13:14, 17-35; 17:1-3; 28:17-20). Nu numai ca Pavel adapta predica sa la iudei, reiese si ca el se conforma la obiceiurile lor cand nu era vorba de principii (vezi Fapte 16:3; 18:18, 21:21-26; 23:1-6). El era bine versat in felul de purtare al iudeilor, fiind el insusi un fost fariseu si membru al Sinedriului (vezi Fapte 23:6; 26:5; Filp 3:5; AA 102). Aceasta cunoastere a iudaismului a fost pusa la o buna intrebuintare de Pavel, atat in eforturile lui de evanghelizare printre concetatenii sai, cat si in propria lui aparare care putea face lucrul acesta cu o buna constiinta. El nu i-a ofensat zadarnic, ci s-a straduit sa foloseasca familiarizarea sa cu credintele si obiceiurile lor intr-un fel care ii facea mai usor de condus la Evanghelia. Intregul lui scop in conformarea lui la filozofia lor de viata, atat de mult cat era cu putinta, era de a-i conduce la Mantuitorul.

Ca si cand as fi sub Lege. [,,Ca sub Lege”, KJV; ,,Ca unul de sub Lege” G. Gal.]. Comentatorii variaza in intelegerea acestei expresii. Unii spun ca prima grupa numita de Pavel in acest verset sunt iudeii ca natiune; si ,,cei ce sunt sub lege” sunt iudeii considerati in legatura cu religia lor. Altii sustin ca ,,iudeii” inseamna cei care sunt asa prin origine, adica dupa trup, si ,,cei ce sunt sub Lege” sunt prozeliti la iudaism dintre neamuri. Iarasi altii gandesc ca ,,cei ce sunt sub Lege” se refera la iudeii stricti, sau fariseii. O alta explicatie este ca cele doua grupe sunt identice, ca Pavel foloseste metoda literara a paralelismului pentru accent si ca pregatire pentru expresia corespunzatoare ,,cei ce sunt fara Lege” (v. 21). Un alt comentator sugereaza ca s-ar putea referi la aceia care credeau ca mantuirea se obtine prin tinerea Legii, ca de pilda acei convertiti la crestinism de la iudaism care considerau ca erau inca obligati sa se conformeze la toate obligatiile ritualiste ale legii lui Moise pentru ca sa primeasca aprobarea lui Dumnezeu (vezi Fapte 15:1; 21:20-26). In ce priveste intelesul expresiei ,,sub Lege” vezi Rom 6:14.

Pavel nu calca legile iudeilor, fara ca aceasta sa fie necesar. El nu-i mustra pentru ca respectau legea lui Moise, si nici nu refuza de a se conforma la legea aceea cand putea face lucrul acesta fara de a face compromis cu principiul. El era atat de atent in privinta aceasta incat putea spune, cand era acuzat de conducatorii iudei, ca tinuse legile si obiceiurile iudeilor (vezi Fapte 25:8; 28:17).

Sa castig. [,,Sa-i castig”, KJV]. Pavel nu credea ca conformarea la legile ceremoniale si la randuielile rituale era necesara pentru crestini, dar era plin de ravna de a face totul cu putinta pentru a crea o impresie favorabila si sa fie intr-o pozitie mai buna de a convinge pe ,,cei ce sunt sub Lege” cu privire la adevarul Evangheliei (vezi Fapte 15:24-29), si in felul acesta sa-i castige.



9:21 cu cei ce sunt fara Lege, m-am facut ca si cum as fi fost fara lege (macar ca nu sunt fara o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca sa castig pe cei fara lege.

Fara Lege. Adica, aceia care nu aveau cunostinta de preceptele Legii asa cum aveau iudeii; in alte cuvinte, neamurile sau paganii (vezi Rom 2-14).

A lui Dumnezeu. Ca sa nu fie gresit judecat si acuzat ca leapada orice lege, apostolul afirma parentetic ca in toate contactele sale cu oamenii, fie iudei sau neamuri, el era totdeauna constient de datoria lui fata de Dumnezeu.

Lui Hristos. Pavel ascultase de Hristos si urmase instructiunile Lui de la data convertirii sale. El era legat cu El prin Legaturi de iubire, recunostinta si datorie. Scopul dominant al vietii Sale era sa dea o voioasa si continua ascultare voii Mantuitorului.

Sa castig. [,,Sa-i castig”, KJV]. Unica dorinta a lui Pavel, in contactele sale cu toti oamenii, era de a-i castiga la Hristos.



