5:8 Sa praznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.
Sa praznuim. [Sa tinem, KJV.] Textul spune ,,sa staruim in a tine”. Crestinul ar trebui sa se tina continuu liber de intinaciunea pacatului. Adica ,,aluatul vechi” sa fie continuu indepartat din suflet. Epistola fusese scrisa in primavara anului, probabil in apropiere de sezonul Pastelor (vezi pag. 103).
Nu cu un aluat vechi. O invitatie de a parasi felul vechi de vietuire, cu sentimentele si pasiunile stricate care sunt inspirate de dorintele inimii nereinnoite.
Rautate. Gr. kakia, ,,rea-vointa”, ,,nelegiuire” sau ,,rau” in general. Probabil folosirea cuvantului aici se refera in primul rand la resentimentul care pricinuise fractiunile sau partidele din biserica din Corint (cap. 1:11-13). Dezbinarea in grupe separate in cuprinsul bisericii, fiecare in cearta cu celelalte si luptandu-se pentru suprematie, sporeste o astfel de invidie si un astfel de resentiment.
Viclenie. [Nelegiuire, KJV.] Aici probabil o referire speciala la imoralitatea pentru care apostolul mustrase pe corinteni (vezi 1Cor. 5:1; cf. 2Cor. 12:21). Crestinii care s-au predat lui Isus si care s-au nascut din nou nu vor retine vechile dorinte si practici rele. Toate acestea sunt indepartate cand ,,ei se imbraca” cu Hristos (vezi Gal. 3:27; 5:24–26). Studiind Scripturile si aducand viata in armonie cu voia lui Dumnezeu, ,,praznuim praznicul” (vezi Ier. 15:16; Eze. 3:1, 3; Mat. 4:4; Ioan 6:63; Evr. 4:12).
Curatiei si adevarului. [Sinceritatii si adevarului, KJV.] In viata lui, crestinul adevarat este atat de sincer, curat si adevarat in toate privintele, incat corectitudinea lui este evidenta pentru cei din jur. Nu exista pacat sau necredinta ascunsa, care, asemenea unui ferment, sa afecteze intreaga inima, desi nu e vazuta din afara. Dupa cum painea de Paste era libera chiar si de cel mai mici particule de aluat, tot asa caracterul adevaratului copil al lui Dumnezeu e cu totul liber de orice compromis cu raul. ,,Adevarata evlavie incepe atunci cand s-a sfarsit orice compromis cu pacatul.” (MB 91)