Printable Mode1 Corinteni, 6
|
6:1 Cum! Cand vreunul din voi are vreo neintelegere cu altul, indrazneste el sa se judece cu el la cei nelegiuiti si nu la sfinti? Are vreo neintelegere. [Avand ceva, KJV; Pica avand, Nitz.] Cata vreme suntem in lumea aceasta pacatoasa, vor fi deosebiri de pareri intre oameni, chiar si in biserica lui Dumnezeu. Lucrul acesta nu poate fi evitat dar trebuie sa se exercite grija la alegerea metodei celei bune pentru rezolvarea lor si in manifestarea spiritului cuvenit cand se cauta o astfel de rezolvare. Existenta unor serioase deosebiri de pareri in biserica arata lipsa acelui duh de unire si iubire pentru care S-a rugat Hristos, cu putin timp inainte de rastignirea Sa (vezi Ioan 17:11-26). Cu altul. [Contra altuia, KJV; Nitz.] Evident raspunderea pentru aducerea chestiunii inaintea necredinciosilor revine parasului. El are privilegiul de a alege tribunalul inaintea caruia urmeaza sa fie cercetat cazul sau. ,,Altul” aici se refera la un alt credincios. N-ar fi practic de a aduce pe necredinciosi inaintea bisericii pentru judecata. Tratarea aceasta se ocupa de dificultati intre membrii bisericii. Indrazneste el. [Indrazneste vreunul dintre voi, KJV; Indrazneste cineva, Nitz.] Pavel se ocupa acum cu o alta greseala serioasa din biserica, aceea ca membrii bisericii sa se duca la judecata inaintea judecatorilor pagani, in loc de a rezolva neintelegerile lor intre ei. O astfel de purtare era contrarie invataturilor lui Hristos (vezi Mat. 18:15-17) si deci in discordanta cu natura crestinismului. Sentimentul dat pe fata in expresia ,,Indrazneste vreunul dintre voi” e un sentiment de surpriza ca vreun membru al bisericii ar avea curajul de a duce pe un frate credincios la un tribunal pagan pentru a rezolva o neintelegere. Nu va temeti voi, sugera apostolul, sa expuneti slabiciunea membrilor bisericii acelora care nu iubesc pe Domnul? Nelegiuiti. [Nedrepti, KJV; Nitz.] Gr. adikoi, ,,nedrepti”. Termenul este aici contrastat cu ,,sfinti” si se refera la necrestini. Nu lasa in mod necesar a se intelege ca tribunalele pagane erau totdeauna nedrepte sau ca cineva nu putea nadajdui a obtine dreptate candva de la ele. Sfinti. Iudeii nu ingaduiau ca certurile lor sa mearga inaintea tribunalelor Neamurilor. Era o lege intre ei ca neintelegerile dintre iudei sa fie referite spre cercetare unor barbati aprobati apartinand credintei si natiunii lor (vezi Talmud Gittin 88b, ed. Soncino, pag. 429, 430). Gallio, delegatul roman de la Corint, pare sa fi stiut lucrul acesta cand a refuzat sa asculte acuzatiile ridicate de iudei impotriva lui Pavel (vezi Fapte 18:15). Crestinii care duceau neintelegerile lor la tribunalele pagane, admiteau prin aceasta ca loialitatea lor comuna fata de biserica era inferioara aceleia a iudeilor. Domnul Insusi a dat instructiuni cu privire la procedura de urmat pentru aplanarea neintelegerilor dintre membrii bisericii (vezi Mat. 18:15-18). Deoarece mergerea la judecata impotriva unui frate aduce dezonoare bisericii si depreciaza puterea lui Dumnezeu de a calauzi si conduce poporul Sau in toate treburile vietii (vezi AA 306). 6:2 Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea va fi judecata de voi, sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri de foarte mica insemnatate? Nu stiti? In alte cuvinte, n-ati primit voi informatia pe care sunt gata sa o dau sau simturile voastre au ajuns sa fie intr-atat de amortite din cauza abaterii voastre de la principiile cele drepte, incat nu percepeti adevarul in privinta aceasta? Sunt unii extrem de sensibili cu privire la ceea ce le place sa numeasca ,,drepturile” lor. Astfel de persoane se jignesc lesne, cand nu e intentionata nici o jignire. Adevarata cauza a acestei griji geloase pentru drepturile lor e iubirea de sine. Cand pacatosul cu adevarat pocait preda eul lui Hristos, nu mai cauta sa-si apere eul, ci continuu e preocupat de implinirea voii lui Dumnezeu. Mandria e la radacina celor mai multe certuri care se ivesc in biserica, dar nu e loc pentru mandrie in inima aceluia care intelege marea sa datorie fata de Isus. Copilul lui Dumnezeu cu adevarat convertit va veghea sa vada ce poate face pentru a ajuta pe fratele sau, pe calea vietii, si nu sa prapadeasca timpul, cultivand insulte si ofense imaginare (vezi Isa. 57:15; Rom. 12:10; 15:1–3; Gal. 5:14; Filp. 3:7, 8; vezi Mat. 7:12; 18:1–35). Judeca lumea. Aceasta este o referire la o perioada urmand cea de-a doua venire a lui Hristos. Sfintii urca la cer cu Hristos, la a doua Lui venire (Ioan 14:1–3; 1 Tes. 4:16, 17); acolo sunt asezati pe tronuri pentru a imparti cu Isus autoritatea si puterea Lui de a executa judecata (Apoc. 20:4; cf cele de la Dan. 7:22). Sfintii vor judeca pe ingerii cazuti (1Cor. 6.3) si fiintele omenesti nepocaite care n-au facut pace cu Dumnezeu, prin Isus Hristos. Lucrarea aceasta va fi facuta in cursul mileniului, adica, cei o mie de ani care trec inainte ca Hristos, impreuna cu sfintii sa revina pe pamant (Apoc. 20:4,6). Judecarea nelegiuitilor va lua forma unei cercetari a rapoartelor vietii lor si fixarea pedepsei ce urmeaza sa le fie aplicata. Nimicirea lor a fost deja stabilita de voluntara lor respingere a ofertei lui Dumnezeu, de mantuire prin Hristos, prin care respingere au ales in mod deliberat moartea vesnica. Examinarea rapoartelor vietii celor nelegiuiti vor face in stare pe cei drepti sa vada dreptatea lui Dumnezeu si oportunitatea