9:22 Am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei.

Slab. Cei a caror pricepere a Evangheliei era limitata si care puteau fi zdruncinati de lucruri care erau perfect legale in ele insele (vezi Rom 14:1). Cand avea de-a face cu unii ca acestia, Pavel nu se comporta in chip deliberat intr-un fel care sa trezeasca prejudecatile lor si sa turbure marginita lor intelegere a adevarului. El nu i-a socat prin neconformare la deprinderile lor in imbracaminte, hrana si chiar servicii religioase (vezi Fapte 16:1–3; Rom 14:1–3, 13, 15, 19–21; 1Cor 8:13). Aceasta condescendenta la punctul de vedere al fratilor mai slabi ar fi putut sa para ca e o slabiciune din partea lui Pavel, dar era in realitate un semn ca poseda o mare putere morala. Sigur in cunostinta sa experimentala a iubirii lui Isus, si sigur de suprematia singurului mare adevar al mantuirii prin credinta in Hristos, el isi putea prea bine ingadui sa placa celor slabi prin conformarea la particularitatile lor in lucruri care nu erau de insemnatate majora, ca de pilda infranarea de la folosirea alimentelor care fusesera jertfite idolilor (vezi cap. 8:4, 7-9).

Totul. [,,Toate lucrurile” KJV]. Polivalenta lui Pavel l-a facut in stare sa practice o adaptare in toate privintele la tot felul de oameni si de conditii in lucrurile acelea care in ele insele nu erau lucruri care sa cuprinda principii imuabile. Totusi, Pavel niciodata nu a facut compromis cu principiul.

Sa mantuiesc pe unii. Tot ce facea Pavel, usoara lui adaptare la anumita societate in care se gasea si dispozitia lui de a fi tolerant si rabdator fata de toti oamenii, avea un singur obiectiv – mantuirea acelora care ar crede solia sa. El nu se exprima ca planuind sa mantuiasca pe toti, deoarece stia ca multi nu vor crede (Rom 9:27; 11:5). Prin felul sau de adaptare, la obiceiurile, deprinderile si parerile tuturor categoriilor de oameni pentru ca sa poata mantui pe unii, Pavel a urmat de aproape modelul dat de Mantuitorul, cu privire la care profetul scria: ,,Trestia franta n-o va zdrobi” (Isa 42:1-3). Adaptabilitatea este una din cele mai folositoare calificatii pe care un deservent cultic poate sa le cultive. Ea il ajuta sa lucreze asa cum a lucrat Hristos; in caminul celor saraci si ignoranti, in piata printre negustori si financiari, la praznicele si la mesele celor bogati, si in convorbire cu cei intelepti. El va fi dispus sa mearga oriunde si sa foloseasca orice metoda e mai corespunzatoare pentru ca sa castige pe oameni pentru imparatia vesnica de slava si de pace a lui Dumnezeu (vezi MH 23-25; GW 118, 119).



9:23 Fac totul pentru Evanghelie, ca sa am si eu parte de ea.

Pentru Evanghelie. Aceasta descopera principiul determinant care calauzea pe Pavel in tot ce facea. El era atat de constient de realitatea iubirii lui Isus, de autenticitatea puterii invierii Lui, si de adevarul indurarii lui Dumnezeu fata de pacatosul care se pocaieste, incat era inspirat de o pasiune nepieritoare de a salva oameni oricat l-ar fi costat aceasta. Aceasta este experienta tuturor celor care sunt renascuti de Duhul Sfant si care vin in intima comuniune cu Isus (vezi Fapte 1:8; 2:17, 18, 21; 4:13; SC 72, 73). Eul dispare din viata aceluia care s-a indragostit de Mantuitorul. El traieste numai ca sa faca voia lui Dumnezeu (vezi Gal 2:20).

Sa am si eu parte de ea. Aceasta este culmea nadejdii apostolului, ca sa poata avea bucuria de a participa la rasplata vietii vesnice impreuna cu aceia pentru care lucrase si suferise. In aceasta enuntare se poate vedea aceeasi iubire fierbinte pentru semenii sai care animase pe Moise, care nu dorea sa fie mantuit daca Israel nu urma sa fie iertat si reasezat in favoarea divina (Exo 32:31, 32); si iubirea inexprimabila a lui Isus. Cerul ar pierde mult din slava sa fara de prezenta celor pentru care El a murit (Ioan 14:3; 17:24; cf. MH 105.



9:24 Nu stiti ca cei ce alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul!

