7:12 Celorlalti le zic eu, nu Domnul: Daca un frate are o nevasta necredincioasa, si ea voieste sa traiasca inainte cu el, sa nu se desparta de ea.
Celorlalti. Datoriile persoanelor necasatorite din biserica au fost tratate mai ales in legatura cu intrebarea daca e bine sau recomandabil ca cineva sa se casatoreasca (vezi vers. 1-9). La fel, porunca Domnului cu privire la credinciosii casatoriti a fost clar enuntata, cum si cu privire la ce pozitie sa ia fata de problema separarii si a divortului (vezi vers. 10,11). Acum, discutia trece la cazuri in care o parte e crestina, iar cealalta nu e. Se pune intrebarea: ar fi recomandabila si oportuna o separare voluntara in astfel de imprejurari? Sotul sau sotia credincioasa poate ca nu ar dori sa ramana in contact intim cu un sot pagan. Se da sfat pentru un asemenea caz.
Nu Domnul. Domnul Hristos a dat instructiune cu privire la natura de nedesfacut si sacra a legaturii casatoriei (vezi Mat. 19:4-6,9). Pavel se ocupa aici de cazuri cu privire la care nu fusese data invatatura explicita de Isus, de unde expresia ,,zic eu, nu Domnul”. El era inspirat de Duhul Sfant la darea sfatului care urmeaza, dar nu si-a intemeiat cuvintele pe nici o enuntare relatata anterior, pe care o facuse Isus (cf. cele de la 1Cor. 7:10).
Desparta de ea. Puteau sa fie cazuri in care o sotie necrestina ar fi fost atat de potrivnica Evanghelie si atat de violenta in impotrivirea ei, incat nu dorea sa traiasca cu sotul ei crestin. In astfel de cazuri, sotul nu putea sa previna separarea. Daca, dimpotriva, sotia necredincioasa dorea sa ramana cu sotul ei credincios, el nu avea libertatea sa caute o separare. Unicul efect al convertirii uneia dintre parti urma sa-l faca pe el sau pe ea mai gingas, mai amabil, mai plin de iubire si mai sincer decat inainte. O casatorie cu un necredincios trebuie sa fie considerata tot atat de obligatorie pentru un credincios, atata vreme cat necredinciosul nu se separa de bunavoie de sotul sau credincios si nu contracteaza o noua casatorie.