6:12 Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine.
Toate. [Toate lucrurile, KJV.] Expresia aceasta nu trebuie sa fie inteleasa in sensul ei absolut. Cu siguranta relele morale se felul celor aratate in vers. 9, 10, nu sunt cuprinse. Pavel se refera la lucruri care nu sunt rele in ele insele. Crestinul are libertatea sa participe la tot ceea ce intra in planul vietii alcatuit de Dumnezeu, ca ceea ce este cel mai folositor pentru omenire. El poate face orice este in armonie cu voia lui Dumnezeu, asa cum este aratat in Cuvantul Sau. Dumnezeu nu Se contrazice. Ceea ce El porunceste intr-un loc, nu inlatura in alta parte, ceea ce El opreste, nimeni nu are libertatea de a face. In cadrul a tot ceea ce este in armonie cu voia lui Dumnezeu, crestinul individual e liber sa faca ceea ce doreste, dar e o conditie care trebuie sa fie respectata: un credincios nu trebuie sa faca ceva ce ar face pe un altul sa se poticneasca. Isus a rezumat tot ceea ce este legal pentru urmasii Sai sa faca, in raspunsul Sau la intrebarea pusa de invatatorul Legii (Mat. 22:36–40). Iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de om sunt principiile care guverneaza viata adevaratului crestin. El are deplina libertatea de a face tot ce doreste daca nu vine in conflict cu aceste doua principii calauzitoare. Compara 1Cor. 10:23.
Ingaduite. [Legale, KJV; Iertate, Nitz.] Versetul 12 are un joc la cuvantul acesta si exousiasthesomai, care e derivat din el. Jocul este greu de transmis exact prin traducere. Abordarea cea mai apropiata este ,,toate lucrurile sunt in puterea mea, dar eu nu trebuie sa fiu adus sub puterea a nimic.” (Vincent). Aceasta era probabil o zicala sau proverb.
De folos. [Convenabil, KJV; Folosesc, Nitz.] Gr. sumphero, ,,a imbina laolalta”, de unde ,,a fi profitabil”. Vezi cap. 10:3. In ce priveste limitari ale libertatii crestine, vezi Rom. 14.
Stapanire. [Putere, KJV.] Mai degraba ,,autoritate”.
Nimic. [De nimic, KJV.] In a doua jumatate a versetului e o repetare a admiterii ca crestinul este liber sa faca toate lucrurile, dar o alta calificare e adaugata care serveste sa limiteze aceasta libertate. Un om intelept nu-si va ingadui sa fie robit de ceea ce are libertatea de a face. El va exercita stapanirea de sine si va fi cumpatat in toate. El nu-si va forma o deprindere care sa ajunga sa puna stapanire pe vointa sa sau sa se aseze in vreun fel oarecare in calea dezvoltarii sale in slujba lui Dumnezeu (vezi cap. 9:27). Sunt multe lucruri pe care credinciosul consacrat are libertatea sa le faca, dar nu e intelept pentru el sa se angajeze in orice ar pune piedici inaintarii lucrarii lui Dumnezeu. Nu trebuie sa se faca nimic ce ar constitui o piatra de poticnire pentru cineva care cauta adevarul, chiar daca fapta ar fi perfect nevinovata in ea insasi (vezi Rom. 14:13; 1Cor. 8:9; cf. 9T 215).