procedeelor Sale cu aceia care raman rebeli pana la sfarsit (Apoc. 15:3; vezi GC 661; cf. 544). Sunteti voi nevrednici? Avand in vedere partea pe care sfintii o vor avea la judecarea nelegiuitilor, n-ar trebui ca ei sa fie in stare sa aplaneze neintelegerile care se ivesc in biserica fara a expune certurile lor inaintea necredinciosilor? Necazurile dintre membrii biserici cu siguranta ar trebui sa fie mici in comparatie cu acelea ale celor nelegiuiti. Cu siguranta credinciosii, calauziti de Duhul Sfant, ar trebui sa fie competenti pentru a se ocupa de acestea. Daca un membru al bisericii refuza sa raspunda la sfatul fratilor cand se procedeaza cu el in felul descris in Mat. 18:15-17, el se plaseaza in mod automat in afara cercului credinciosilor si urmeaza a fi tratat ca un necredincios (vers. 17). Cand un membru al bisericii ingaduie ca credinta sa ii scada pana intr-acolo ca pierde legatura cu Hristos si permite inimii sale nerenascute sa refuze cu incapatanare de a fi impacat cu fratele sau, nu e vrednic de a fi chemat crestin. El trebuie sa fie privit ca avand nevoie de pocainta. Cu o astfel de persoana trebuie sa se lucreze in spiritul lui Hristos si sa se depuna orice efort pentru a-l readuce in staul (vezi Gal. 6:1; Evr. 12:12-15; Iac. 5:19,20). Lucruri. Gr. kriteria, ,,tribunale” sau poate ,,cazuri” (cf. cele de al vers. 4). 6:3 Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult lucrurile vietii acesteia? Vom judeca pe ingeri. Ingerii la care se face referire in versetul acesta trebuie sa fie aceia care s-au razvratit si ulterior au fost aruncati din cer impreuna cu conducatorul lor (Apoc. 12:7-9; 2Pet. 2:4; Iuda 6). Nu exista motiv pentru care ingerii care n-au cazut sa fie judecati. Judecata va avea loc in decursul mileniului (vezi 1Cor. 6:2). Cu cat mai mult. Oameni care au fost creati mai pe jos de ingeri, dar care au fost ridicati prin rascumpararea lor, la o stare superioara celei a ingerilor care au cazut, sunt in stare sa ia decizii in treburile acestei vieti. Tin de viata aceasta. In comparatie cu raspunderea la o lucrare de judecata care afecteaza soarta vesnica a ingerilor si a oamenilor nelegiuiti, chestiunea rezolvarii unor probleme in legatura cu treburile lumii e relativ simpla. Acest puternic argument e suficient pentru a proba ca sfintii ar trebui sa fie in stare sa ia hotarari drepte cu privire la neintelegerile care se ivesc intre membrii bisericii cu privire la lucruri trecatoare. 6:4 Deci, cand aveti neintelegeri pentru lucrurile vietii acesteia, voi puneti judecatori pe aceia pe care Biserica nu-i baga in seama? Neintelegeri. [Judecati, KJV; Nitz.] Sau ,,tribunale”. In acord cu aceasta, prima parte a acestui verset ar putea spune: ,,Daca gasiti necesar sa tineti tribunale pentru rezolvarea chestiunilor lumesti in legatura cu viata voastra particulara”. Puneti. Gr. kathizo, ,,a face sa sada”, ,,a numi”. Propozitia poate fi sau interogativa, ,,Puneti voi?”, sau imperativa, ca in KJV. In lumina contextului, indeosebi vers. 5, traducerea ,,Puneti voi?” pare probabila. Pare sa fie o urma de sarcasm in intrebarea lui Pavel, care poate fi parafrazata astfel: ,,Veti alege voi ca judecatori, magistrati pagani, necredinciosi, care nu au respect pentru adevaratul Dumnezeu si care sunt tratati cu dispret de biserica?” Nu e probabil ca biserica sa fie instruita sa aleaga pe cei mai putin capabili membri sa serveasca drept judecatori ai dificultatilor de fiecare zi care se ivesc intre frati. In vers. 5, apostolul lasa a se intelege ca biserica ar trebui sa caute un om ,,intelept” pentru a trata astfel de situatii. Pentru a aprecia sfatul aflat in vers. 4, e necesar a cunoaste ceva despre tribunalele din timpul lui Pavel. Nu e de asteptat ca oamenii din afara de limitele crestinismului sa acorde compatibil o dreptate cinstita. Tribunalele paganilor erau adesea extrem de corupte. Multi dintre judecatori erau caractere desfranate, care duceau o viata stricata si care erau usor mituiti. Biserica din Corint era mustrata pentru ca membri ai ei duceau cazurile lor la astfel de oameni. 6:5 Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este intre voi nici macar un singur om intelept, care sa fie in stare sa judece intre frate si frate? Spre rusinea voastra. Pavel s-a ocupat cu situatia privitoare la judecati intre frati cat de clar si de hotarat cu putinta, pentru a determina pe membrii bisericii sa ajunga la un sentiment de rusine. El dorea ca ei sa-si dea seama ca nu dadeau un exemplu de viata crestina de biruinta inaintea paganilor. Membrii bisericii ar trebui sa tina in supunere sentimentele si dorintele personale si sa dea prioritate lucrurilor care privesc binele bisericii. Neintelegerile dintre frati nu trebuie sa fie lasate sa umbreasca binele bisericii. Om intelept. Corintenii se laudau cu intelepciunea si inteligenta lor si se considerau superiori altor oameni din jurul lor. Daca lucrurile stateau asa, atunci cu siguranta ei ar fi trebuit sa fie in stare sa gaseasca pe cineva in biserica in stare sa poata formula decizii intelepte si drepte cu privire la neintelegerile dintre frati. Daca cetatea lor era pe atat de subtila si luminata, asa cum pretindeau ei ca este, ar fi fost cu adevarat curios ca ei sa nu poata numi pe cineva dintre membrii bisericii sa rezolve problemele lor, cineva in care fratii sa poata avea incredere, cineva ale carui judecati sa poata fi acceptate de partile in neintelegere. Nu