Nu stiti? In v. 24-27 Pavel foloseste binecunoscutele intreceri atletice care se desfasurau periodic in Grecia si in lumea elenistica pentru a ilustra subiectul discutiei sale, si anume, nevoia de a exercita tagaduirea de sine pentru a promova mantuirea altora. In v. 26, 27 el aplica invatatura la sine. Jocurile corintice erau probabil acelea la care facea aluzie Pavel, ca acelea cu care locuitorii Corintului era mai familiarizati. Jocurile constau din alergare, box, tranta si aruncarea discului. Pavel face aluzie la doua, alergarea (v. 24, 25) si lupta cu pumnii (v. 26, 27).

Locul de alergare. Numai o persoana putea izbuti sa obtina victoria la jocuri, totusi toti cei care se angajau erau dispusi sa se supuna la greutati si la o antrenament aspru pentru a-si spori sansa de asigurare a premiului. Premiul dat biruitorului consta dintr-o ramura de pin, de laur, maslin, patrunjel sau frunze de mar.

Alergati ca sa. [,,Asa alergati”, KJV]. Toti cei care se angajau in alegarile grecesti depuneau cele mai bune eforturi pentru a castiga premiul. Ei foloseau toata iscusinta si vigoarea pe care o acumulasera ca rezultat al pregatirii lor intense. Nici unul din ei nu era indiferent, letargic sau fara grija. Coroana vietii vesnice este oferita tuturor, dar numai aceia care se supun la o pregatire stricta vor obtine premiul. Aceasta inseamna ca totdeauna crestinul va fi calauzit in cuvant, gand si fapta de normele distinse aflate in Biblie, si nu va fi stapanit de dorintele si inclinatiile propriei sale inimi. El va intreba la tot pasul calatoriei: ,,Ce ar face Isus? Felul acesta de purtare, planul acesta de lucru, sau forma aceasta de recreatie va spori sau va scadea taria mea spirituala?” Tot ce in vreun fel oarecare ar stanjeni progresul spiritual trebuie sa fie lepadat; altminteri biruinta nu e posibila (vezi Evr 12:1, 2).



9:25 Toti cei ce se lupta la jocurile de obste, se supun la tot felul de infranari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa, care se poate vesteji: noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa, care nu se poate vesteji.

Cei ce se lupta. [,,Se lupta sa biruiasca”, KJV; ,,Luptator la jocuri”, G. Gal.]. Gr. agonizomai, ,,a lupta”, ,,a se stradui”. Cuvantul nostru ,,a agoniza” vine de la agonizomai. Vezi Luc 13:24. Lupta pentru biruinta la jocurile grecesti insemna mai mult decat de a face un efort spasmodic; era o lupta de la start pana la incheiere, fara de relaxare pe cale.

Infranari. [,,E infranat” KJV; ,, Se infraneaza”, G. Gal.]. Gr. egkrateuomai, ,,a exercita stapanire de sine”. Pentru a avea vreo nadejde de biruinta la jocuri, un competitor atletic trebuie sa fie in stare sa-si stapaneasca dorintele si apetitul. Mai mult, el trebuie sa fie in stare sa faca trupul sau sa raspunda imediat la poruncile mintii sale, si trebuie sa fie in stare sa infranga indolenta si lenea care atat de des necajesc natura omeneasca. El trebuie sa se abtina de la tot ceea ce stimuleaza, excita si in cele din urma slabesc organismul, ca vinul, vietuirea excitanta si in lux, si satisfactiile libertine. El trebuie sa castige stapanire de sine in toate lucrurile, nu numai in acelea care sunt precis daunatoare, dar si in folosirea lucrurilor care nu sunt daunatore in ele insele. El trebuie sa consume orice mancare si bautura cu stricta moderatie, si tot ce ar putea slabi cumva corpul trebuie evitat.

Crestinul care se straduieste sa puna mana pe premiul vietii vesnice trebuie sa se tina de un program care seamana in unele privinte cu acela al luptatorului de la jocurile grecesti. Curajul, credinta, perseverarea, lepadarea de sine si sarguinta sunt tot atat de necesare pentru acela care cauta sa fie socotit vrednic de a sta in cele din urma inaintea Domnului, cum sunt pentru atletii care se lupta pentru onoruri pamantesti de scurta durata (cf. Mat 24:13; Luc 13:24; Filp 3:13–15; 1Tim 6:12; 2Tim 2:4, 5; 4:7; Evr 12:1–4; Iac 1:12; Apoc 2:10). In alergarea crestina, fiecare competitor care implineste cerintele de exercitare poate primi premiul (vezi Apoc 2:10; 22:17). Desi viata vesnica este cu totul un dar al lui Dumnezeu, e data numai acelora care o cauta si se lupta pentru ea cu toata puterea lor (vezi Rom 2:7; Evr 3:6, 14).

