7:22 Caci robul chemat in Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.
Slobozit. [Om liber, KJV.] mai degraba ,,omul eliberat”. Sclavul devenit crestin, prin convertirea lui e facut liber, adica i se acorda eliberare din sclavia pacatului, de catre Domnul Isus Hristos. Pare ca argumentul acesta e dat pentru a mangaia pe sclav care fusese indemnat sa fie multumit cu soarta lui si sa nu caute sa scape de ea. Sclavia pacatului, care mai inainte tinea pe sclav in grozava ei stransoare, era mult mai rea decat robia trupeasca la un stapan pamantesc. Dar el fusese eliberat din sclavia pacatului. In felul acesta, starea lui, desi inca aceea de sclav, e mult mai buna decat era inainte, el e acum cu adevarat un slobozit, un om facut liber de Domnul. Altii care nu incercasera convertirea, poate insusi stapanul de sclavi, sunt intr-o stare mult mai rea de robie, decat sclavul. Sclavul ar trebui deci sa se bucure de eliberarea de raul mai mare. Cea mai mare binecuvantare pe care o poate primi omul este eliberarea de pacate; daca o are, n-ar trebui sa fie fara rost nelinistit cu privire la imprejurarile externe ale vietii acesteia (vezi Mat. 6:25–31, 33, 34; Ioan 8:32, 34, 36; Rom. 7:14–20, 23, 24; 8:2; Gal. 5:1).
Rob. [Serv, KJV.] Gr. doulos, ,,serv” sau ,,sclav”, ca in vers. 21 si in prima parte a acestui verset. Cetateanul liber care accepta invitatia lui Hristos de a-L urma si care isi da inima Domnului fara rezerva, devine prin aceasta ,,robul” lui Isus. Nu exista independenta absoluta. Omul este sau robul mizerabil al pacatului sau fericitul de bunavoie rob al Creatorului si Mantuitorului sau. Toata lumea civilizata e guvernata de legi. Nu exista degradare in a fi ascultator de legile acceptate ale societatii in care cineva traieste, cu conditia ca acele legi sa fie in armonie cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cei trei tovarasi ai lui Daniel erau gata sa asculte de porunca imparatului caldean de a iesi in Campia Dura, unde fusese inaltat marele chip de aur, dar au refuzat sa se inchine inaintea lui deoarece aceasta era contrarie poruncii clare a lui Dumnezeu (Dan. 3:14, 16–18; cf. Exo. 20:4, 5). Ascultarea de Legea lui Dumnezeu, fie ca sclav, fie ca om slobod, este cea mai inalta forma de respect si punere la incercare a situatiei de ucenic, ca si cel mai mare dictat al ratiunii si al constiintei (vezi 1 Cor. 7:19; CT 111; SC 60; MB 146, 147; AA 506). Apostolul arata ca sclavul crestin si omul slobod sunt pe aceeasi treapta, prin faptul ca amandurora li se cere sa traiasca in ascultare de Legea lui Dumnezeu.