e greu sa vedem mustrarea oarecum sarcastica pe care Pavel o da aici. 6:6 Dar un frate se duce la judecata cu alt frate, si inca inaintea necredinciosilor! Un frate se duce la judecata. Vezi vers. 1. Era destul de rau ca fratii sa se certe pana acolo incat sa nu poata fi impacati unul cu altul si sa fie nevoie sa duca neintelegerile lor inaintea unui tribunal, dar era inca si mai rau sa mearga la un tribunal alcatuit din ,,necredinciosi”. Aceasta era o demonstrare izbitoare a pierderii din vedere din partea credinciosilor a viziunii inaltei si sfintei lor chemari ca fii si fiice ale lui Dumnezeu, Creatorul universului (vezi Evr. 3:1; 1Ioan 3:1,2). Ei ingaduiau ca vechea lor inima pacatoasa si nerenascuta sa se afirme si sa ceara compensatii pentru injurii aduse eului, in loc sa inalte pe Hristos, uitand neintelegerile lor si acoperind totul cu iubire tacuta (vezi Prov. 10:12; 17:9; 1 Cor. 13:4; 1 Peter 4:8). Necredinciosilor. Gr. apistoi, literal ,,unii fara credinta”. In vers. 1 sunt numiti ,,nelegiuiti” [,,nedrepti”]. Aceia care nu au credinta in singurul Dumnezeu adevarat si care, datorita lipsei lor de cunoastere de Dumnezeu si de principiile imparatiei Lui, nu inteleg si nu practica dreptatea, nu sunt persoane corespunzatoare pentru a rezolva neintelegerile dintre fratii crestini. De aceea este de neiertat ca credinciosii sa expuna motivele lor de nemultumire inaintea ,,necredinciosilor”. Principiul acesta e tot atat de aplicabil astazi, ca si pe vremea lui Pavel. E totdeauna o rusine ca poporul lui Dumnezeu sa se abata de la planul divin pentru aranjarea neintelegerilor lor si sa caute indrumare de la necredinciosi (vezi 5T 242, 243). 6:7 Chiar faptul ca aveti judecati intre voi, este un cusur pe care-l aveti. Pentru ce nu suferiti mai bine sa fiti nedreptatiti? De ce nu rabdati mai bine paguba? Cusur. Gr. hettema, ,,infrangere”. Calea pe care mergeau crestinii corinteni era o infrangere pentru ei. Neintelegerile personale sunt adesea iscate de firea veche, carnala care se presupunea ca fusese rastignita impreuna cu Hristos, cand credinciosul se convertise (vezi Gal. 2:20; 3:27). Aceste porniri ar trebui sa fie de indata reprimate. Din nefericire, ele nu sunt de indata alungate, ci sunt lasate sa se dezvolte ca resentimente, mandrie jignita si dorinta nesfanta dupa razbunare si rasplatire. Legatura cu Dumnezeu este intrerupta si sufletul este instrainat de El, izvorul lui de pace. Pornind la judecati unii impotriva altora, crestinii arata ca au pierdut ingaduinta, rabdarea si iubirea unul fata de altul, care sunt motivele calauzitoare in inima adevaratilor urmasi ai Domnului. Rugaciunea lui Hristos pentru unire desavarsita intre urmasii Sai (Ioan 17:11.21-23) interzicea categoric ca ei sa ingaduie sentimentelor lor egoiste sa se dezvolte in certuri care cer rezolvare de catre tribunale. Mai bine sa fiti nedreptatiti. [Admiteti nedreptatea, KJV.] Pavel a aratat calea crestina pe care un membru al bisericii sa caute dreptatea, cand acela despre care el crede ca l-a nedreptatit, e si el membru al bisericii. Nu e un pacat in a cauta sa se obtina ceea ce pe buna dreptate apartine cuiva; de pilda, ca un muncitor sa obtina salariul pe care in mod legal l-a castigat de la patronul sau. Dar, asa cum a declarat Pavel, e un rau in a merge la tribunalele lumesti pentru obtinerea unei sentinte in neintelegerile dintre frati. Membrii bisericii sunt raspunzatori fata de autoritatea ei si ar trebui sa vina la ea pentru darea sentintei in neintelegerile lor. Daca un membru aduce o chestiune inaintea bisericii si biserica pronunta judecata ei, el ar trebui sa fie dispus sa ramana la judecata aceea, chiar daca nu e multumit de ea. Ca el sa vina inaintea bisericii pentru darea unei hotarari asupra unei chestiuni, cu rezerva mentala ca va ramane la judecata aceea numai daca e in favoarea lui, inseamna a fi vinovat de a nu actiona in armonie cu intentia vadita a sfatului lui Pavel. Daca un membru a adus o chestiune inaintea bisericii, si biserica isi declina competenta de a-si exercita datoria ei judecatoreasca, atunci el a epuizat posibilitatile de procedura pe care Pavel le subliniaza aici. Ceea ce urmeaza sa faca dincolo de punctul acesta e o chestiune a constiintei sale individuale. Conducerea crestina in decursul veacurilor nu s-a simtit libera sa declare ca un membru e un pacatos inaintea lui Dumnezeu, deoarece in asemenea imprejurari, cauta rezolvarea cazului sau, inaintea unui tribunal secular. Totusi, intregul sens al invataturii crestine sugereaza ca ar fi mult mai bine ca un membru al bisericii, cu rabdare si liniste, sa sufere insulta, nedreptatea sau paguba de la un alt membru, decat sa caute satisfactia mergand la tribunal cu chestiunea aceasta. Exemplul lui Isus Insusi e suficient pentru fiecare crestin cu adevarat consacrat. Mantuitorul a fost maltratat mai mult decat orice om, dar raportul spune ca ,,El n-a deschis gura” (Isa. 53:7; cf. Mat. 27:12). Spiritul de razbunare si de indreptatire de sine e o directa tagaduire a lui Hristos si toti aceia care il adopta, se aseaza in categoria aceea despre care Isus spunea: ,,Ma voi lepada si Eu [de ei] inaintea Tatalui Meu” (Mat. 10:33; cf. Mar. 8:38; 2 Tim. 2:12). Domnul invata pe copiii Sai sa fie dispusi sa sufere nedreptatea cu rabdare si fara sa se planga (vezi Prov. 20:22; Mat. 5:39–41; Rom. 12:17, 19–21; 1Tes. 5:15). Deranjul si suferinta unui membru ca persoana ar fi un rau mai mic decat paguba pe care ar suferi o biserica prin judecati intre frati crestini, inaintea tribunalelor civile. Crestinii ar trebui sa iubeasca mai mult pe Mantuitorul lor decat propriile lor interese personale. Ei ar trebui sa fie mai plini de ravna ca lucrarea lui Hristos sa nu fie prejudiciata sau impiedicata decat ca ei personal sa fie crutati de pierdere. Paguba. [Jefuirea, KJV.] Gr. apostereo, ,,a jefui”, ,,a lipsi”, ,,a prada”. Fie ca e o chestiune de insulta personala sau pierdere de posesiune materiala, Pavel da sfatul ca e mai bine ca un membru al bisericii sa ingaduie sa fie lipsit pe nedrept de proprietate sau sa sufere pe nedrept, decat sa expuna cazul sau cu un alt membru inaintea necredinciosilor (vezi Mat. 5:10–12; cf. 1Pet. 4:14). 6:8 Dar voi singuri sunteti aceia care nedreptatiti si pagubiti, si inca pe frati! Pe frati. [Pe fratii vostri, KJV.] Raul nu era marginit la purtarile lor fata de necredinciosi, ei se purtau inselator si nedrept unul cu altul, in biserica. Frauda si nedreptatea sunt totdeauna rele, indiferent cine comite pacatele acestea, dar ele apar deosebit de detestabile cand sunt practicate printre fratii din biserica. Ofensa in cazul acesta pare exagerata, deoarece da pe fata o lipsa de iubire si respect pentru aceia care ar trebui sa fie priviti cu deosebita afectiune si stima. Un membru al bisericii a pierdut iubirea sa fata de Dumnezeu si fata de fratii sai cand se coboara la fapte de nedreptate si lipsa de bunatate fata de fratii sai de credinta din biserica. 6:9 Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, Nu stiti? Forma intrebarii in textul grec asteapta un raspuns pozitiv: ,,Cu siguranta stiti”. V-ati deparat atat de mult de invatatura Evangheliei si de principiile dreptatii incat nu va dati seama ca nu e loc in imparatia lui Dumnezeu pentru oricine e vinovat de lucrurile acestea? Nedrepti. Cei nedrepti care cauta sa traga foloase personale in dauna fratilor lor nu vor intra in imparatia lui Dumnezeu. Caracterul lor lacom, apucator, egoist e cu totul in dezacord cu iubirea neegoista, smerita care caracterizeaza pe locuitorii Paradisului. Mosteni. Imparatia cereasca e mentionata in diferite locuri ca o mostenire (vezi Mat. 19:29; 25:34; Luc. 10:25; 18:18; 1 Cor. 15:50; Efes. 1:11, 14; Evr. 11:9, 10). Celor nedrepti, care sunt atat de plini de ravna sa puna mana pe posesiuni materiale incat sunt dispusi sa aduca biserica la defaima prin durerea fratilor la tribunalele civile, li se spune ca facand astfel, se lipsesc de o mostenire vesnica, de o valoare mult mai mare decat orice posesiuni pamantesti. Imparatia lui Dumnezeu. Aceasta s-ar putea aplica fie la imparatia harului de aici si acum, fie la imparatia slavei care urmeaza sa se descopere cand vine Isus (vezi Mat. 3:2; 4:17; 5:3). Un om nedrept nu este un supus potrivit nici pentru una, nici pentru cealalta. Oamenii trebuie sa se califice acum pentru intrarea in imparatia harului lui Dumnezeu de pe acest pamant, daca urmeaza sa fie candidati pentru imparatia slavei din veacul viitor. Nu va inselati. Pacatul orbeste pe slujitorii lui, asa ca adesea ei nu par sa-si dea seama ca fac un lucru rau sau daca isi dau seama, simturile lor sunt de asa fel slabite si amortite de dedarea la rau, incat nu-si dau seama de primejdia care-i ameninta (vezi Ier. 17:9; Mat. 13:14, 15; 2 Cor. 3:14; 4:4). Familiarizarea cu pacatul adesea face ca oamenii sa piarda din vedere adevarata lui natura si ei sunt facuti sa creada ca pot trai in calcarea Legii lui Dumnezeu si in acelasi timp cu incredere sa astepte sa fie mantuiti. Nici curvarii. Versetele 9, 10 prezinta o lista de vicii care erau obisnuite printre paganii din Corint. Curvia poate fi pusa la locul intai intrucat era deja in discutie un caz grav de incest (cap. 5). Inchinatorii la idoli. [Idolatri, KJV.] Idolatria e clasificata aici la un loc cu o grupa de pacate senzuale. La pagani desfraul e de obicei legat de idolatrie. Un alt motiv pentru includerea idolatriei in aceasta lista de pacate infricosatoare ale imoralitatii poate fi sugerat de faptul ca abuzul sexual se poate spune ca face un idol din mijloacele prin care pofta este satisfacuta. Preacurvarii. [Adulterinii, KJV.] Vezi Mat. 5:27-32. Malahii. [Efeminatii, KJV; Molesitii, Nitz.] Gr. malakoi, insemnand fundamental ,,moi de la natura”, ,,delicati” sau ,,gingasi”. Cand e folosit in legatura cu termeni care exprima viciu senzual ca acelea aflate in vers. 9, denumeste pe homosexuali, mai ales pe aceia care se predau pe sine pentru a fi folositi pentru astfel de scopuri imorale. Sodomitii. [Abuzantii, KJV; Cei care au pat cu partea barbateasca, Nitz.] Gr. arsenokoitai, un alt termen denumind pe homosexuali. Lista de pacate aflata in vers. 9, 10 cuprinde cele mai multe dintre pacatele obisnuite ale firii pamantesti(vezi Gal. 5:19–21; Efes. 5:3–7). Daca cineva persista in cultivarea vreunuia dintre obiceiurile acestea rele, va fi exclus din imparatia lui Dumnezeu. Acela care duce o viata de robie fata de pacatele carnii, nu numai ca pierde propria sa sansa de participare la mostenirea glorioasa a sfintilor, dar transmite odraslelor sale, o mostenire de slabiciune, atat fizica, cat si spirituala (vezi 4T 30, 31; CD 118; 3SG 291; 1T 304). 6:10 nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Hotii. Gr. kleptai,(vezi Ioan 10:1). Defaimatorii. Sau, ,,calomniatorii”. Vezi cap. 5:11. 6:11 Si asa erati unii din voi! Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru. Unii dintre voi. Inainte de convertire, corintenii se dedasera la viciile aici mentionate. Spalati. Adica spalati de pacat. Botezul este semnul exterior al recunoasterii sau ratificarii experientei launtrice a indepartarii pacatului, care a avut loc in pacatosul pocait. Spalarea mentionata in versetul acesta este minunea renasterii incercate de persoana ale carei pacate au fost iertate si spalate prin sangele lui Hristos, in a carui jertfa ispasitoare, pacatosul si-a pus credinta (vezi Mat. 26:28; Efes. 1:7; Evr. 9:14, 22; 1 Ioan 1:7, 9; Apoc. 1:5). Desi se poate ca un om sa fi fost murdarit si stricat de cele mai injositoare pacate, el poate gasi mantuire in Isus. Cand o astfel de persoana se pocaieste si se adreseaza Domnului pentru a fi eliberat, se savarseste un mare miracol in viata lui si el e transformat de Duhul Sfant intr-un urmas recunoscator, smerit si sincer al lui Hristos (vezi Rom. 7:24, 25; 8:1–4, 11; 12:1, 2). Sfintiti. Gr. hagiazo, (vezi Ioan 17:11,17). Credinciosii din Corint fusesera chemati din lume pentru a servi lui Dumnezeu. Ei fusesera ,,spalati” si facuti buni de primit inaintea Tatalui, prin credinta in sangele curatitor al Fiului Sau. Cand pacatele au fost iertate, Duhul Sfant incepe lucrarea de a dezvolta in credinciosul pocait un caracter ca acela al lui Hristos. Acest proces de sfintire este o crestere continua in har si cunoastere a lui Dumnezeu (vezi 1Tes. 4:3; 2Tes. 2:13; GC 469). Socotiti neprihaniti. [Indreptatiti, KJV.] Adica socotiti liberi de vinovatie, achitati, socotiti nevinovati (vezi Rom. 4:8). Acesta e tabloul pe care credinciosul pocait care si-a marturisit pacatele in numele lui Hristos, il infatiseaza lui Dumnezeu. Indreptatirea e cu putinta datorita faptului ca credinta credinciosului e socotita ca neprihanire(vezi Rom. 3:24–26; 4:3, 5). Tatal, privind la pacatosul pocait, vede vesmantul frumos al dreptatii lui Hristos, cu care cel pocait a fost acoperit, si nu la zdrentele patate de pacat ale vietii stricate a pacatosului. Aceasta lucrare uimitoare a fost facuta cu putinta prin moartea de sacrificiu a lui Isus (vezi Rom. 5:19; 2Cor. 5:17–19, 21; Evr. 9:15; 1Pet. 2:24; SC 62, 63). Avand in vedere faptul ca Duhul Sfant lucreaza aceasta transformare de la pacat la neprihanire, credinciosii au obligatia morala de a trai o viata de continua supunere fata de voia Domnului totdeauna. 6:12 Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine. Toate. [Toate lucrurile, KJV.] Expresia aceasta nu trebuie sa fie inteleasa in sensul ei absolut. Cu siguranta relele morale se felul celor aratate in vers. 9, 10, nu sunt cuprinse. Pavel se refera la lucruri care nu sunt rele in ele insele. Crestinul are libertatea sa participe la tot ceea ce intra in planul vietii alcatuit de Dumnezeu, ca ceea ce este cel mai folositor pentru omenire. El poate face orice este in armonie cu voia lui Dumnezeu, asa cum este aratat in Cuvantul Sau. Dumnezeu nu Se contrazice. Ceea ce El porunceste intr-un loc, nu inlatura in alta parte, ceea ce El opreste, nimeni nu are libertatea de a face. In cadrul a tot ceea ce este in armonie cu voia lui Dumnezeu, crestinul individual e liber sa faca ceea ce doreste, dar e o conditie care trebuie sa fie respectata: un credincios nu trebuie sa faca ceva ce ar face pe un altul sa se poticneasca. Isus a rezumat tot ceea ce este legal pentru urmasii Sai sa faca, in raspunsul Sau la intrebarea pusa de invatatorul Legii (Mat. 22:36–40). Iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de om sunt principiile care guverneaza viata adevaratului crestin. El are deplina libertatea de a face tot ce doreste daca nu vine in conflict cu aceste doua principii calauzitoare. Compara 1Cor. 10:23. Ingaduite. [Legale, KJV; Iertate, Nitz.] Versetul 12 are un joc la cuvantul acesta si exousiasthesomai, care e derivat din el. Jocul este greu de transmis exact prin traducere. Abordarea cea mai apropiata este ,,toate lucrurile sunt in puterea mea, dar eu nu trebuie sa fiu adus sub puterea a nimic.” (Vincent). Aceasta era probabil o zicala sau proverb. De folos. [Convenabil, KJV; Folosesc, Nitz.] Gr. sumphero, ,,a imbina laolalta”, de unde ,,a fi profitabil”. Vezi cap. 10:3. In ce priveste limitari ale libertatii crestine, vezi Rom. 14. Stapanire. [Putere, KJV.] Mai degraba ,,autoritate”. Nimic. [De nimic, KJV.] In a doua jumatate a versetului e o repetare a admiterii ca crestinul este liber sa faca toate lucrurile, dar o alta calificare e adaugata care serveste sa limiteze aceasta libertate. Un om intelept nu-si va ingadui sa fie robit de ceea ce are libertatea de a face. El va exercita stapanirea de sine si va fi cumpatat in toate. El nu-si va forma o deprindere care sa ajunga sa puna stapanire pe vointa sa sau sa se aseze in vreun fel oarecare in calea dezvoltarii sale in slujba lui Dumnezeu (vezi cap. 9:27). Sunt multe lucruri pe care credinciosul consacrat are libertatea sa le faca, dar nu e intelept pentru el sa se angajeze in orice ar pune piedici inaintarii lucrarii lui Dumnezeu. Nu trebuie sa se faca nimic ce ar constitui o piatra de poticnire pentru cineva care cauta adevarul, chiar daca fapta ar fi perfect nevinovata in ea insasi (vezi Rom. 14:13; 1Cor. 8:9; cf. 9T 215). 6:13 Mancarurile sunt pentru pantece, si pantecele este pentru mancaruri. Si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, si Domnul este pentru trup. Mancarile. Gr. bromata, ,,alimente”, orice fel de alimente, nu necesar mancaruri de carne, desi acestea pot fi incluse. Cand KJV a fost publicata prima data, cuvantul englez ,,meat” avea acelasi inteles de ,,hrana” si e adesea folosit in felul acesta in Scriptura (vezi Gen. 1:29, 30; Psa. 42:3; Eze. 47:12; Dan. 4:12; Hab. 3:17; Mat. 9:10; 14:9; Luc. 14:10; 1Cor. 8:10; etc.). Dumnezeu procura hrana pentru folosul omului si El a facut stomacul pentru digerarea hranei. Omul are dreptul sa-si satisfaca apetitul pentru hrana. Totusi, desi Dumnezeu a dat omului apetitul pentru hrana si a luat masuri ca el sa fie satisfacut, crestinul nu are libertatea de a manca tot ce ar dori apetitul lui, indiferent de cantitate si calitate. El are obligatia de a retine ca e cumparat cu sangele lui Hristos si e datoria lui de a-si pastra trupul in cea mai buna stare cu putinta (vezi 1 Cor. 6:20; 1Pet. 1:18, 19; Apoc. 5:9; CH 41). Nimici. Literal, ,,va aduce la nimic”. Credinciosii nu vor da consideratia lor principala la ceea ce urmeaza sa fie nimicit, ci se vor pregati pentru viata vesnica, prin cultivarea unui caracter care va obtine aprobarea lui Dumnezeu. Cumpatarea va fi practicata de cei care sunt doritori sa aiba minte clara si corp sanatos. Dedarea fara limite la mancare, chiar de felul cel mai bun de alimente, impiedica pe om sa se bucure de o buna sanatate si de asemenea sta in calea intelepciunii si aprecierii adevarului spiritual. Acela care isi da seama de bucuria partasiei cu Dumnezeu, nu va ingadui ca puterile sale mentale si spirituale sa fie slabite prin lacoma satisfacere a apetitului dupa mancare (cf. cap. 9:27). Oamenii ar trebui sa fie recunoscatori pentru masurile luate de Dumnezeu de a implini nevoile trupului pentru hrana. De unde, ei ar trebui sa manance in chip inteligent, pentru a capata putere de a servi Domnului in mod eficient si pentru a-si implini datoriile in lumea aceasta. Nu este pentru curvie. Desi stomacul e planuit si intretinut pentru digerarea hranei, trupul nu e planuit pentru desfrau. El trebuie sa fie consacrat slujbei Domnului. Restul acestui capitol consta dintr-o argumentatie impotriva imoralitatii – un rau la care corintenii erau indeosebi expusi. Fara indoiala, credinciosii erau constienti de nelegiuirea desfraului, dar traiau in mijlocul unor oameni care nu numai ca o practicau, dar o si considerau o parte din viata lor normala (cf. Num. 25:1–8; Apoc. 2:14). Din care cauza, Scripturile prezinta argumente puternice impotriva acelui viciu. Instructiunea aceasta, daca era luata in consideratie, (1) ii ferea de ispita; (2) ii facea in stare sa se opuna efectiv celor care-l aparau; si (3) sa rezolve moralitatea problemei pe o baza neclintita. Argumentatia prezentata in aceasta epistola e dupa cum urmeaza: omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:27), pentru slava Lui (vezi 1Cor. 6:20; Apoc. 4:11), pentru a reflecta chipul divin (vezi Efes. 4:13; EW 71) si pentru a demonstra puterea lui Dumnezeu (vezi 1Pet. 2:9, 4:14); de aceea crestinul e sub obligatia de a-si pastra trupul neintinat, pentru a putea fi o jertfa corespunzatoare pentru a fi infatisata Domnului (vezi Rom. 12:1). Pare ca erau unii care ziceau ca e o paralela intre folosirea mancarii de stomac si folosirea trupului pentru desfrau sexual. Totusi, desi stomacul este intentionat de Dumnezeu pentru a consuma hrana si trebuie sa aiba o cantitate in mod regulat pentru a functiona, trupul nu a fost facut pentru satisfacerea dorintelor sexuale, ci pentru Domnul (vezi 1Cor. 6:15; Efes. 5:23, 29, 30). Acesta este primul din cele sase argumente ale lui Pavel impotriva necuratiei (vezi 1 Cor. 6:14, 15, 18, 19). 6:14 Si Dumnezeu, care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi cu puterea Sa. A inviat pe Domnul. Vezi Mat. 28:1-6. Ne va invia si pe noi. Versetul acesta prezinta al doilea argument impotriva necuratiei (vezi vers. 13). Prin credinta, credinciosii sunt uniti cu Hristos. Dumnezeu L-a inviat dintre morti cu un trup proslavit. Sfintii inviati vor avea trupuri proslavite ca al Lui (vezi Filp. 3:21). Intrucat (1) cei rascumparati vor fi inviati prin puterea lui Dumnezeu, (2) trupurile lor vor fi curate si sfintite fara pata, ca si trupul proslavit al lui Hristos, (3) si aceasta se va face prin puterea lui Dumnezeu, nu e drept ca trupul sa fie intrebuintat pentru scopuri de intinare morala si pentru satisfacerea poftei. Dedarea la desfrau este cu totul nedemna de sfinti, deoarece ei apartin Mantuitorului curat si sfant, care a fost inviat dintre morti si care ne-a inviat pentru a umbla in viata cea noua (vezi Rm. 6:1-13). E la fel de nedemn avand in vedere maretul adevar ca trupurile credinciosilor vor fi inviate la neprihanire desavarsita si vesnica. O deplina intelegere a unirii lor cu Mantuitorul cel fara de pata curat inviat si a propriei lor nadejdi de curatenie nemuritoare, ar trebui sa contribuie mai mult decat orice altceva pentru a-i feri de pacatul degradant al desfraului in toate formele lui. 6:15 Nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Hristos? Voi lua eu madularele lui Hristos, si voi face din ele madulare ale unei curve? Nicidecum! Madulare ale lui Hristos. Biserica este trupul lui Hristos si El este capul trupului, credinciosii in parte fiind madulare ale trupului (vezi 1Cor. 12:27; Efes. 1:22, 23; 4:12, 13, 15, 16; 5:30). Credinciosii sunt tot pe atat de strans si vital uniti cu Hristos, ca si mana si piciorul cu trupul fizic. Dupa cum madularele trupului fizic sunt stapanite si indrumate la indeplinirea diferitelor lor functiuni de catre cap, tot asa credinciosii primesc de la Isus, capul spiritual, calauzire si putere pentru a savarsi datoriile lor crestine. Al treilea argument impotriva desfraului e dat in versetul acesta (cf. cele de la vers. 13,14). E ca crestinii sunt uniti cu Hristos si e de neconceput ca sa fie luate madularele lui Hristos si sa fie manjite prin imoralitate. Hristos este cu totul curat. Urmasii Lui, fiind uniti cu El, sunt obligati sa fie curati asa cum este El, si aceia care nadajduiesc sa-L intampine la a doua Lui venire se vor stradui continuu sa pastreze curatenia aceea (vezi 1Ioan 3:3). Ar putea un adevarat crestin sa puna ceea ce apartine lui Hristos si face parte din El, unul din madularele Lui, la o asa josnica intrebuintare? Crestinii au fost chemati cu o chemare inalta si sfanta si nu pot accepta standardele de treapta joasa ale lumii necredincioase, ca o norma pentru purtarea lor (vezi Filp. 3:14; 1Tes. 1:4; 2Tim. 1:9; Evr. 3:1). Credinciosul e botezat ,,in Hristos” (Gal. 3:27) si devine un madular al lui Hristos si i se cere sa pastreze legatura aceea sfanta, pastrandu-si tot corpul consacrat Domnului. Nicidecum! [Sa feasca Domnul, KJV.] Vezi Rom. 3:4, 31. Expresia aceasta da glas cu putere nadejdii ca ceva sugerat de afirmatia anterioara nu va avea loc. Expresia e gasita de 15 ori in NT si 14 din acestea sunt in scrierile lui Pavel. In versetul acesta expresia arata repulsia apostolului chiar si fata de gandul ca madulare ale lui Hristos sa fie separate de El si sa devina ,,madulare ale unei curve”. 6:16 Nu stiti ca cine se lipeste de o curva, este un singur trup cu ea? Caci este zis: Cei doi se vor face un singur trup. Se lipeste. [Uneste, KJV.] In casatorie, un barbat si sotia sa sunt una in unire legala si sfanta (Gen. 2:24), dar in curvie, un barbat si o femeie devin una intr-o unire ilegala si nesfanta. Numai cand e dupa legea lui Dumnezeu poate unirea sexelor sa fie sfanta. Credinciosii corinteni nu puneau la indoiala faptul ca ei erau madulare ale lui Hristos, dar se poate ca puneau la indoiala ca prin actul curviei, ei isi pierdeau pozitia lor inalta si deveneau madulare ale unei curve. Se poate ca erau inclinati sa spuna ca aceasta ar fi o exagerare a efectului unei greseli morale. Rationamentul lui Pavel, bazat pe Scriptura, nu putea fi cu succes combatut. 6:17 Dar cine se lipeste de Domnul, este un singur duh cu El. De Domnul. Versetele 16 si 17 sunt in direct contrast unul cu altul. ele scot in evidenta doua stari direct opuse care sunt cu totul incompatibile una cu cealalta. Acela care-L iubeste pe Domnul si se increde in El cauta sa se uneasca cu El in orice fel cu putinta. El respinge activ orice displace lui Dumnezeu si accepta numai ceea ce este in armonie cu voia Lui. Aceasta unire a sa cu Hristos este o activitate constanta, care devine interesul sau care absoarbe totul. Actul curviei, prin care trupul e legat cu o curva, e trecator. Dar caracterul e degradant prin actul acela. Desi unirea este fizica, ea coboara pe participanti la cea mai de jos treapta morala. Pe de alta parte, unirea cu Hristos inalta pe credincios la nivelul moral si spiritual cel mai inalt. Ea este intentionata sa fie o unire dainuitoare in care gandul lui Hristos devine gandul credinciosului, care in felul acesta este complet unit cu voia lui Dumnezeu. El nu doreste nimic mai mult decat sa fie agentul prin care voia lui Dumnezeu gaseste expresie in gandul, cuvantul si fapta omeneasca (vezi COL 312). Aceasta alipire de Domnul, descrisa aici de Pavel este inca un fel de a descrie neprihanirea prin credinta. Este o frumoasa afirmare a transformarii misterioase care are loc atunci cand pacatosul ii indreapta privirea la Hristos si prin credinta pune stapanire pe fagaduinta aflata in Ier. 31:33,34. Isus descrie unirea aceasta prin figura unei vite-de-vie si a mladitelor ei (vezi Ioan 15:4,5). Credinciosul nu-si pierde identitatea si personalitatea, ci se uneste cu Hristos in asa fel incat gandeste gandurile lui Hristos impreuna cu El si doreste lucrurile pe care le doreste Hristos si face lucrurile pe care le-ar face Hristos daca ar fi pe pamant. Experienta aceasta este asemanata mai departe cu unirea casatoriei (vezi Efes. 5:22-33). Unirea dintre un barbat si o femeie in casatorie ar trebui sa fie considerata sacra si de neschimbat. Unirea dintre Hristos si credincios este mai intima, mai bogata, mai curata si mai deplina decat ar putea sa fie orice casatorie pamanteasca. 6:18 Fugiti de curvie! Orice alt pacat, pe care-l face omul, este un pacat savarsit afara din trup; dar cine curveste, pacatuieste impotriva trupului sau. Fugiti. Textul grec arata o atitudine si o actiune de deprindere continua. Adica isi face un obicei din a fugi. Nu va opriti pentru a parlamenta cu ispititorul cand va confrunta cu vreun fel de invitatie de a va deda la imoralitate. E primejdios a ezita si a discuta cu constiinta; fuga hotarata, neintarziata de ispita este singura cale sigura ce trebuie aleasa (vezi CH 587). Aceasta porunca de a nu face nici o incercare de a sta pe loc si a discuta in contradictoriu cu ispita la fapte murdare, ci de a-i intoarce spatele si a fugi de ea nu poate fi desconsiderata fara a fi pedepsit. Ispita la curvie se poate ca adesea sa fie atat de subtila incat o persoana este in siguranta numai fugind de ea. El este liber de intinare numai cand refuza de a cultiva un gand imoral; e sigur numai cand isi intoarce privirile de la obiectul care ar putea sugera un gand necurat (vezi 2 Sam. 11:2–4; Iov 31:1; Prov. 6:23–26; Mat. 5:27–29). Nu e alta cale de a evita intinarea curviei decat aceea expusa de Pavel si nimeni care refuza a urma aceasta instructiune nu este sigur. Iosif a demonstrat importanta fugii de acest lucru rau (vezi Gen. 39:7–12; 5T 596). Multe persoane ar fi crutate de lacrimi, remuscari, saracie, lipsa, boala si de o mizerie pe toata viata, daca ar lua aminte la cuvintele ,,Fugiti de curvie!”. Curvie. Gr. porneia, un termen general pentru tot felul de legaturi sexuale ilicite. Afara din trup. [Fara de trup, KJV.] Sensul exact al contrastului scos aici in evidenta nu e clar, dar intelesul general este vizibil. Nici un pacat nu intineaza trupul, asa cum o face curvia. Nici un pacat nu-si are originea in corp, in acelasi fel inspaimantator, precum curvia. Pavel prezinta aici al patrulea argument impotriva desfranarii (cf. cele de la vers. 13,14,15). Efectul mai imediat al pacatelor ca furtul, minciuna, pofta de a avea ce apartine altuia, este asupra mintii, dar necuratia afecteaza direct trupul insusi. Desi lucruri ca betia si lacomia la mancare sunt pacate facute in trup si de catre trup, ele sunt introduse din afara de trup. Dar savarsind curvia, trupul e folosit ca agent direct al faptei rele. Uraciosul pacat este deosebit de odios pentru ca deranjeaza frumoasa si simbolica unire a casatoriei. Dumnezeu intentioneaza ca aceasta sa fie o unire pe toata viata a unui barbat cu o femeie, pe care nimic sa nu o intrerupa (vezi Gen. 2:23,24; Rom. 7:2,3), care unire reprezinta pe aceea dintre Hristos si biserica Sa (vezi Efes. 5:25-32). Vezi Mat. 5:28–32; 19:5–9. 6:19 Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Templul. Gr. naos, (vezi cap. 3:10). Acesta este argumentul al cincilea impotriva imoralitatii (cf. cele de la cap. 6:13, 14, 15, 18). Intrucat trupurile credinciosilor sunt altare sacre ale Duhului Sfant, ele nu trebuie sa fie intinate prin viciu. Pentru ca sunt madulare ale lui Hristos (vers. 15) si temple ale Duhului Sfant, care este dat de Dumnezeu (vezi Ioan 14:16,17), fiecare pacat savarsit impotriva trupului nostru e un pacat impotriva Facatorului nostru si impotriva Duhului Sfant. Nu sunteti ai vostri. Acesta este al saselea argument impotriva viciului curviei (cf. cel de la vers. 6:13, 14, 15, 18). Omul nu-si apartine siesi; el nu are dreptul de a folosi puterile sale potrivit cu dorintele si indemnurile trupului sau neconvertit. El este proprietatea lui Dumnezeu prin creatiune si rascumparare. Omul este obligat sa traiasca mental, fizic si spiritual, asa cum indruma Dumnezeu, spre slava Numelui Sau, si nu spre satisfacerea dorintelor firii pamantesti. Omul convertit este, de fapt, un sclav de bunavoie al lui Isus Hristos (vez la Rom. 1:2; 6:18), care traieste numai ca sa placa Domnului sau. 6:20 Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. Pret. Dumnezeu pretuieste extrem de mult neamul omenesc, asa cum e aratat de faptul ca El a platit un pret infinit pentru rascumpararea omului. Faptul acesta descopera importanta fiecarei fiinte omenesti individuale. Isus ar fi venit pe pamant si Si-ar fi dat viata si pentru un singur pacatos (vezi Mat. 18:12–14; 8T 73). Fiind insa rascumparat de Dumnezeu, pacatosul rascumparat este obligat din punct de vedere moral sa traiasca numai pentru Dumnezeu, sa asculte de poruncile Sale si ,,sa fuga” de toate formele de desfrau (vezi 18:12–14; 8T 73). In trupul vostru. Din cauza ca oamenii au fost rascumparati de la moarte vesnica, este datoria lor de a face tot ce le sta in putere pentru a pastra trupurile lor in cea mai buna stare, asa incat ei sa poata proslavi cat se poate mai bine pe Dumnezeu, servindu-L in mod corespunzator(vezi CH 40, 41, 73, 74). E nevoie de o intelegere a fiziologiei, anatomiei si a legilor sanatatii, daca trupul urmeaza sa fie ingrijit inteligent (vezi CH 38; FE 321; COL 348). Urmasii lui Hristos nu vor permite apetitului si dorintelor trupesti sa-i stapaneasca. In schimb ei vor face trupurile lor slujitori ai unor minti renascute care sunt staruitor calauzite de intelepciunea divina (vezi Rom. 6:13; 12:1; 1 Cor. 9:25, 27; AA 311; MH 130; CH 622). [Duhul, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) omiterea cuvintelor ,,si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. Accentul lui Pavel in capitolul acesta este indeosebi asupra consacrarii trupului. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1–9AA 304 2, 3 GC 661 6 5T 242 7 AA 306 9, 10 AA 306; CS 26 10 GC 539; Te 291; 4T 30 11 DA 510; 6T 335 12 9T 215 13 CH 41, 586; MM 291 15 6T 369 17, 18 CH 587 19 CD 160; Ed 201; FE 426; MM 295; Te 216, 241; 3T 63 19, 20 AA 306, 566; CD 56, 166, 204; CG 448; CH 20, 40, 83, 121, 221, 586; CM 19; COL 348, 349; CS 72, 115; CT 494; CW 37; FE 367, 427, 461, 488; GC 475; MH 330; ML 125; MM 122, 276, 291; MYP 45, 68; PP 362; SL 26, 31; Te 61, 214, 245, 287; TM 320, 432; 1T 477, 550; 2T 70, 103, 352, 354, 475, 564; 3T 43, 372, 390; 4T 82, 119, 568, 596; 5T 115, 381, 571; 6T 369, 479; 7T 45, 64, 75; 8T 229; 9T 104 20 CH 38, 81, 84, 158, 316; COL 326; CT 159; FE 127, 261; Te 55; 1T 488, 619, 697; 2T 45, 65, 96, 364, 372, 374; 5T 220; 6T 277, 286; 7T 9; WM 309 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: