Printable Mode1 Corinteni, 7
|
7:1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie. Lucrurile despre care mi-ati scris. Versetul acesta incepe o noua sectiune a epistolei, in care se trateaza anumite chestiuni cu privire la care biserica din Corint il intrebase pe Pavel. Scrisoarea cuprinzand aceste chestiuni nu exista si e cu putinta ca noi numai sa presupunem cu privire la seria de intrebari. Ar fi cat se poate de folositor de pilda sa stim precis care erau intrebarile cu privire la casatorie. Interpretarea capitolului depinde in parte de natura problemei prezentate lui in scrisoare. Pare corespunzator sa fie tratat mai intai subiectul casatoriei, in raspunsul lui Pavel, avand in vedere serioasa avertizare impotriva curviei (cap. 5, 6). Apoi, erau probabil unii in Corint care se intrebau daca regulile rigide iudaice care faceau obligatoriu pentru toti, cel putin pentru barbati, sa se casatoreasca (vezi Misna Yebamoth 6. 6, ed.Soncino a Talmudului, vol. 1, pag. 411) erau aplicabile la crestini. Unii din biserica s-ar putea sa nu fi avut o dorinta deosebita sa se casatoreasca si se poate sa-l fi intrebat pe Pavel daca ar fi acceptabil ca ei sa ramana necasatoriti. Daca intrebarea aceasta era fundalul declaratiei lui Pavel din cap 7:1, atunci apostolul nu dadea sfat general cu privire la oportunitatea casatoriei, ci doar informa aceasta grupa aparte ca era perfect oportun sa ramana celibatari. Unii crestini pare sa fi crezut ca situatia de casatorie era o situatie pacatoasa, care ar fi trebuit evitata si daca era cu putinta, intrerupta. Aceasta ar fi o reactie de inteles impotriva desfranarii atat de obisnuite in Corint, pe vremea aceea. In zelul lor de a evita tot ce ar fi fost de natura desfranarii, ei ar fi putut sa cada in cealalta extrema, de abtinere de la legatura casatoriei. Bine. Gr. kalos, ,,oportun”, ,,corespunzator”. Cuvantul nu denota o bunatate in sensul moral (vezi vers. 28:36). De unde afirmatia aceasta nu poate fi folosita pentru a justifica celibatul ca o practica morala superioara (vezi Mat. 19:4-6; Rom. 7:2–4; Efes. 5:22–32; 1 Tim. 4:1–3; Evr. 13:4). Ar fi inconsistent ca Pavel sa invete ca nu e bine ca oamenii sa se casatoreasca in nici o imprejurarea si apoi intr-o epistola catre o alta biserica, sa foloseasca casatoria ca o ilustratie a stransei uniri care exista intre Hristos si biserica Sa (vezi Efes. 5:22-27). Vezi mai sus, la ,,lucrurile despre care mi-ati scris”. Atinga de femeie. Un eufemism pentru legatura sexuala (vezi Gen. 20:4, 6; 26:11; Prov. 6:29). Expresia de aici e probabil sinonima cu casatoria. Indrumarea trebuie sa fie interpretata in lumina contextului ei si nu trebuie sa fie inteleasa ca o oprire a casatoriei. 7:2 Totusi, din pricina curviei, fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui, si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei. Totusi. Desi casatoria nu e ceruta, e cu totul la locul ei. Din pricina. [Pentru a evita, KJV.] Gr. dia, ,,din pricina”, ,,datorita”. Aceste redari ale acestui cuvant sunt preferate. Avand in vedere ca starea societatii din Corint era de asa fel ca imoralitatea abunda, era recomandabil pentru toti crestinii sa fie casatoriti. In orice tara unde legatura casatoriei a fost privita cu usuratate, imoralitatea a fost ceva obisnuit si asa va fi intotdeauna. Curatenia si virtutea sunt strans legate cu pastrarea legamantului conjugal. Recomandarea din partea lui Pavel a casatoriei, ca o protectie impotriva curviei a fost privita de unii ca o conceptiei inferioara a casatoriei. Dar astfel de persoane uita ca din cauza unei anumite situatii din Corint, Pavel se ocupa numai de partea negativa a problemei. El nu spune ca ofera aici unicul motiv al casatoriei. El nu tagaduieste elementele pozitive si binecuvantarile pe care le procura casatoria (vezi Mat. 19:12). Neander spune: ,,Nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca Pavel nu trateaza aici casatoria in general, ci numai in legatura ei cu starea de lucruri din Corint, unde se temea de efectul prejudecatilor morale cu privire la celibat.” (Lange). Curviei. Literal ,,curviilor”. Pluralul fara indoiala se refera la multele forme ale viciului sexual, care erau practicate in Corint. Nevasta lui... barbatul ei. Aceasta porunca scoate in evidenta practica crestina a monogamiei. 7:3 Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat. Datoria. [Amabilitatea cuvenita, KJV.] Literal “obligatia”, “ceea ce e datorat”. Versetul acesta enunta datoria sotului si a sotiei unul fata de altul in materie de drepturi conjugale, indeosebi cu privire la legatura sexuala. Fiecare este legat de celalalt pe viata si in fiecare fel cu putinta fiecare trebuie sa arate amabilitate si consideratie pentru celalalt. Un astfel de sfat era necesar din cauza ca unii crestini evident credeau ca era o virtute speciala in faptul ca sotul si sotia sa traiasca separat unul de altul, lucru care le tagaduia de fapt privilegiile legitime ale starii de casatoriti si ii expunea ispitei imoralitatii. 7:4 Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta. Nu este stapana. [Nu are putere, KJV.] Aici sunt enuntate clar drepturile egale ale sotului si sotiei. Nici una dintre parti nu are dreptul de a tagadui celeilalte privilegiile intime ale legaturii de casatoriti. Aceasta nu autorizeaza nici o forma de abuz sau de exces. Dimpotriva crestinii trebuie sa recunoasca nevoia de cumpatare in orice (vezi cap. 9:25; 1T 618; 2T 380, 381, 474). Persoanele casatorite ar trebui sa se considere unite intr-o intimitate cu cele mai gingase legaturi; de aceea, cand le vine ispita la necredinciosie, fiecare ar trebui sa se gandeasca spontan la unirea intima si sacra care-i uneste cu partenerul de casatorie si ar trebui sa refuze in mod categoric ruperea acestei uniri. Chrysostom exprima aceasta astfel: ,,Cand deci vezi o curva ca te ispiteste, spune: ‚Trupul meu nu e al meu, ci al sotiei mele’. La fel si femeia sa spuna acelora care i-ar submina castitatea: ‚Trupul meu nu e al meu, ci al sotului meu.’” (Omilii xix. 2, 1 Cor. 7:3; NPNF, seria I, vol. 12, pag. 105). Sa nu se uite ca aceasta discutare a datoriei si a privilegiilor celor casatoriti, in legaturile intime ale casatoriei, s-a dezvoltat din intrebari puse de biserica din Corint (vezi vers. 1). Cum s-a spus mai inainte, erau probabil unii credinciosi care sustineau vederi ascetice care-i faceau sa-si inchipuie ca, chiar si in situatia de casatoriti, erau obligati sa se abtina de la legaturi sexuale. Versetul acesta arata ca insasi natura casatoriei implica faptul ca acordarea sau retinerea privilegiului casatoriei n-ar trebui sa fie supus toanelor oricareia dintre parti. Fiecare are pretentie la drepturi conjugale, totusi, totdeauna cu calificarea divina ca Dumnezeu trebuie sa fie onorat in toate (vezi cap. 10:31). Cunoscand ca trupul sau este un templu al Duhului Sfant (vezi cap. 6:19,20), credinciosul nu va permite ca privilegiul acordat lui prin casatorie sa devina o cauza de calcare a poruncii de a infatisa trupul sau fara defect Domnului (vezi Rom. 12:1; cf. 2T 380). Trupul trebuie sa fie totdeauna tinut sub controlul ratiunii sfintite. 