7:4 Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta.
Nu este stapana. [Nu are putere, KJV.] Aici sunt enuntate clar drepturile egale ale sotului si sotiei. Nici una dintre parti nu are dreptul de a tagadui celeilalte privilegiile intime ale legaturii de casatoriti. Aceasta nu autorizeaza nici o forma de abuz sau de exces. Dimpotriva crestinii trebuie sa recunoasca nevoia de cumpatare in orice (vezi cap. 9:25; 1T 618; 2T 380, 381, 474). Persoanele casatorite ar trebui sa se considere unite intr-o intimitate cu cele mai gingase legaturi; de aceea, cand le vine ispita la necredinciosie, fiecare ar trebui sa se gandeasca spontan la unirea intima si sacra care-i uneste cu partenerul de casatorie si ar trebui sa refuze in mod categoric ruperea acestei uniri. Chrysostom exprima aceasta astfel: ,,Cand deci vezi o curva ca te ispiteste, spune: ‚Trupul meu nu e al meu, ci al sotiei mele’. La fel si femeia sa spuna acelora care i-ar submina castitatea: ‚Trupul meu nu e al meu, ci al sotului meu.’” (Omilii xix. 2, 1 Cor. 7:3; NPNF, seria I, vol. 12, pag. 105).
Sa nu se uite ca aceasta discutare a datoriei si a privilegiilor celor casatoriti, in legaturile intime ale casatoriei, s-a dezvoltat din intrebari puse de biserica din Corint (vezi vers. 1). Cum s-a spus mai inainte, erau probabil unii credinciosi care sustineau vederi ascetice care-i faceau sa-si inchipuie ca, chiar si in situatia de casatoriti, erau obligati sa se abtina de la legaturi sexuale. Versetul acesta arata ca insasi natura casatoriei implica faptul ca acordarea sau retinerea privilegiului casatoriei n-ar trebui sa fie supus toanelor oricareia dintre parti. Fiecare are pretentie la drepturi conjugale, totusi, totdeauna cu calificarea divina ca Dumnezeu trebuie sa fie onorat in toate (vezi cap. 10:31). Cunoscand ca trupul sau este un templu al Duhului Sfant (vezi cap. 6:19,20), credinciosul nu va permite ca privilegiul acordat lui prin casatorie sa devina o cauza de calcare a poruncii de a infatisa trupul sau fara defect Domnului (vezi Rom. 12:1; cf. 2T 380). Trupul trebuie sa fie totdeauna tinut sub controlul ratiunii sfintite.