7:10 Celor casatoriti, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat.
Casatoriti. Adica crestini deja casatoriti.
Domnul. Pavel intareste porunca sa inspirata, referindu-se la invatatura clara data de Hristos Insusi. Intrucat Isus vorbise in mod specific asupra acestui subiect, apostolul putea sa faca o astfel de referire. Cand nu era instructiune specifica de la Isus, apostolul dadea sfat proaspat, inspirat (vezi vers. 12). Mantuitorul declarase ca legatura de casatorie era sfanta si de neschimbat (vezi Mat. 5:31,32; Mar. 10:2–12; Luc. 16:18). Porunca lui Isus nu lasa loc pentru multele scuze de separare legala care sunt acceptate in tribunalele civile de astazi, ca de pilda incompatibilitate, cruzime mentala si altele de o natura de mai mica insemnatate. Acelasi lucru era si printre iudei (vezi Mat. 5:32). Aceasta stare a societatii fara indoiala influenta pe crestini spre a pune intrebarea cu privire la oportunitatea separarii intre credinciosi. Raspunsul este clar enuntat, divortul nu este in planul desavarsit pentru neamul omenesc. Singurul motiv pentru care e permis divortul este adulterul (vezi Mat. 19:9).
Nevasta sa nu se desparta. Locul intai dat aici nevestei poate fi explicat pe temeiul ca era o mai mare inclinatie pentru sotie sa obtina un divort. Fiind partea mai slaba, era mai usor ca ea sa sufere oprimare din partea sotului necredincios. Sau poate scrisoarea cu intrebarea (vezi vers. 1) se ocupa cu un anumit caz, in care o femeie se gandea sa-si paraseasca sotul.