7:5 Sa nu va lipsiti unul pe altul de datoria de soti, decat doar prin buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea; apoi sa va impreunati iarasi, ca sa nu va ispiteasca Satana, din pricina nestapanirii voastre. Sa nu va lipsiti. [Jefuiti, KJV.] Gr. apostereo, ,,a jefui”, ,,a lipsi de”. Cuvantul apare in LXX, la Exo. 21:10, unde un barbat este sfatuit sa nu scada din hrana, imbracamintea si datoria de sot cuvenita primei sale sotii. Crestinilor li se spune ca ei nu trebuie sa se lipseasca unul pe altul de privilegiile intime ale casatoriei, cu exceptia unui timp limitat, in imprejurari speciale si prin consimtamant reciproc. Enuntarea urmatoare introduce temeiuri pentru un aranjament mutual, pentru abtinere temporara de la relatii intime, participare neimpiedicata la exercitii religioase speciale, desi fara nici o sugestie de a promova ascetismul in viata de casatorie. Nu se poate deduce din acest sfat ca o astfel de infranare de la privilegiile casatoriei e necesara pentru tinerea timpurilor de rugaciune zilnice, ci numai ca e un plan admisibil pentru adoptare, cand se simte nevoia unei perioade de intensa devotiune, ca aceea sugerata aici prin expresia ,,postirea si rugaciunea” (cf. Exo. 19:14,15). [Postirea, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. pag. 10) omiterea acestui cuvant. In ce priveste postirea la iudei, vezi Mar. 2:18. Impreunati. [Veniti laolalta, KJV; Sa fiti la un loc, Nitz.] Dovezi textuale favorizeaza exprimarea ,,sa fiti laolalta”. Motivul pentru perioada de abstinenta planuita mutual incetand, sotul si sotia urmeaza sa revina la ducerea normala a vietii de casatorie. Motivul pentru acest indemn de a relua legaturile normale e clar enuntat, evitarea unor abateri sexuale. Casatoria apara curatenia neamului omenesc, de unde orice incercare de a introduce abtinerea indelungata de la legaturi intre sot si sotie ar tinde sa inlature ocrotirea impotriva curviei, care e stabilita prin casatorie (vezi PP 46). 7:6 Lucrul acesta il spun ca o ingaduinta; nu fac din el o porunca. Lucrul acesta. E cu neputinta a determina cat de mult a intentionat a cuprinde acesta, daca numai sugestia din versetul 5 sau intreaga indrumare din vers. 1-5. Ca o ingaduinta. [Din ingaduinta, KJV, Nitz.] Gr. suggnome, ,,acord”, ,,parere sau judecata mutuala”, ,,concesiune”. El nu intentioneaza sa dea impresia ca persoanele casatorite au obligatia de a practica diferite perioade de abstinenta prin acord mutual. El doar da explicatia ca daca doresc asa, ei sunt perfect liberi sa faca un astfel de aranjament; nu li se porunceste sa faca asa. Expresia aceasta nu cere concluzia ca Pavel nu era inspirat de Duhul Sfant cand dadea sfatul aflat in vers. 5. Daca vers. 1-5 sunt luate in consideratie aici, atunci Pavel spune mai departe ca el nu face din chestiunea daca cineva sa se casatoreasca, o chestiune supusa poruncii. Aceasta este o chestiune in care persoana in cauza sa hotarasca. 7:7 Eu as vrea ca toti oamenii sa fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul intr-un fel, altul intr-altul. Sa fie ca mine. Adica posedand un dar care face casatoria sa nu fie necesara (vezi Mat. 19:10-12). Nu se poate dovedi conclusiv ca Pavel fusese mai inainte casatorit. Pavel si-a dat votul contra sfintilor, lucru care a fost interpretat ca insemnand ca era membru al Sinedriului (cf. AA 112). Membrilor acestei organizatii li se cerea sa fie casatoriti (vezi Talmud Sanhedrin 36b, ed. Soncino, vol. 1, pag. 229; cf. DA 133). Mai mult, e cat se poate de natural a admite ca Pavel, ca un Fariseu strict, nu ar fi neglijat ceea ce iudeii priveau ca fiind o obligatie sacra, si anume casatoria (vezi Misna Yebamouth 6. 6, ed. Soncino a Talmudului, vol. 1, pag. 411). Sfatul sau detaliat din capitolul acesta sugereaza o cunoastere intima a problemelor de felul celor pe care le pune casatoria. Pare sa nu fie multa indoiala, deci, ca la vreo data oarecare, inainte de scrierea primei epistole catre corinteni, Pavel fusese casatorit. Darul lui. Se recunoaste aici ca nu toti oamenii sunt la fel, in chestiunea casatoririi sau necasatoririi. Unii prefera sa ramana celibatari si au capacitatea de a trai o viata satisfacatoare fara casatorie. Altii prefera sa urmeze planul normal de viata pe acest pamant si intra in relatia de casatorie. Ambele comportamente sunt aprobate de Domnul, cand sunt traite in armonie cu sfatul Sau. 7:8 Celor neinsurati si vaduvelor, le spun ca este bine pentru ei sa ramana ca mine. Neinsurat. Forma greaca este masculina, ceea ce ar arata ca Pavel se refera aici numai la barbatii necasatoriti si vaduvi. Fecioarele necasatorite sunt mentionate in vers. 25. Vaduvelor. Femeile lipsite de sotii lor. Bine. Gr. kalos, (vezi vers. 1). Ca mine. Vezi vers. 7. 7:9 Dar daca nu se pot infrana, sa se casatoreasca; pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda. Nu se pot infrana. Pavel subliniaza importanata faptului de a fi infranat, dar el recunoaste ca nu toti oamenii sunt ca el (vezi vers. 7). In plus, cei care au fost obisnuiti cu casatoria pot gasi ca e mai greu de a pastra infranarea completa (vezi 1Tim. 5:11,14). Sa arda. Pavel sfatuieste pe aceia care au o dificultate nepotrivita de a-si tine sub control dorintele sexuale, sa se casatoreasca decat sa fie staruitor supusi la excitarea dorintei nesatisfacute. Indrumarea de aici e clara si in armonie cu tonul general al versetelor anterioare, si anume pastrarea curatiei si cea mai buna atitudine fata de casatorie (vezi vers. 2:3,5). Chiar si atunci cand sunt luate in consideratie toate problemele asociate cu viata de casatorie, in timpul unei perioade de persecutie sau de necaz (vezi vers. 26), e mai bine ca cineva sa se casatoreasca decat sa fie mistuit launtric de starea producatoare de tulburare mentala, emotionala si fizica a dorintei nesatisfacute. 7:10 Celor casatoriti, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat. Casatoriti. Adica crestini deja casatoriti. Domnul. Pavel intareste porunca sa inspirata, referindu-se la invatatura clara data de Hristos Insusi. Intrucat Isus vorbise in mod specific asupra acestui subiect, apostolul putea sa faca o astfel de referire. Cand nu era instructiune specifica de la Isus, apostolul dadea sfat proaspat, inspirat (vezi vers. 12). Mantuitorul declarase ca legatura de casatorie era sfanta si de neschimbat (vezi Mat. 5:31,32; Mar. 10:2–12; Luc. 16:18). Porunca lui Isus nu lasa loc pentru multele scuze de separare legala care sunt acceptate in tribunalele civile de astazi, ca de pilda incompatibilitate, cruzime mentala si altele de o natura de mai mica insemnatate. Acelasi lucru era si printre iudei (vezi Mat. 5:32). Aceasta stare a societatii fara indoiala influenta pe crestini spre a pune intrebarea cu privire la oportunitatea separarii intre credinciosi. Raspunsul este clar enuntat, divortul nu este in planul desavarsit pentru neamul omenesc. Singurul motiv pentru care e permis divortul este adulterul (vezi Mat. 19:9). Nevasta sa nu se desparta. Locul intai dat aici nevestei poate fi explicat pe temeiul ca era o mai mare inclinatie pentru sotie sa obtina un divort. Fiind partea mai slaba, era mai usor ca ea sa sufere oprimare din partea sotului necredincios. Sau poate scrisoarea cu intrebarea (vezi vers. 1) se ocupa cu un anumit caz, in care o femeie se gandea sa-si paraseasca sotul. 7:11 (Daca este despartita, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul ei.) Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta. Daca este despartita. [Daca se desparte, KJV; Daca se va fi despartit, Nitz.] Sau ,,daca se desparte”. Enuntarea aceasta este de fapt o admitere ca porunca data in versetul precedent nu ar fi pe deplin ascultata, in starea nedesavarsita a bisericii. Vor fi cazuri de deosebiri matrimoniale care nu ar putea fi biruite de afectiune si indelunga rabdare crestina si ar rezulta despartirea. In astfel de cazuri, sotia lasata sau despartita nu ar trebui sa se casatoreasca, ci ar trebui sa caute impacarea cu sotul ei. Lase. Gr. aphiemi, ,,a indeparta”, ,,a lasa”, ,,a divorta”. Acesta e un termen mai tare decat cel tradus ,,despartita”, mai la inceputul versetului, desi poate aici e folosit ca sinonim. In vers. 13, aphiemi e folosit cu privire la sotie. Legea iudaica recunostea dreptul sotiei in anumite imprejurari sa divorteze de sotul ei. 7:12 Celorlalti le zic eu, nu Domnul: Daca un frate are o nevasta necredincioasa, si ea voieste sa traiasca inainte cu el, sa nu se desparta de ea. Celorlalti. Datoriile persoanelor necasatorite din biserica au fost tratate mai ales in legatura cu intrebarea daca e bine sau recomandabil ca cineva sa se casatoreasca (vezi vers. 1-9). La fel, porunca Domnului cu privire la credinciosii casatoriti a fost clar enuntata, cum si cu privire la ce pozitie sa ia fata de problema separarii si a divortului (vezi vers. 10,11). Acum, discutia trece la cazuri in care o parte e crestina, iar cealalta nu e. Se pune intrebarea: ar fi recomandabila si oportuna o separare voluntara in astfel de imprejurari? Sotul sau sotia credincioasa poate ca nu ar dori sa ramana in contact intim cu un sot pagan. Se da sfat pentru un asemenea caz. Nu Domnul. Domnul Hristos a dat instructiune cu privire la natura de nedesfacut si sacra a legaturii casatoriei (vezi Mat. 19:4-6,9). Pavel se ocupa aici de cazuri cu privire la care nu fusese data invatatura explicita de Isus, de unde expresia ,,zic eu, nu Domnul”. El era inspirat de Duhul Sfant la darea sfatului care urmeaza, dar nu si-a intemeiat cuvintele pe nici o enuntare relatata anterior, pe care o facuse Isus (cf. cele de la 1Cor. 7:10). Desparta de ea. Puteau sa fie cazuri in care o sotie necrestina ar fi fost atat de potrivnica Evanghelie si atat de violenta in impotrivirea ei, incat nu dorea sa traiasca cu sotul ei crestin. In astfel de cazuri, sotul nu putea sa previna separarea. Daca, dimpotriva, sotia necredincioasa dorea sa ramana cu sotul ei credincios, el nu avea libertatea sa caute o separare. Unicul efect al convertirii uneia dintre parti urma sa-l faca pe el sau pe ea mai gingas, mai amabil, mai plin de iubire si mai sincer decat inainte. O casatorie cu un necredincios trebuie sa fie considerata tot atat de obligatorie pentru un credincios, atata vreme cat necredinciosul nu se separa de bunavoie de sotul sau credincios si nu contracteaza o noua casatorie. 7:13 Si daca o femeie are un barbat necredincios, si el voieste sa traiasca inainte cu ea, sa nu se desparta de barbatul ei. Sa nu se desparta de barbatul ei. [Sa nu-l lase, KJV.] Sfatul dat in acest verset e similar cu cel dat in vers. 12, dar e aplicat la cealalta partea casatoriei. La fel cum sotul crestin nu are libertatea sa divorteze de sotia sa necredincioasa, numai pe temeiul deosebirilor religioase, tot asa sotia crestina nu poate sa divorteze de sotul ei necredincios, pentru acelasi motiv. 7:14 Caci barbatul necredincios este sfintit prin nevasta credincioasa si nevasta necredincioasa este sfintita prin fratele; altminteri, copiii vostri ar fi necurati, pe cand acum sunt sfinti. Sfintit. Gr. hagiazo, ,,a sfinti”. Fondul acestei enuntari e fara indoiala temerea din inima unor credinciosi ai caror soti nu erau crestini, ca ar rezulta intinare sau murdarie din ramanerea in legatura intima de casatorie cu necredinciosii. Pavel nu vrea sa spuna ca sotul necredincios sau sotia necredincioasa s-ar face sfinti sau ar fi convertiti la crestinism, numai prin continuarea convietuirii matrimoniale cu un crestin, sau ca necredinciosul ar ajunge ca treptat sa fie inclinat fata de crestinism, observand efectul lui asupra tovarasului sau. Lucrul acesta el il trateaza mai tarziu (vezi vers. 16). El vorbeste aici despre o stare care exista de indata ce o parte a casatoriei devenea crestin, nu de ceva care urma sa se dezvolte in viitor. ,,Sfintit”, deci, descrie doar starea care nu intineaza. Partenerul care nu crede e sfintit in legatura cu chestiunea oportunitatii ca paganii si crestinii sa traiasca laolalta in casatorie. Daca casatoria este legala si e recunoscuta ca atare de biserica, cei doi sunt prin legatura casatoriei, un trup si sunt indisolubil uniti (vezi Gen. 2:24; Mat. 19:5, 6; Efes. 5:31). Acesta fiind cazul, e potrivit ca ei sa traiasca laolalta. Nu e nevoie de divort. Copiii... ar fi necurati. Adica nascuti dintr-o casatorie nesfanta si astfel, intr-un anumit sens, nelegitimi. Daca ar fi recomandat divortul, pe temeiul faptului ca unul dintre soti era pagan, s-ar fi lasat a se intelege ca o astfel de casatorie ar fi fost nelalocul ei. Corintenii insisi nu credeau ca copiii din casatoriile mixte erau nelegitimi, deci chiar dupa propriile lor idei, casatoria trebuia sa fie legitima. Acum sunt sfinti. Adica in acelasi fel cum sotul necredincios e sfintit de sotia credincioasa. Ei sunt sfinti in sensul ca sunt nascuti dintr-o legatura sfintita. 7:15 Daca cel necredincios vrea sa se desparta, sa se desparta; in imprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legati: Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace. Cel necredincios. Masculinul e folosit aici pentru ambele parti cum se vede mai departe in verset. Desparta. Sau ,,sa se separe”. Nu sunt legati. [Nu e sub robie, KJV.] Gr. douloo, ,,a inrobi”, ,,a aduce la robie”. Daca sotul necrestin nu doreste sa ramana cu cel crestin si de bunavoie il (sau o) paraseste, crestinul nu trebuie sa se simta obligat sa mentina casatoria cu orice pret. Partenerul necredincios care doreste sa paraseasca pe sotul sau nu trebuie sa fie impiedicat de a face asa. Crestinul nu e sub obligatia de a incerca sa traiasca cu un sot pagan, impotriva vointei acestuia. In pace. [La pace, KJV.] Literal ,,in pace”. Crestinul sa se straduiasca cu toata puterea sa traiasca in armonie cu sotul necredincios, fara a face compromis fata de principiu (vezi Rom. 12:8; Evr. 12:14). Crestinismul e o religie a pacii, care cauta sa previna sau sa evite cearta si neintelegerea (vezi Ioan 14:27; Rom. 14:19; 2 Cor. 13:11; Filp. 4:7). Daca pacea nu poate fi avuta cata vreme crestinul si necrestinul traiesc laolalta in casatorie legala si necredinciosul staruie la despartire, ar trebui sa fie acord la o despartire pasnica. 7:16 Caci ce stii tu, nevasta, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui nevasta? Mantuie. Motivul pentru care partea credincioasa dintr-o casatorie nu ar trebui sa paraseasca pe cealalta sau sa doreasca sa fie despartita de necredincios e ca poate necrestinul ar putea fi determinat sa primeasca pe Hristos ca Mantuitor prin exemplul sau influenta celui credincios. Convertirea celui necredincios ar aduce multa fericire si binecuvantare familiei, ca un tot, si credinciosului in particular. Scopul acesta este atat de important incat crestinul ar trebui sa fie dispus sa fie rabdator si indelung ingaduitor pentru a-l realiza. El n-ar trebui sa inceteze nici macar pentru o clipa sa traiasca o viata crestina, indiferent ce provocare s-ar isca pentru a-l mana sa faca altfel. Ar trebui sa fie comuniune continua cu Dumnezeu in rugaciune, ca sotul necredincios sa poata fi castigat de la necredinta la o pregatire pasnica, armonioasa si fericita pentru caminul ceresc. Sa ramana. [Sa umble, KJV; Sa-si mearga drumul, G. Galaction.] Acceptarea crestinismului nu inseamna in mod necesar ca trebuie sa aiba loc o schimbare in statutul economic, social sau vocational al credinciosului. Vestea cea buna proclamata de solii Evangheliei in unele cazuri a produs o mare excitare printre cei care au crezut, atat iudei, cat si Neamuri. Viziunea experientei mai inalte, mai fericite, mai sfinte pe care ea o prezenta, acea ca rezultat determinarea unora de a fi indiferenti fata de lumea aceasta si treburile ei. Acestia cautau sa paraseasca ocupatiile lor obisnuite (vezi 2Tes. 3:6-12). Evanghelia nu cauta sa rastoarne brusc ordinea de lucruri existenta. In schimb, ea patrunde cu incetul in toate treburile vietii omului si produce o schimbare printr-un proces lent si ordonat. Invatatura acestui verset e bine exprimata de Neander: ,,Aici invatam faptul general ca crestinismul nu tulbura legaturile existente, in masura in care nu sunt pacatoase, ci numai tinde sa insufle in ele un duh nou.” (Lange) 7:17 Incolo, fiecare sa ramana in starea in care l-a asezat Domnul, si in care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este randuiala pe care am asezat-o in toate Bisericile. L-a asezat Dumnezeu. [Dumnezeu a impartit, KJV; G. Galaction.] Vezi vers. 7. 7:18 Daca cineva a fost chemat pe cand era taiat imprejur, sa ramana taiat imprejur. Daca cineva a fost chemat pe cand era netaiat imprejur, sa nu se taie imprejur. Sa ramana taiat imprejur. [Sa nu se faca netaiat imprejur, KJV; Sa nu se ascunda, G. Galaction.] Iudeii circumcisi care devin crestini nu trebuie sa ascunda faptul ca sunt taiati imprejur, asa cum au facut anumiti iudei care au parasit iudaismul si s-au facut pagani (vezi Josephus Antichitati xii. 5. 1 [241]; 1 Mac. 1:15). Sa nu se taie imprejur. [Sa nu se faca taiat imprejur, KJV.] Ritualul initiatic al circumciderii, practicat de iudei in acord cu porunca lui Dumnezeu, data lui Avraam, nu trebuia impus convertitilor la crestinism dintre Neamuri (Fapte 15:24-29). 7:19 Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Taierea imprejur nu este nimic. Nici supunerea la ritualul iudaic al circumciderii, nici neglijarea de a face asa ceva nu putea sa afecteze legatura unei persoane cu Dumnezeu, prin credinta in Isus. Accentul este pus aici pe adevarul ca ceremoniile si ritualurile exterioare sunt fara valoare, cand sunt lipsite de credinta in Hristos (vezi Gal. 5:6; 6:15). Copilul nou-nascut al lui Dumnezeu este acceptat de El nu datorita unor fapte pe care el le-ar putea savarsi, ci datorita credintei sale in marea lucrare savarsita pentru el, de Hristos, pe cruce (vezi Ioan 3:16; Rom. 4:5; Efes. 2:8, 9). Avraam, despre a carui credinta se vorbeste ca fiind o pilda pentru toti cei care cred in Hristos, e numit parintele tuturor celor care exercita o credinta asemanatoare in Isus, fie ca sunt sau nu circumcisi (vezi Rom. 4:9,11,12). Ci tinerea. Comparati Gal 5.6; 6:15. Ideea este ca ceea ce are importanta e tinerea poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu apreciaza religia cuiva dupa tinerea din partea acestuia a ceremoniilor rituale, ci dupa legatura lui cu principiile legii divine (vezi Ecl. 12:13; Ioan 14:15, 21, 23; 15:10; 1Ioan 2:4–6). Un om poate sa tina poruncile, fie ca este sau nu este circumcis. 7:20 Fiecare sa ramana in chemarea pe care o avea cand a fost chemat. Fiecare sa ramana. Vezi vers. 24. Oamenii sunt sfatuiti sa continue in starea sau circumstantele vietii in care sunt cand raspund la chemarea lui Isus de a-I servi. Primirea lui Hristos si a felului Lui de viata nu da cuiva autoritatea de a se rascula impotriva ordinii existente a lucrurilor si de a cauta sa fuga de insarcinarea sa, in afara de cazul unui conflict intre acestea si principiile adevarului. Pavel isi ilustreaza sustinerea in vers. 21. 7:21 Ai fost chemat cand erai rob? Sa nu te nelinistesti de lucrul acesta; dar daca poti sa ajungi slobod, foloseste-te. Rob. [Slujitor, KJV.] Gr. doulos, ,,sclav” (vezi Rom. 1:1). Sclavii care primeau pe Mantuitorul nu erau prin aceasta eliberati de starea lor de sclavie fata de stapanii lor. Sa nu te nelinistesti de lucrul acesta. Nu ingadui ca aceasta sa fie o cauza de mare ingrijorare si mahnire, nu considera ca e o dezonoare. Nu ingadui ca libertatea ta spirituala in Isus, de curand descoperita, sa te faca sa dispretuiesti pozitia ta de sclav fizic, ci deprinde-te sa fii multumit cu starea in care te aflai cand ai aflat pe Mantuitorul (vezi Filp. 4:11; 1Tim. 6:6,8; Evr. 13:5). Sclavul e invatat sa-si faca datoria fata de stapanul sau pamantesc, marturisind prin aceasta despre puterea transformatoare a Evangheliei (vezi Efes. 6:5–8; Col. 3:22–24; 1 Tim. 6:1; Titus 2:9, 10; 1Pet. 2:18, 19). Dumnezeu se ingrijeste de toti copii Sai, indiferent care le-ar fi pozitia in viata si El va da har si putere oricui, potrivit cu nevoile si circumstantele sale (vezi Filp. 4:19). Foloseste-te. Doua interpretari ale celei de-a doua jumatati a versetului acestuia sunt date de comentatori, depinzand de faptul daca propozitia ,,foloseste-te” se refera la folosirea libertatii sau la folosirea sclaviei. Potrivit cu una din interpretari, sclavilor convertiti li se spune sa nu se nelinisteasca privitor la starea lor sociala. Chiar daca ar fi putut in chip legitim sa-si capete libertatea, n-ar fi trebuit sa fie nelinistiti de a face asa, ci sa ramana in sclavie, cunoscand ca oamenii liberi si sclavii erau toti una in Hristos (vezi 1 Cor. 12:13; Gal. 3:27, 28; Col. 3:11). In plus, aceasta stare rea urmeaza ca in curand sa ajunga la sfarsit, prin a doua venire a lui Hristos (vezi 1Cor. 7:26,29), si atunci toti credinciosii care acum sunt sclavi, vor fi facuti liberi atat fizic, cat si spiritual. Cealalta interpretarea prezinta pasajul ca un indemn pentru sclavul credincios sa se foloseasca de oferta de eliberare, daca are prilejul sa faca asa. Aceasta ultima interpretare este in armonie cu sfatul lui Pavel relativ la casatoriile mixte (vezi vers. 15). E cu neputinta de a determina concludent gandul lui Pavel. 7:22 Caci robul chemat in Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Slobozit. [Om liber, KJV.] mai degraba ,,omul eliberat”. Sclavul devenit crestin, prin convertirea lui e facut liber, adica i se acorda eliberare din sclavia pacatului, de catre Domnul Isus Hristos. Pare ca argumentul acesta e dat pentru a mangaia pe sclav care fusese indemnat sa fie multumit cu soarta lui si sa nu caute sa scape de ea. Sclavia pacatului, care mai inainte tinea pe sclav in grozava ei stransoare, era mult mai rea decat robia trupeasca la un stapan pamantesc. Dar el fusese eliberat din sclavia pacatului. In felul acesta, starea lui, desi inca aceea de sclav, e mult mai buna decat era inainte, el e acum cu adevarat un slobozit, un om facut liber de Domnul. Altii care nu incercasera convertirea, poate insusi stapanul de sclavi, sunt intr-o stare mult mai rea de robie, decat sclavul. Sclavul ar trebui deci sa se bucure de eliberarea de raul mai mare. Cea mai mare binecuvantare pe care o poate primi omul este eliberarea de pacate; daca o are, n-ar trebui sa fie fara rost nelinistit cu privire la imprejurarile externe ale vietii acesteia (vezi Mat. 6:25–31, 33, 34; Ioan 8:32, 34, 36; Rom. 7:14–20, 23, 24; 8:2; Gal. 5:1). Rob. [Serv, KJV.] Gr. doulos, ,,serv” sau ,,sclav”, ca in vers. 21 si in prima parte a acestui verset. Cetateanul liber care accepta invitatia lui Hristos de a-L urma si care isi da inima Domnului fara rezerva, devine prin aceasta ,,robul” lui Isus. Nu exista independenta absoluta. Omul este sau robul mizerabil al pacatului sau fericitul de bunavoie rob al Creatorului si Mantuitorului sau. Toata lumea civilizata e guvernata de legi. Nu exista degradare in a fi ascultator de legile acceptate ale societatii in care cineva traieste, cu conditia ca acele legi sa fie in armonie cu Cuvantul lui Dumnezeu. Cei trei tovarasi ai lui Daniel erau gata sa asculte de porunca imparatului caldean de a iesi in Campia Dura, unde fusese inaltat marele chip de aur, dar au refuzat sa se inchine inaintea lui deoarece aceasta era contrarie poruncii clare a lui Dumnezeu (Dan. 3:14, 16–18; cf. Exo. 20:4, 5). Ascultarea de Legea lui Dumnezeu, fie ca sclav, fie ca om slobod, este cea mai inalta forma de respect si punere la incercare a situatiei de ucenic, ca si cel mai mare dictat al ratiunii si al constiintei (vezi 1 Cor. 7:19; CT 111; SC 60; MB 146, 147; AA 506). Apostolul arata ca sclavul crestin si omul slobod sunt pe aceeasi treapta, prin faptul ca amandurora li se cere sa traiasca in ascultare de Legea lui Dumnezeu. 7:23 Voi ati fost cumparati cu un pret. Nu va faceti dar robi oamenilor. Cumparati. Pretul de cumparare este sangele nespus de scump al lui Isus (vezi Ioan 3:16; Rom. 5:8, 18, 19; 1Pet. 1:18, 19; 1Pet. 3:18). Sclavii care primesc Evanghelia, desi legati de stapani omenesti si lipsiti de libertate civila, sunt de o incalculabila valoare inaintea lui Dumnezeu. Ei sunt robii lui Isus Hristos si pot sa-L serveasca ramanand mai departe in supunere la stapanii lor pamantesti, deoarece Hristos va socoti un atare serviciu, daca e facut cu credinciosie, ca facut Lui (vezi Efes. 6:5–8; Col. 3:22–24). Robi ai oamenilor. [Servi ai oamenilor, KJV.] Mai degraba ,,sclavi ai oamenilor”. Intelesul poruncii ,,Nu va faceti, dar, robi oamenilor” nu e cu totul clar, in contextul de fata. Unii o inteleg ca un sfat pentru cei care sunt liberi sau pentru cei care au fost eliberati, sa nu se faca sclavi. Altii considera porunca drept un sfat pentru toti crestinii, fie robi, fie liberi, sa fie calauziti de principiile adevarului, pe cand isi indeplineau datoriile, potrivit cu statutul lor civil in viata. In nici o imprejurare ei nu vor calca Legea lui Dumnezeu pentru a satisface cerintele oamenilor (vezi Fapte 5:29). Ei vor recunoaste ca Dumnezeu, care a platit pretul pentru mantuirea lor, cere completa devotiune si supunere neimpartita (vezi Luc. 10:27). Ei nu vor ingadui nimanui sa se amestece in drepturile si datoriile lor de a se inchina lui Dumnezeu, potrivit cu dictatele propriei lor constiinte. Duhul Sfant este calauza si invatatorul crestinului (vezi Ioan 16:13; Rom. 8:14). Constiinta e a Domnului spre a fi calauzita de El si nu spre a fi adusa sub controlul vreunui om sau vreunui grup de oameni. Viata apartine lui Dumnezeu spre a fi carmuita si folosita de El, potrivit voii Sale. In toate privintele, crestinul este proprietatea lui Dumnezeu (cf. COL 312). Tranzactia aceasta este din partea lui Dumnezeu, o cumparare, iar din partea credinciosului, o consacrare voioasa si fericita. In felul acesta proprietatea lui Dumnezeu asupra credinciosului prin Hristos este garantia eliberarii din robie fata de oameni, in tot ceea ce are legatura cu vointa si constiinta, si dovada adevarului ca slujirea lui Hristos este perfecta libertate (vezi Ioan 8:32, 36; Rom. 6:14, 18, 22). 7:24 Fiecare, fratilor, sa ramana cu Dumnezeu in starea in care era cand a fost chemat. Sa ramana... in starea. Versetul acesta repeta indemnul continut in vers. 20. De ce se face repetarea aceasta? Fara indoiala pentru a scoate in evidenta faptul sa crestinul nu cauta sa rastoarne sau sa desfiinteze vreo ordine sociala existenta. Biserica Viului Dumnezeu nu e asezata in lume pentru a dezorganiza societatea omeneasca, ci, dimpotriva, pentru a o consolida. Crestinii pot considera pe buna dreptate ca sclavia este o practica rea si n-ar trebui sa existe printre oamenii civilizati. Dar ea a fost permisa de Dumnezeu in legile Sale pentru vechiului Israel (vezi Lev. 25:44–46; vezi Deu. 14:26). Permisiunea Lui nu a indicat totdeauna aprobarea Lui. Permisiunea Lui in cazul divortului era tipica: ,,Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele.” (Mat. 19:8). Misionarul crestin in tari pagane nu incearca sa rastoarne in chip violent obiceiurile si practicile stabilite cand vede ca sunt contrarii invataturilor lui Isus. El cunoaste ca o astfel de conduita n-ar promova cauza adevarului, ci ar inchide calea pentru un efort misionar mai departe. Proclamarea credincioasa a Evangheliei, insotita de puterea Duhului Sfant, va savarsi o reforma in viata tuturor acelora care o accepta si atunci va fi vazuta o schimbare in sistemul social care il va aduce in armonie cu adevarul. Instructiunea din versetul acesta n-ar trebui sa fie privita ca interzicand crestinului cautarea eliberarii din sclavie, daca poate face lucrul acesta pe cale legala. Ea sugereaza ca el sa fie multumit sa astepte ca Domnul sa-l calauzeasca in chestiunea aceasta. Daca Domnul nu gaseste de bine sa deschida calea pentru eliberare, sclavul credincios ar trebui sa fie multumit sa serveasca pe Domnul acolo unde e. El trebuie sa tina minte ca poate servi pe Dumnezeu efectiv in timp ce serveste pe stapanul sau pamantesc (vezi 1Cor. 7:22). El nu trebuie sa aduca defaima bisericii, creand impresia ca spiritul crestinismului e un spirit de insubordonare. Toti pot trai credinta lui Isus in toate timpurile, marturisind pentru El inaintea tuturor acelora cu care vin in contact si, in felul acesta, raspandind cunostinta adevarului (vezi SC 81, 82). Cu Dumnezeu. Lucrul glorios cu privire la religia lui Isus Hristos este ca credinciosul nu e lasat sa faca singur calatoria vietii. El e acceptat in familia lui Dumnezeu, in timp ce e pe pamant, si are tovarasia ingerilor ceresti si a Domnului Isus (vezi Mat. 28:20; Ioan 14:16–18, 21; 15:7). Prin orice experienta ar fi chemat sa treaca, are cunostinta mangaietoare ca nu e singur, e Cineva cu el care cunoaste si intelege toate problemele si chinurile inimii. Tuturor acelora care-L iubesc si se incred in El, le e data asigurarea ca chiar in mijlocul situatiilor celor mai uluitoare, nu vor fi lasati fara ajutor (vezi Isa. 43:2; Evr. 13:5). Cand credinciosul isi da seama de lucrul acesta, va fi multumit sa ramana in locul atribuit lui, in viata, indiferent care ar fi acela. Cand drept rezultat al comuniunii cu Isus, credinciosul se deprinde sa considere lucrarea sa ca fiind in primul rand aceea de a face voia Domnului si toate posesiunile sale ca mijloace de a-L servi pe El, atunci se va bucura de o pace a mintii si de o satisfactie care nu e cunoscuta de cel necredincios (vezi Isa. 20:3; Ioan 14:27). 7:25 Cat despre fecioare, n-am o porunca din partea Domnului. Le dau insa un sfat, ca unul care am capatat de la Domnul harul sa fiu vrednic de crezare. Cat despre fecioare. Pavel se ocupa acum cu o alta chestiune cu privire la care corintenii evident cerusera sfat (vezi vers. 1). N-am o porunca. Apostolul n-are o enuntare directa anterioara din Scriptura sau din invataturile lui Isus, ca autoritate cu privire la subiectul celor necasatoriti. In ce priveste sfatul sau pentru cei ,,casatoriti”, el a citat porunca data de Hristos Insusi (vezi vers. 10). Faptul acesta nu slabeste in nici un fel forta si nici nu inlatura inspiratia instructiunii care urmeaza asupra acestui subiect. Vrednic de crezare. [Credincios, KJV.] Pavel exprima in felul acesta autoritatea sa pentru opinia pe care este gata sa o prezinte. Convertirea si consacrarea lui fusesera acceptate si Domnul il onorase cu lumina speciala. El isi devotase viata unicului scop de a onora pe Dumnezeu si de a face voia Lui. El cauta fara incetare sa ajunga la desavarsirea in Hristos (Filp. 3:13,14). Datorita faptului acestuia, e lucru cert ca el nu ar fi dat sfat pentru nici o consideratie egoista sau lumeasca. Ceea ce scria urma sa fie primit ca voia lui Dumnezeu cu privire la chestiunea in discutie. 7:26 Iata dar ce cred eu ca este bine, avand in vedere stramtorarea de acum: este bine pentru fiecare sa ramana asa cum este. Cred eu. [Presupun, KJV.] Sau ,,gandesc”. Avand in vedere. [Pentru, KJV.] Mai degraba ,,din cauza”. De acum. [Prezenta, KJV.] Sau ,,la indemana”. Cuvantul tradus in felul acesta e folosit in 2Tes. 2:2, cu privire la a doua venire a lui Hristos ,,ca si cum ar fi venit”. Stramtorarea. Gr. anagke, insemnand ,,nevoie” (cap. 7:37, tradus ,,nevoit” sau ,,silit”) sau ,,necazurile” (1Tes. 3:7, etc.). In Luc. 21:23, anagke e folosit cu privire la necazul care urma sa vina pe pamant in legatura cu distrugerea Ierusalimului. Pavel fara indoiala se referea la iminenta unui timp de mare stramtorare si necaz pentru comunitatea crestina. Bine. Gr. kalos, (vezi vers. 1). Studiind sfatul cu privire la casatorie, credinciosul ar trebui sa retina ca in indrumarea purtarii sale e necesar sa se gandeasca nu numai la ceea ce este ingaduit [,,legal”], dar si la ceea ce este bine [,,oportun”] (vezi cap. 6:12; 10:23). Fiecare. [Om, KJV; Oricine, G. Galaction.] Gr. anthropos, termenul generic pentru om, fie barbat, fie femeie. Sa ramana asa cum este. [Asa sa fie, KJV.] Expresia aceasta poate fi inteleasa in doua feluri: (1) ca sfat de a ramane asa cum erau. Comparati sfatul cu privire la schimbarea ocupatiei cu prilejul primirii lui Hristos (vezi vers. 17, 18, 20, 24); (2) ca referindu-se la ceea ce urmeaza, adica credinciosii urmeaza sa se conduca in chestiuni relativ la cei necasatoriti dupa instructiunea data in vers. 27-28. Avand in vedere calamitatile ce amenintau sa vina, credinciosii sunt sfatuiti sa evite intrarea intr-o situatie care ar fi sporit incurcaturile si necazurile lor. 7:27 Esti legat de o nevasta? Nu cauta sa fii dezlegat. Nu esti legat de o nevasta? Nu cauta nevasta. Legat. Gr. deo, ,,a lega”, ,,a fixa”. Casatoria e adesea numita astazi, o legatura, subliniind natura permanenta a unirii in care s-a intrat cand doua persoane s-au casatorit. Dezlegat. Adica prin despartire sau divort. Apostolul invata ca chiar in timp de criza sau de evenimente neprevazute, nu trebuie sa aiba loc o neglijare a raspunderilor care revin persoanelor casatorite. Li se cere sa continue in legatura de casatorie si sa-si faca datoria ca persoane casatorite. Desi s-ar putea sa vada ca le stau in fata dificultati sporite, in timpuri de persecutie, si greutati, nu trebuie sa se gandeasca la ruperea legaturii datoriei pentru a evita neplaceri si suferinte. Ei trebuie sa-si faca datoria si sa se increada in Dumnezeu spre a se ingriji de ei. Nu este legat? [Esti dezlegat, KJV.] Adica esti intr-o stare de libertate de legatura casatoriei? Expresia se aplica atat celibatarilor, cat si vaduvilor. Nu cauta nevasta. Vaduvului sau celibatarului i se da sfatul sa nu fie nerabdator de a intra in relatia de casatorit (cf. cele de la vers. 1). Versetul acesta nu invata ca Pavel dezaproba casatoria sau ca el o declarase ilegala (asa cum probabil gandeau unii dintre credinciosii corinteni, vezi vers. 28). El cauta mai degraba sa crute pe crestini de complicatii zadarnice, in vremuri de criza (vezi vers. 26). E adevarat ca persoanele necasatorite o duc mai usor in vremuri de necaz. 7:28 Insa, daca te insori, nu pacatuiesti. Daca fecioara se marita, nu pacatuieste. Dar fiintele acestea vor avea necazuri pamantesti, si eu as vrea sa vi le crut. Nu pacatuiesti. [N-ai pacatuit, KJV.] Chestiunea casatoriei e lasata pe seama fiecarei persoane sa decida singura, potrivit cu inclinatia si nevoia. Sfatul pe care Pavel il da in capitolul acesta e intentionat sa fie o calauza sigura pentru toti aceia care stau in fata chestiunii casatoriei, mai ales in imprejurari potrivnice. Dar, dupa ce totul a fost spus, decizia ultima sta in mainile fiecarei persoane. Fiecare poate alege calea care corespunde propriei sale situatii, cunoscand ca atat casatoria, cat si celibatul sunt acceptabile inaintea lui Dumnezeu. Sunt imprejurari cand pare neintelept a se casatori. Dar celibatul nu e impus nimanui; trebuie sa fie in totul o chestiune de hotarare individuala. Necazuri pamantesti. [Necazuri in trup, KJV; Suferinta in trupul lor, G. Galaction.] Grijile sotului, sotiei si copiilor si alte datorii ale vietii de casatorie produc incurcaturi speciale, in vremuri de persecutie si de necaz (vezi Mat. 24:19; cf. Luc. 23:28-30). Cuvintele ,,in timp” atrag atentia la viata pamanteasca cu toate interesele ei, aici indicand viata domestica particulara, cu multele ei griji privitoare la hrana, imbracaminte si protejarea tuturor posesiunilor familiei. In zilele de persecutie care aveau sa vina asupra bisericii, unii credinciosi urmau sa fie intemnitati, torturati si dati la moarte. Familiile urmau sa fie imprastiate si membrii, dusi in exil, din cauza credintei lor. In asemenea imprejurari, spune Pavel, ar fi mai bine sa ramana necasatoriti. Crut. [Va crut, KJV.] Mai degraba ,,as vrea sa va crut”. In ce priveste intelesul acestei expresii, e o deosebire de pareri printre comentatori. Sunt date doua interpretari: (1) ,,Nu voi starui mult asupra acestor rele, pentru ca sa va crut de a auzi despre ele.”; (2) ,,Va dau aceste indrumari pentru a va scapa de aceste necazuri.” Cea din urma e cea mai probabila. 7:29 Iata ce vreau sa spun, fratilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste, sa fie ca si cum n-ar avea; Vremea. Gr. kairos, un punct sau o perioada de timp anume (vezi Rom. 13:11). Domnul Insusi indemna pe credinciosi sa traiasca in asteptarea celei de-a doua veniri a Lui si a sfarsitului lumii (vezi Mat. 24:42, 44; 25:13; Mar. 13:32–37). Invataturile lui Isus si ale apostolilor Lui arata ca marea ocupatie a vietii este pregatirea pentru un camin in imparatia slavei vesnice a lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:19–21, 33; 10:38, 39; Mar. 10:21). Timpul in care poate fi facuta aceasta pregatire a fost intotdeauna prezentat ca scurt (vezi Rom. 13:11). Pentru noi astazi, judecata de cercetare se apropie repede de incheiere si cand se va fi sfarsit, va fi pentru vesnicie, prea tarziu pentru a obtine o pregatire pentru cer. De aceea toti trebuie sa se asigure de acceptarea lor drept candidati pentru imparatia slavei (vezi Isa. 55:6, 7; Dan. 8:14; 9:24–27; Rom. 9:28; 2 Cor. 6:2; Evr. 3:13; 2Pet. 1:10; Apoc. 22:10–12). Toti ar trebui sa traiasca intr-o comuniune atat de stransa cu cerul, incat, indiferent cand vine chemarea de a depune grijile acestei vieti, sa nu fie luati pe neasteptate (vezi Mar. 13:35–37; Luc. 18:1; 21:34–36; 1Tes. 5:1–6,17, 22, 23). Crestinul care e treaz fata de acest fapt grozav ca trebuie sa fie pururea gata sa intampine pe Dumnezeu, nu-si va indrepta inima spre lucruri pamantesti. El va fi intotdeauna constient de incertitudinea vietii si de natura temporara, trecatoare a acestei lumi si va trai intr-o stare de continua promptitudine pentru venirea Domnului (vezi Col. 3:1,2). Pentru ca. [Ramane, KJV; Asa incat, G. Galaction.] In vederea scurtimii timpului disponibil pentru oameni ca sa se pregateasca pentru vesnicie – in cel mai bun caz, timpul nu e mai lung ca scurta durata a vietii – crestinii nu se vor lega prea tare de legaturi si posesiuni pamantesti. Ei nu vor ingadui ca nimic, nici chiar legaturile de familie, sa stea in calea hotararii lor de a fi gata pentru cer. Ca si cum n-ar avea. Argumentul anterior duce la concluzia ca nici o alta alegere nu este lasata pentru cei care au sotii, decat ca ei sa refuze de a ingadui ca situatia de casatorit sa duca la uitarea obligatiei de a fi in legatura cu Cerul totdeauna. Cu alte cuvinte, grijile, raspunderile si placerile casatoriei trebuie sa fie facute secundare fata de marele obiectiv al vietii, care este comuniunea constanta cu Domnul si promptitudine plina de ravna pentru venirea Lui. Versetul acesta scoate in evidenta adevarul ca in toate imprejurarile si in toate timpurile, iubirea pentru Dumnezeu si ascultarea cerintele Lui trebuie sa aiba deplina prioritate in viata credinciosului (vezi Deu. 6:5; 10:12; Ecl. 12:13; Mat. 22:37, 38). Versetul acesta nu trebuie sa fie inteles ca invatand vreo lipsa de afectiune si de amabilitate in legatura de casatorie sau ca o contrazicere a instructiunii specifice cuprinsa in versetul de inceput la acestui capitol. 7:30 cei ce plang, ca si cum n-ar plange; cei ce se bucura ca si cum nu s-ar bucura; cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani; Ca si cum n-ar plange. Acela a carui minte e plina de Duhul Sfant nu va fi necuvenit afectat de experientele acestei vieti. Aceia care sunt mahniti isi vor infrana durerea prin nadejdea sigura a vietii viitoare in slava. Credinta in Dumnezeu si fagaduintele Lui vor calma inima tulburata (vezi Isa. 26:3). Ca si cum nu s-ar bucura. Aceia care sunt fericiti in posesiunile si binecuvantarile lor pamantesti sunt avertizati impotriva gasirii in ele a fericirii lor celei mai mari. Succesul si faima lumeasca revenind sortii oamenilor nu trebuie sa fie considerate ca temeiuri pentru bucurie excesiva. Oamenii trebuie sa tina minte ca cele pamantesti nu sunt vrednice de incredere, dandu-si seama ca fericirea lor permanenta nu poate fi gasita in nici o forma de realizare lumeasca (vezi Iac. 4:14; 1 Pet. 4:2–4; 1Ioan 2:15–17). Totusi e cu desavarsire drept ca noi sa fim recunoscatori pentru lucrurile bune ale vietii si fericiti pentru tot ceea ce iubitorul nostru Parinte a procurat pentru folosul nostru. Ca si cum n-ar stapani. E drept de a achizitiona proprietati si de a se angaja in intreprinderi, dar toata bogatia materiala trebuie sa fie recunoscuta ca de o durata incerta, care in curand va fi parasita. Tot ce are omul trebuie sa fie parasit si lasat atunci cand e chemat de moarte sa plece (vezi Luc. 12:15; Col. 3:2; 1Tes. 4:16, 17; 1 Ioan 2:15, 17.) Avand in vedere ca intr-o zi in curand, toate cele pamantesti vor trece, credinciosii ar trebui sa-si concentreze atentia la adunarea unei comori in cer (vezi Mat. 6:19-21). 7:31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece. Folosesc. Gr. chraomai ,,a se folosi”, ,,a avea de-a face cu”. Cata vreme oamenii raman in lumea aceasta cazuta, va fi necesar de a se folosi de lucrurile care sunt in lume pentru a procura cele necesare vietii, ca de pilda hrana, imbracaminte si adapost. E perfect corespunzator ca oamenii sa se foloseasca ,,de lumea aceasta”, deoarece pentru un asa scop a fost facuta (vezi Gen. 1:26–31; Isa. 45:18). Folosi. [Abuza, KJV.] Gr. katachraomai ,,a folosi din plin”, ,,a folosi rau”. Totusi, katachraomai uneori nu e deosebit in inteles sau e numai usor deosebit de chraomai (vezi mai sus, la ,,folosesc”). Daca acesta e cazul aici, pasajul poate fi tradus ,,Si aceia care se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea.” Crestinii sunt chemati sa fie intelepti in felul in care se folosesc de lucrurile lumii acesteia, neexercitand libertatea lor in folosirea lucrurilor Domnului lor pentru satisfacerea dorintelor egoiste si pentru proslavirea oamenilor. Ei trebuie sa fie atenti ca nu cumva sa ingaduie ca interesul lor fata de lucrurile lumii acesteia sa copleseasca interesul lor fata de lucrurile imparatiei lui Dumnezeu. Ei ar trebui sa lase ca ratiunea lor sfintita sa conduca, subordonand dorintele egoiste ale inimii firesti cerintelor superioare ale bunastarii lor spirituale (vers. Mat. 6:31–34; 13:22; Luc. 21:34). Chipul. [Infatisarea, KJV¸Fata, G. Galaction.] Gr. schema, ,,infatisarea exterioara”, ,,forma”, aici referindu-se la lume si la starea ei prezenta. Trece. Intrucat lumea in starea ei prezenta urmeaza sa ajunga la un sfarsit (vezi 2Pet. 3:10; 1 Ioan 2:17; Apoc. 21:1), e o nebunie de a-si fixa inima la lucrurile trecatoare ale vietii. Parintii indeosebi ar trebui sa fie atenti spre a evita sa nu fie prinsi in cursa de Satana pentru a-si devota timpul si energiile la actiunea de a aduna avere, in timp ce dezvoltarea mentala si cultura morala a copiilor lor sunt neglijate. 7:32 Dar eu as vrea ca voi sa fiti fara griji. Cine nu este insurat, se ingrijeste de lucrurile Domnului, cum ar putea sa placa Domnului. Fara griji. Gr. amerimnoi, ,,liberi de grija chinuitoare” (cf. cele de la Mat. 6:25). Contextul pasajului acestuia arata ca sfatul dat aici are o referire specifica la timpurile de criza sau imprejurari neprevazute, ca de pilda persecutia care insotea marturisirea de credinta in Hristos, in Imperiul Roman, in sec. I. Nu e de dorit ca in asemenea timpuri, crestinii sa faca ceva pentru a-si spori necazul si ingrijorarea pe care in chip inevitabil trebuie sa le intampine; de asemenea s-ar putea sa fie mai bine pentru ei sa renunte la privilegiul casatoriei. Barbatul casatorit se presupune ca are mai multe raspunderi materiale decat cel necasatorit. Totusi, aceasta nu inseamna in mod necesar ca el nu se poate preda Domnului, tot atat de deplin ca si cel necasatorit. Intr-adevar, cand ambele parti ale unei casatorii sunt cu totul consacrate lui Dumnezeu, rezultatele vor fi o sporita predare fata de Dumnezeu. Lucrurile Domnului. [Care apartin Domnului, KJV; Ale Domnului, G. Galaction.] Adica lucrurile care tin de religie, lucrurile spirituale, contrastate cu treburile care apartin acestei vieti pamantesti. Cel ,,ce nu este insurat” nu e impovarat de raspunderile familiei. Timpul si energia lui nu sunt consumate in ingrijorare de nevoile materiale ale familiei, mai ales in zile de necazuri si de persecutie. El are libertatea sa dea atentia lui neimpartita lucrurilor care sunt legate de inaintarea imparatiei lui Dumnezeu. Pavel, personal, prefera o astfel de umblare. In felul acesta este drept ca un om, daca doreste lucrul acesta, sa ramana necasatorit si sa se consacre lucrarii Domnului. Dar Pavel deja explicase (vers. 2-9) ca pentru marea majoritate, casatoria e un lucru mai bun (vezi Mat. 19:10-12). Celibatul nu e in sine o stare de mai mare curatenie sau onoare decat casatoria. Faptul acesta trebuie retinut bine in minte pentru a feri de o concluzie inselatoare la care unii au ajuns in studierea din partea lor a capitolului al 7-lea. Pavel care in unele pasaje din acest capitol pare sa descrie starea de necasatorit ca mai onorabila, in alta parte inalta valorile si virtutile vietii de casatorie si ale familiei crestine (vezi Efes. 5:21–32; cf. Evr. 13:4). 7:33 Dar cine este insurat, se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa nevestei. Sa placa nevestei. Lucrul acesta e corespunzator. Totusi barbatul casatorit, in marea lui dorinta de a placea sotiei sale, s-ar putea sa neglijeze implinirea, asa cum ar trebui, a datoriilor sale religioase evidente (vezi 1T 436; 5T 362). 7:34 Tot asa, intre femeia maritata si fecioara este o deosebire: cea nemaritata se ingrijeste de lucrurile Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul; iar cea maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei. Este o deosebire. Dovezile textuale sunt considerabil impartite (cf. pag. 10) la punctul acesta. Punctuatia e, la fel, incerta. Sunt doua redari principale [in limba engleza]: (1) aceea reprezentata de KJV si (2) aceea reprezentata de RSV. RSV leaga prima parte a vers. 34 cu vers. 33 in felul acesta: ,,Dar barbatul casatorit se ingrijeste de treburile lumii, cum sa placa sotiei sale si interesele lui sunt impartite. Si femeia necasatorita sau fata se ingrijeste de treburile Domnului, cum sa fie sfanta cu trupul si cu duhul.” Indiferent care redare e adoptata, invatatura generala ramane aceeasi, si anume ca starea de necasatorit, fie a barbatului, fie a femeii, are avantajul de a fi mai putin probabil influentata de ,,stramtorarea de acum” (vers. 26). Cea nemaritata. [Femeia nemaritata, KJV.] Ceea ce e adevarat cu privire la starea de celibat in vremuri de criza, e tot asa de aplicabil la femeia nemaritata, ca si la barbatul necasatorit. Sfanta. Nu trebuie sa se deduca de aici ca femeile casatorite in virtutea casatoriei lor sunt mai putin sfinte decat cele necasatorite (vezi vers. 32). Nu se spune ca in curatenie si spiritualitate, femeia necasatorita are un avantaj fata de cea casatorita, ci in libertatea fata de raspunderile vietii de casatorie care preocupa atentia. Trupul. Vezi Rom. 12:1. Maritata. Comparati vers. 33. 7:35 Va spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca sa va prind intr-un lat, ci pentru ceea ce este frumos, si ca sa puteti sluji Domnului fara piedici. Binele. [Folosul, KJV; G. Galaction.] Pavel cauta acum sa asigure pe credinciosi ca tot ce spusese pana aici in legatura cu casatoria este spre propriul lor bine. El n-are nici dorinta si nici intentia sa le impuna celibatul, desi el personal gasise ca starea de celibat era cea mai buna pentru lucrarea ce fusese chemat de Domnul sa indeplineasca. Nu e o obligativitate; fiecare sa cumpaneasca bine sfatul care s-a dat si apoi sa ia propria sa hotarare. Crestinul ar trebui sa aleaga calea care va prezenta cele mai putine obstacole deplinei consacrari in slujba Domnului. Lat. [Cursa, KJV.] Gr. brochos, ,,un lat”, ,,un nod care aluneca”. Nu e nici un efort pentru a prinde in lat constiinta. Pavel nu cauta sa-i retina de la ceea ce era ingaduit si de la ceea ce binele societatii, in vremuri normale, in general cere. Nu era dorinta de a-i opri de a urma o cale care ar fi contribuit la fericirea lor adevarata, ci mai degraba, un efort de a-i ajuta intr-o vreme de ,,stramtorare” (vers. 26) si persecutie. Frumos. [Cuviincios, KJV; Buna cuviinta, G. Galaction.] Gr. euschemon, ,,decent”, ,,cuviincios”. Pavel se refera la ceea ce contribuie la buna-cuviinta. Fara piedici. Vezi vers. 32. 7:36 Daca crede cineva ca este rusinos pentru fata lui sa treaca de floarea varstei, si nevoia cere asa, sa faca ce vrea: nu pacatuieste; sa se marite. Daca cineva. Comentatorii dau doua interpretari divergente la vers. 36-38. Unii aplica pasajul la tatal unei fiice fecioare sau la un presbiter si biserica sa, in timp ce altii il aplica la un tanar si logodnica lui. Aceasta ultima varianta e reflectata in traducerea care se gaseste in RSV. In favoarea primei vederi sunt urmatoarele: (1) expresia ,,fata lui” [,,fecioara lui”] e un termen neobisnuit prin care sa se desemneze o logodnica; (2) expresia ,,sa fie maritata” [G. Galaction] (ekgamizo; dovezile textuale favorizeaza [cf. pag. 10) exprimarea gamizo) in general inseamna ,,a da in casatorie”. Aceasta ar reprezenta actiunea unui tata si nu aceea a unui tanar. Aceia care sustin aceasta prima vedere dau explicatia ca grecii, la fel ca orientalii, credeau ca tatal avea autoritate absoluta asupra fiicelor sale necasatorite si chestiunea casatoriei lor era o chestiune asupra careia el avea sa decida. Acesta este inca obiceiul in multe tari orientale astazi. Daca o fata ramanea nemaritata peste o anumita varsta, lucrul acesta era considerat ca o rusine pentru ea si pentru tatal lor. De unde preocuparea parintilor orientali de a gasi parteneri corespunzatori pentru fiicele lor inainte sa treaca de ,,floarea varstei lor”. In favoarea celei de-a doua vederi, ca referirea este la un tanar si logodnica lui, sunt urmatoarele: (1) verbul ,,sa se marite” este fara un subiect exprimat, daca tatal si fiica sunt subiectul primei parti a versetului; (2) expresiile ca ,,nu este nevoit” [,,nu are necesitate”] si ,,hotarat in inima lui” [,,are putere asupra vointei sale”] (vers. 37) pare sa descrie o lupta mai intensa si de o natura diferita decat aceea pe care ar incerca-o un tata cand da in casatorie pe fiica sa. La obiectia ca gamizo (vezi mai sus) inseamna numai ,,a da in casatorie” si nu ,,a casatori”, sar putea nota ca verbele grecesti care se termina in –izo, adesea isi pierd intelesul lor cauzativ distinctiv. Acesta ar fi putut fi cazul cu gamizo, desi in alta parte in NT, el inseamna clar numai ,,a da in casatorie” (Mar. 12:25; ekgamizo apare in Mat. 22:30; 24:38; Luc. 17:27, desi in aceste texte din urma dovezile textuale favorizeaza [cf. pag. 10] redarea gamizo). Unii comentatori care sustin ca e vorba de un tanar si logodnica lui explica expresia ,,fecioara” in termenii presupunerii ca Pavel se refera aici la casatoria spirituala, in care tineri evlaviosi isi luau fecioare si traiau cu ele intr-o unire spirituala, sub legaminte de celibat. In ce priveste referiri la acest obicei, vezi Parabola Pastorul lui Herma ix. 11, Viziunea i. 1; Irineu, Impotriva ereziilor 1. 6. 3; Tertullian, Despre Post 17; Despre acoperirea cu val a fecioarelor 14. Interpretarea aceasta trebuie sa fie respinsa, deoarece face in chip tacit pe Pavel sa aprobe un obicei care e cu totul nebiblic. A doua vedere nu poate sa cuprinda mai mult decat cazul unei perechi logodite. Sa treaca de floarea varstei. Textul grec poate fi tradus fie ,,daca ea a trecut de floarea tineretii” sau ,,daca el a trecut de floarea tineretii”. Daca vers. 36 si 37 sunt strict paralele, traducerea ,,daca el a trecut de floarea tineretii” ar trebui sa fie adoptata ca sa concorde cu expresia paralela ,,nu este nevoit” (vers. 37). Nevoia cere asa. Potrivit cu intaia vedere, sfatul este cu privire la tata, cand devine vizibil ca ar fi neintelept sa retina consimtamantul la casatoria fiicei, fie pentru motivul aratat mai sus, fie pentru oricare alt motiv temeinic. Potrivit cu a doua vedere, sfatul este cu privire la tanarul cu pasiuni tari (cf. la vers. 9). Ce vrea. Fie tatal, fie tanarul (vezi mai sus). Nu pacatuieste. Vezi vers. 9, 28. Sa se marite. Daca subiectul acestui verset sunt petitorul si logodnica sa, expresia urmeaza in chip natural; daca e vorba de tata si de fiica lui fecioara, atunci subiectul propozitiei este numai subinteles (vezi mai sus). 7:37 Dar cine a luat o hotarare tare, si nu este nevoit ci este slobod sa lucreze cum vrea, si a hotarat in inima lui sa-si pastreze pe fiica sa fecioara, face bine. Dar. [Cu toate acestea, KJV.] Versetul acesta scoate in evidenta propozitii opuse acelora expuse in vers. 36 si isi gaseste explicatia in termenii acelui verset. Sfatul din vers. 36 era dat ca ,,o ingaduinta”, nu ca ,,o porunca” (vezi vers. 6). Indiferent la ce hotarare se ajunge si e pusa in practica, fie in termenii vers. 36 sau ai lui 37, nu va fi considerata de Domnul ca o incalcare a Legii Sale. Bine. Gr. kalos, adverbul inrudit cu kalos si cu acelasi inteles (vezi vers. 1). 7:38 Astfel, cine isi marita fata, bine face, si cine n-o marita, mai bine face. Astfel. Versetul acesta rezuma tratarea vers. 36 si 37. Nu e rau de a casatori o fiica sau ca un tanar sa se casatoreasca cu logodnica lui, si nici nu e ceva pacatos in a ramane necasatorit. Mai bine face. Adica, in lumina ,,stramtorarii de acum” (vezi vers. 26). 7:39 O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii traieste barbatul; dar daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. Legata. Gr. deo, ca in vers. 27 (vezi comentariul acolo). Ii traieste barbatul. Dumnezeu a intentionat ca nimic altceva decat moartea sa nu aduca o separare intre sot si sotie (vezi Mat. 19:5–9; cf. MB 63–65). Sloboda. Nu e un pacat in casatorirea a doua oara a unei femei, cu conditia ca sa urmeze indrumarile Domnului in alegerea partenerului (vezi Gen. 2:24; Mat. 19:6; Rom. 7:1–3; Efes. 5:31). In Domnul. Chiar si dupa moartea sotului ei, o femeie nu are libertatea de a se lega intr-o casatorie cu un necredincios. Datoria fata de Dumnezeu trebuie sa intreaca toate celelalte consideratii si nici un plan nu trebuie adoptat in care nu este proslavit Dumnezeu (vezi 2 Cor. 6:14–16; 5T 110; MYP 456, 462). Printre motivele pentru care crestinii nu ar trebui sa se casatoreasca cu necredinciosi sunt urmatoarele: (1) legatura cu un necredincios, fie el pagan sau numai crestin cu numele ar impiedica foarte mult punerea in aplicare a instructiunilor de a fi ,,despartiti”, ,,un neam sfant” si de ,,a nu se potrivi chipului veacului acestuia” (vezi 2 Cor. 6:17; 1 Peter 2:9; Rom. 12:2); (2) nu putea sa fie simpatie si tovarasie reala cu cineva a carui filosofie de viata, mai ales in lucrurile cele mai importante, e atat de direct opusa fata de adevarata religie; (3) trairea cu cineva a carui viata de toate zilele a aratat o lipsa de respect si de apreciere fata de Evanghelia lui Isus Hristos ar putea face pe femeie sa-si piarda evlavia si sa se departeze de credinta ei simpla in solia si in normele lui Dumnezeu pentru poporul Sau (vezi MYP 453, 454). Cunoscand ca legatura de casatorie dintre credinciosi si necredinciosi este unul din mijloacele cele mai de succes de ruinare a fericirii si a posibilitatii de a se face de folos persoanelor in parte, Satana face tot ce poate mai mult pentru a convinge pe oameni sa se abata de la sfatul divin si sa urmeze indemnurile inimii nesfintite, creand prin aceasta situatii care pot sa insemne mizerie in tot cursul vietii si, in cele din urma, pierzare vesnica (vezi 2T 248; 5T 363–365). 7:40 Dar, dupa parerea mea, va fi mai fericita daca ramane asa cum este. Si cred ca si eu am Duhul lui Dumnezeu. Mai fericita. Gr. makarios (vezi Mat 5:3). Avand in vedere timpurile (vezi 1Cor 7:26), chiar daca o vaduva putea sa fie recasatorita cu un credincios, ar fi fost mai intelept sa ramana nemaritata. Dupa parerea mea. Vezi v. 10:12. Am Duhul. Aici pare sa fie o referire la anumiti conducatori din biserica din Corint care credeau ca erau inspirati. Apostolul afirma credinta sa ca, si el, era sub inspiratia Duhului Sfant. Afirmatia lui era deci o sustinere ca scrisorile lui trebuie sa fie primite, nu ca parere a omului, ci ca intelepciunea dumnezeiasca a viului Dumnezeu. Era necesar ca Pavel sa prezinte clar pretentia lui ca iluminare divina. Numai in felul acesta putea el sa contracareze instructiunea data de invatatorii mincinosi din Corint, si numai in felul acesta putea el sa prescrie reguli pentru carmuirea credinciosilor corinteni care urmau sa-i intareasca fata de ispitele speciale la care erau expusi. COMENTARIILE ELLEN G. WHITE 23 2T 476 24 COL 27; SC 82 39 5T 363 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: