6:13 Mancarurile sunt pentru pantece, si pantecele este pentru mancaruri. Si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.
Mancarile. Gr. bromata, ,,alimente”, orice fel de alimente, nu necesar mancaruri de carne, desi acestea pot fi incluse. Cand KJV a fost publicata prima data, cuvantul englez ,,meat” avea acelasi inteles de ,,hrana” si e adesea folosit in felul acesta in Scriptura (vezi Gen. 1:29, 30; Psa.
42:3; Eze. 47:12; Dan. 4:12; Hab. 3:17; Mat. 9:10; 14:9; Luc. 14:10; 1Cor. 8:10; etc.). Dumnezeu procura hrana pentru folosul omului si El a facut stomacul pentru digerarea hranei. Omul are dreptul sa-si satisfaca apetitul pentru hrana. Totusi, desi Dumnezeu a dat omului apetitul pentru hrana si a luat masuri ca el sa fie satisfacut, crestinul nu are libertatea de a manca tot ce ar dori apetitul lui, indiferent de cantitate si calitate. El are obligatia de a retine ca e cumparat cu sangele lui Hristos si e datoria lui de a-si pastra trupul in cea mai buna stare cu putinta (vezi 1 Cor. 6:20; 1Pet. 1:18, 19; Apoc. 5:9; CH 41).
Nimici. Literal, ,,va aduce la nimic”. Credinciosii nu vor da consideratia lor principala la ceea ce urmeaza sa fie nimicit, ci se vor pregati pentru viata vesnica, prin cultivarea unui caracter care va obtine aprobarea lui Dumnezeu. Cumpatarea va fi practicata de cei care sunt doritori sa aiba minte clara si corp sanatos. Dedarea fara limite la mancare, chiar de felul cel mai bun de alimente, impiedica pe om sa se bucure de o buna sanatate si de asemenea sta in calea intelepciunii si aprecierii adevarului spiritual. Acela care isi da seama de bucuria partasiei cu Dumnezeu, nu va ingadui ca puterile sale mentale si spirituale sa fie slabite prin lacoma satisfacere a apetitului dupa mancare (cf. cap. 9:27). Oamenii ar trebui sa fie recunoscatori pentru masurile luate de Dumnezeu de a implini nevoile trupului pentru hrana. De unde, ei ar trebui sa manance in chip inteligent, pentru a capata putere de a servi Domnului in mod eficient si pentru a-si implini datoriile in lumea aceasta.
Nu este pentru curvie. Desi stomacul e planuit si intretinut pentru digerarea hranei, trupul nu e planuit pentru desfrau. El trebuie sa fie consacrat slujbei Domnului. Restul acestui capitol consta dintr-o argumentatie impotriva imoralitatii – un rau la care corintenii erau indeosebi expusi. Fara indoiala, credinciosii erau constienti de nelegiuirea desfraului, dar traiau in mijlocul unor oameni care nu numai ca o practicau, dar o si considerau o parte din viata lor normala (cf. Num. 25:1–8; Apoc. 2:14). Din care cauza, Scripturile prezinta argumente puternice impotriva acelui viciu. Instructiunea aceasta, daca era luata in consideratie, (1) ii ferea de ispita; (2) ii facea in stare sa se opuna efectiv celor care-l aparau; si (3) sa rezolve moralitatea problemei pe o baza neclintita. Argumentatia prezentata in aceasta epistola e dupa cum urmeaza: omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:27), pentru slava Lui (vezi 1Cor. 6:20; Apoc. 4:11), pentru a reflecta chipul divin (vezi Efes. 4:13; EW 71) si pentru a demonstra puterea lui Dumnezeu (vezi 1Pet. 2:9, 4:14); de aceea crestinul e sub obligatia de a-si pastra trupul neintinat, pentru a putea fi o jertfa corespunzatoare pentru a fi infatisata Domnului (vezi Rom. 12:1). Pare ca erau unii care ziceau ca e
o paralela intre folosirea mancarii de stomac si folosirea trupului pentru desfrau sexual. Totusi, desi stomacul este intentionat de Dumnezeu pentru a consuma hrana si trebuie sa aiba o cantitate in mod regulat pentru a functiona, trupul nu a fost facut pentru satisfacerea dorintelor sexuale, ci pentru Domnul (vezi 1Cor. 6:15; Efes. 5:23, 29, 30). Acesta este primul din cele sase argumente ale lui Pavel impotriva necuratiei (vezi 1 Cor. 6:14, 15, 18, 19).