6:6 Dar un frate se duce la judecata cu alt frate, si inca inaintea necredinciosilor!
Un frate se duce la judecata. Vezi vers. 1. Era destul de rau ca fratii sa se certe pana acolo incat sa nu poata fi impacati unul cu altul si sa fie nevoie sa duca neintelegerile lor inaintea unui tribunal, dar era inca si mai rau sa mearga la un tribunal alcatuit din ,,necredinciosi”. Aceasta era o demonstrare izbitoare a pierderii din vedere din partea credinciosilor a viziunii inaltei si sfintei lor chemari ca fii si fiice ale lui Dumnezeu, Creatorul universului (vezi Evr. 3:1; 1Ioan 3:1,2). Ei ingaduiau ca vechea lor inima pacatoasa si nerenascuta sa se afirme si sa ceara compensatii pentru injurii aduse eului, in loc sa inalte pe Hristos, uitand neintelegerile lor si acoperind totul cu iubire tacuta (vezi Prov. 10:12; 17:9; 1 Cor. 13:4; 1 Peter 4:8).
Necredinciosilor. Gr. apistoi, literal ,,unii fara credinta”. In vers. 1 sunt numiti ,,nelegiuiti” [,,nedrepti”]. Aceia care nu au credinta in singurul Dumnezeu adevarat si care, datorita lipsei lor de cunoastere de Dumnezeu si de principiile imparatiei Lui, nu inteleg si nu practica dreptatea, nu sunt persoane corespunzatoare pentru a rezolva neintelegerile dintre fratii crestini. De aceea este de neiertat ca credinciosii sa expuna motivele lor de nemultumire inaintea ,,necredinciosilor”. Principiul acesta e tot atat de aplicabil astazi, ca si pe vremea lui Pavel. E totdeauna o rusine ca poporul lui Dumnezeu sa se abata de la planul divin pentru aranjarea neintelegerilor lor si sa caute indrumare de la necredinciosi (vezi 5T 242, 243).