Cununa. [,,Coroana”, KJV]. Gr. stephanos, ,,Ceea ce inconjoara” sau ,,aceea ce imprejmuieste”, ,,o ramura”, sau ,,cununa”; adesea constand din frunze purtate ca un semn de victorie sau bucurie (vezi v. 24).

Care nu se poate vesteji. [,,nestricacioasa”, KJV]. Ce diferenta incalculabila intre rasplatirea unui biruitor la intrecerile grecesti, si aceea a unui crestin biruitor! Cu cata ravna se straduiesc oamenii pentru succes trecator, si la ce efort corporal si chiar suferinta sunt ei dispusi sa mearga pentru a fi socotiti mari inaintea semenilor lor! Daca ei sunt dispusi sa faca lucrul acesta pentru o coroana care se vestejeste si care piere curand, cu cat mai plina de ravna si mai staruitoare ar trebui sa fie stradania credinciosilor pentru coroana care nu se vestejeste niciodata a vietii vesnice! Din cauza intrarii pacatului in lume, gandurile si ideile oamenilor sunt pervertite si Satana a izbutit sa faca pe oameni sa calce toate legile sanatatii, asa ca ei traiesc in general in asa fel ca grabesc degenerarea lor corporala prin deprinderile lor de a manca, de a bea, de a se imbraca, de a dormi, de a lucra, de a se recrea si de a gandi (vezi CH 18, 19).

Dumnezeu cere poporului Sau sa fie constient de nevoia de reforma in lucrurile acestea si sa fie activ in practicarea unei stricte stapaniri de sine in tot ce tine de pastrarea sanatatii. Omul nu are libertatea sa-si placa siesi in materie de vietuire sanatoasa; el a fost cumparat de Dumnezeu, si e sub obligatia de a face tot ce-i sta in putere sa-si pastreze trupul in cea mai buna stare cu putinta (vezi 1Cor 6:19, 20; 10:31). Crestinul care e stapanit de iubire pentru Mantuitorul nu va ingadui apetitului si pasiunilor sale sa-l stapaneasca, ci in toate va accepta sfatul pe care l-a dat Dumnezeu pentru vietuirea sa mintala, fizica si spirituala. Poftele trupului trebuie sa fie supus puterilor superioare ale mintii, care la randul lor trebuie sa fie sub calauzirea Duhului Sfant (vezi Rom 6:12; 2T 380, 381). Alcoolul si tutunul sunt lucruri cu care Satana a amagit pe om ca sa le foloseasca, sporind prin aceasta slabiciunea sa fizica si spirituala, si impiedicandu-l de a se califica pentru rasplata vesnica oferita tuturor celor care sunt dispusi sa fie cumpatati in toate lucrurile (vezi Prov 23:20, 21, 29-32; 1Cor 6:10; CH 125).

Cum poate nadajdui cineva, indiferent cine ar fi, care refuza sa paraseasca deprinderi de o viata intreaga de rele satisfaceri de dorinte, indiferent ce forma ar lua, sa fie binecuvantat de Dumnezeu si sa primeasca o urare de bun venit in imparatia slavei Sale? Singura cale sigura este de a retine ca trupul trebuie sa fie pastrat in supunere in toate lucrurile totdeauna pana la venirea lui Isus (vezi Psa 51:5; Rom 7:18, 23, 24; 8:13, 23; 1Cor 9:27; Filp 3:20, 21; Cols 3:5, 6). Binecuvantarea vietii vesnice care e asemanata cu o coroana (Apoc 2:10), nu va fi acordata celor care vad aceasta viata prezenta ca un timp de dedare la satisfacerea fiecarei dorinte si pofte ale firii nerenascute. Dumnezeu va da viata vesnica numai celor care folosesc aceasta viata ca un prilej de a castiga biruinta asupra orice ar deranja sanatatea mentala, fizica si spirituala, demonstrand in felul acesta adevarata lor iubire si ascultare de Mantuitorul, care a suferit atat de mult pentru ei (vezi Iac 1:12; 1Pet 5:4; Apoc 2:10; 3:10, 11; 7:14–17).



9:26 Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti incotro alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste in vant.

Nu asa ca si cum n-as sti incotro. [,,Nu ca nesigur”, KJV]. Pavel cunostea exact unde se ducea si ce facea. El tintea sa inainteze cat mai repede cu putinta in alergarea vietii. Nu era nici o confuzie inaintea lui cu privire la directia pe care trebuia sa o apuce. El alerga cu o siguranta clara si pozitiva de atingere a tintei. El se straduia pana la limita, ca nu cumva sa dea gres de a-si asigura coroana, o coroana, nu din frunze care se ofilesc, ci de viata, pace, bucurie si fericire nemuritoare in imparatia slavei. Alergatorul la jocurile grecesti n-avea o astfel de certitudine de a atinge tinta si de a obtine premiul. Dar Pavel stia ca el, si oricine se conforma acestor conditii, putea fi sigur de succes. Cand se apropia de sfarsitul alergarii sale, a dat glas sigurantei absolute ca va primi coroana impreuna cu ceilalti crestin biruitori (vezi 2Tim 4:7, 8).

Ma lupt. Gr. pukteuo, ,,a lupta cu pumnii”, ,,a boxa”. Lupta cu pumnii, sau boxul, era una din formele de distractie la intrecerile atletice din vechime. Pavel introduce aici o schimbare a metaforei de la aceea a unui alergator pe un stadion la aceea a unui pugilist in ringul de box.

Loveste in vant. [,,Bate aerul”, KJV; ,,Bate vazduhul”, G. Gal.]. Un boxer ar putea fi privit ca batand aerul cand practica fara un adversar. Sau s-ar putea ca adversarul sau sa evite lovitura sa, si facand asa il determina sa-si iroseasca efortul in aer. Pavel arata aici lamurit ca el nu si-a crutat adversarul, si ca nu i-a permis sa scape de sub loviturile sale; si nici nu si-a irosit timpul in lupta cu umbrele, deoarece adversarul sau era pururea de fata si trebuia sa se ocupe de el cu hotarare. El tintea fiecare lovitura cu certitudine, indreptand-o cu toata vointa si energia lui asa ca ea isi atingea efectiv tinta. Dorintele stricate ale carnii trebuia sa fie reprimate si intreaga lui fiinta adusa roaba la Dumnezeu prin Hristos (vezi 2Cor 10:3-5).

Multi crestini stiu ca e nevoie de a castiga biruinta asupra dorintelor si apetitului care sunt in opozitie fata de voia lui Dumnezeu, dar ei sunt cu jumatate de inima in eforturile lor de a supune eul. Ei dau un simulacru de lupta, dar nu doresc cu adevarat ca loviturile lor sa pedepseasca ceea ce face parte din ei insisi, deoarece se tem de durerea produsa de astfel de lovituri bine indreptate. Ei isi iubesc prea mult firea lor pacatoasa pentru a o rani, si duc lipsa de taria de vointa de a trece cu vederea rugamintile de indurare ale carnii. Nu asa stau lucrurile cu Pavel. El voieste cu adevarat sa nu arate indurare carnii sale pacatoase, naturii sale firesti. Ii e rusine de ea, o uraste si doreste moartea ei; de aceea el renunta la toate gandurile si sentimentele de mila si de gingasie si tinteste loviturile sale cu toata taria si iscusinta sa si cu toata vointa sa (vezi Cols 3:5; CH 51). Cuvintele acestea nu trebuie interpretate ca si cum (vezi p. 54-58), Pavel ar fi privit trupul in mod gnostic si deci ca intrinsec rau si incurabil. El cauta sa-si stapaneasca, nu sa-si distruga trupul.



9:27 Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat.

Ma port aspru. [,,Tin sub”, KJV; ,,Strunesc puternic”, G. Gal.]. Gr. hupopiazo, literal, ,,a lovi sub ochi”, ,,a innegri ochiul cuiva”. Versiunea KJV aici e lipsita de metafora luptei de box din vechime sau lupta cu pumnii a grecilor, pe care Pavel a folosit-o pentru a ilustra plastic natura crunta a luptei care trebuia sa se dea de fiecare crestin sincer. Manusile de box purtate de luptatori nu erau manusi in sensul modern al cuvantului; ele erau adesea facute din curele de piele de bou, care erau uneori intarite cu articulatii de arama. Hupopiazo zugraveste viu severitatea si asprimea pe care crestinii adevarati le exercita fata de firea lor pacatoasa. Ea sugereaza disciplina si lepadarea de sine rigida care trebuie sa fie exercitata pentru ca sa se castige biruinta asupra tuturor pasiunilor stricate ale tendintelor rele ale omului.

Tin in stapanire. Literal, ,,a duce in robie”, de unde ,,a face un serv al lui”. Pavel arata in felul acesta scopul sau hotarat de a castig biruinta deplina asupra tuturor inclinatiilor si pasiunilor si tendintelor stricate. La el nu era nici un gand de jumatati de masura. El stia ca trebuie sa fie o lupta pana la sfarsit, indiferent care ar fi fost costul in suferinta si chin pentru firea sa pamanteasca; raul acela care se razboia cu aspiratiile lui spirituale trebuia sa moara. Aceasta este o lectie pe care trebuie sa o invete toti aceia care nadajduiesc sa se califice pentru primire lor ca cetateni ai cerului. Indemnurile si dorintele nesatioase ale apetitului si patimilor firesti trebuie sa fie nimicite. Lucrul acesta este cu putinta numai cand vointa este predata lui Hristos (vezi Filp 4:13; SC 43, 44, 60).

Ca nu cumva. Pavel nu intentiona sa ingaduie ca ceva sa-l impiedice de a ajunge la mantuire; el era pregatit sa faca orice voia Dumnezeu ca sa fie pregatit pentru cer. El stia ca era o primejdie dainuitoare de a fi amagit din cauza inselatoriei pacatului, si era hotarat ca nimic sa nu fie lasat nefacut din partea sa pentru a-si asigura succesul in obtinerea coroanei vietii vesnice.

Propovaduit altor. Se poate ca Pavel sa continue metafora cu jocurile, referindu-se aici la sine ca fiind crainicul care chema pe alergatori la intrecerea in alergare. In acelasi timp el este si un concurent.

Lepadat. Gr. adokimos, ,,nerezistand la incercare”, ,,neaprobat”. In calitate de crainic, Pavel facuse cunoscut regulile care carmuiau jocurile. In calitatea de concurent, de asemenea s-ar fi asteptat de la el sa fie mai pe sus de toti ceilalti care sa se tina de reguli. Pavel fusese plin de ravna la proclamarea catre altii a regulilor si randuielilor care carmuiau concursul pentru viata vesnica. Aici el da glas hotararii de a practica un control rigid asupra naturii sale pacatoase, ca nu cumva sa sufere groaznica dezonoare de a fi gasit cu lipsa de marele Judecator la sfarsitul alergarii. Slujitorii lui Hristos, care tin inaintea lumii regulile care corespund biruintei in intrecerea pentru mantuirea vesnica, trebuie sa fie foarte atenti in privinta starii lor spirituale ca nu cumva sa ramana mai pe jos in vreo privinta oarecare si in felul acesta sa dea gres in a obtine rasplatirea aceea pentru care isi cheltuisera viata indemnand pe altii sa o castige. Daca toti cei care sunt chemati la lucrarea Evangheliei ar fi atat de credinciosi si staruitori cum a fost Pavel, redesteptarea si reforma dupa care biserica tanjeste ar fi mult grabita si Hristos ar veni in curand.

COMENTARIILE ELLEN G. WHITE

6 AA 346

7 AA 340; Ev 64; 1T 147; 8T 180

7–14AA 335

9 GW 450

13–184T 409

16 AA 361; EW 94, 100; 1T 131, 379, 448; 2T 552

17 6T 83

19 DA 550; 2T 674

19–22GW 117

22 ChS 116; ML 189; 2T 674; 3T 422; WM 64

24 AA 313; 9T 136

24, 25 CD 27; CH 565; Te 144; 4T 34

24–27AA 309; CT 256; GW 241; MH 129; 2T 46, 357; 6T 374

25 AA 311, 312; CD 29; CH 38, 100, 432, 449, 505, 575; CW 124; ML 82; MM 275; MYP 242; PP 562; Te 94, 101, 106, 139, 141, 156, 161, 175, 189, 201, 243; 1T

471, 487, 618; 2T 45, 68, 362, 374, 381; 3T 62, 162, 489, 491, 561; 4T 33, 215; 6T 256, 375, 378; 7T 74

25, 26 Te 145

25–27SL 26; 4T 35

26 TM 407

26, 27 AA 314; 2T 359

27 CD 44; CG 467; Ev 682; ML 78; MM 144; SL 95; Te 148; TM 163; 1T 436; 2T 75, 381, 409, 413, 457, 511; 3T 464; 4T 371, 434, 574


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: