7:39 O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul.
Legata. Gr. deo, ca in vers. 27 (vezi comentariul acolo).
Ii traieste barbatul. Dumnezeu a intentionat ca nimic altceva decat moartea sa nu aduca o separare intre sot si sotie (vezi Mat. 19:5–9; cf. MB 63–65).
Sloboda. Nu e un pacat in casatorirea a doua oara a unei femei, cu conditia ca sa urmeze indrumarile Domnului in alegerea partenerului (vezi Gen. 2:24; Mat. 19:6; Rom. 7:1–3; Efes. 5:31).
In Domnul. Chiar si dupa moartea sotului ei, o femeie nu are libertatea de a se lega intr-o casatorie cu un necredincios. Datoria fata de Dumnezeu trebuie sa intreaca toate celelalte consideratii si nici un plan nu trebuie adoptat in care nu este proslavit Dumnezeu (vezi 2 Cor. 6:14–16; 5T 110; MYP 456, 462). Printre motivele pentru care crestinii nu ar trebui sa se casatoreasca cu necredinciosi sunt urmatoarele: (1) legatura cu un necredincios, fie el pagan sau numai crestin cu numele ar impiedica foarte mult punerea in aplicare a instructiunilor de a fi ,,despartiti”, ,,un neam sfant” si de ,,a nu se potrivi chipului veacului acestuia” (vezi 2 Cor. 6:17; 1 Peter 2:9; Rom. 12:2); (2) nu putea sa fie simpatie si tovarasie reala cu cineva a carui filosofie de viata, mai ales in lucrurile cele mai importante, e atat de direct opusa fata de adevarata religie; (3) trairea cu cineva a carui viata de toate zilele a aratat o lipsa de respect si de apreciere fata de Evanghelia lui Isus Hristos ar putea face pe femeie sa-si piarda evlavia si sa se departeze de credinta ei simpla in solia si in normele lui Dumnezeu pentru poporul Sau (vezi MYP 453, 454). Cunoscand ca legatura de casatorie dintre credinciosi si necredinciosi este unul din mijloacele cele mai de succes de ruinare a fericirii si a posibilitatii de a se face de folos persoanelor in parte, Satana face tot ce poate mai mult pentru a convinge pe oameni sa se abata de la sfatul divin si sa urmeze indemnurile inimii nesfintite, creand prin aceasta situatii care pot sa insemne mizerie in tot cursul vietii si, in cele din urma, pierzare vesnica (vezi 2T 248; 5T 363–365).