8:2 Daca crede cineva ca stie ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca.
Stie ceva. Pavel aici osandeste mandria realizarilor intelectuale ale cuiva care duc la dispretuirea si neglijarea intereselor altora care sunt mai putin invatati. Acela care este atat de mandru de cunostinta sa incat dispretuieste pe altii si trece cu vederea adevaratele lor interese demonstreaza ca inca nu a invatat primele elemente ale adevaratei cunostinte. Omul cu adevarat invatat e smerit, modest si amabil fata de altii. El nu e ,,ingamfat”, si nu trece cu vederea fericirea altora. Daca un om nu foloseste cunostinta sa pentru fericirea si buna stare a altora, aceasta dovedeste ca nu-si da seama de scopurile fundamentale ale cunostintei, care sunt folosul omenirii in general. Dupa cum un avar isi tine averea gramada si nu ii da o buna intrebuintare pentru fericirea si ajutorarea altora, tot asa acela care nu recunoaste raspunderea pe care o aduce acumularea de cunostinte, calca in picioare interesele celor din jurul sau. Cunostinta sa va fi folosita pentru propriul sau profit, indiferent de nevoia omenirii din jur. Lucrul acesta a fost vazut de repetate ori in istoria lumii. Cunostinta, ca si lumina soarelui, nu e de folos decat daca e revarsata pe pamant. Oamenii ar trebui sa retina ca Dumnezeu e Cel care le da capacitatea de a aduna cunostinte, si e datoria lor de a o folosi pentru binele tuturor (vezi Prov 2:1-6; Iac 1:5). Cunostinta deplina si reala e posedata numai de aceia care cunosc si practica iubirea (vezi 1Cor 13:2). Invatatura din versetul acesta este ca o cunostinta fara dragoste nu valoreaza mare lucru, deoarece pierde din vedere principiul folosirii ei in interesul semenilor.