5:10 Insa n-am inteles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrapareti, sau cu cei ce se inchina la idoli, fiindca atunci ar trebui sa iesiti din lume.
Lumii acesteia. Adica pacatosii necredinciosi care sunt in afara bisericii si care nu marturisesc acceptarea caii lui Hristos. Pavel nu invata in versetul acesta ca urmasii lui Hristos nu trebuie sa aiba deloc de-a face cu necrestinii sau necredinciosii. Aceasta ar fi cu totul imposibil. Desfraul era atat de raspandit printre corinteni, incat ar fi fost cu neputinta de indeplinit treburile vietii, ca de pilda cumpararea si vanzarea, fara a veni in contact cu el. In rugaciunea Sa pentru ucenicii Sai, Isus a aratat ca poporul Sau va ramane in contact cu lumea necredincioasa din jur, dar nu trebuie sa se impartaseasca de duhul ei (Ioan 17:14-16).
Lacomi. Gr. pleonectai, de la pleon, ,,mai mult”, si echo, ,,a avea”. Aceasta descrie pe aceia care doresc mereu tot mai mult.
Hrapareti. [Stoarcere de bani, KJV.] Aceasta se refera la acea clasa de persoane care, in lacomia lor dupa bogatia materiala, oprima pe saraci si pe nenorociti. Ei sunt lipsiti de mila si de compatimire. Ei sunt atat de inrobiti de propria lor pofta egoista dupa bani, incat vor folosi orice metoda pentru a-si ajunge scopul. Ei nu au nici un respect pentru cerintele decentei si ale bunatatii (vezi Psa. 109:11).
Cei ce se inchina la idoli. [Idolatri, KJV.] Majoritatea locuitorilor Corintului erau inchinatori la idoli. Un idolatru poate fi definit ca unul care-si consacra mintea la orice ia locul lui Dumnezeu. Crestinii trebuie sa evite asocierea intima cu aceia care nu dau lui Dumnezeu locul cel mai de frunte in gandurile, cuvintele si faptele lor. Mintea trebuie pastrata sub control rigid totdeauna, pentru ca nu cumva ganduri, idei si principii lumesti sa fie ingaduite sa conduca in locul principiilor curate si sfinte ale Evangheliei lui Isus Hristos (vezi 2Cor. 10:5).
Din lume. Cata vreme crestinii sunt in lumea aceasta, ei vor fi in contact cu pacatosii nepocaiti, care nu inteleg natura degradanta a relelor practici mentionate in versetul acesta. Ei nu trebui sa fie pustnici si sa se izoleze de societate. Ei au de indeplinit o anumita datorie pentru lumea necredincioasa. Lor li s-a poruncit sa dea marturie lumii cu privire la puterea mantuitoare a Evangheliei lui Isus Hristos. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie in mod necesar sa pastreze legatura cu lumea. Legatura lor cu necredinciosii nu trebuie sa fie de aceeasi natura cu aceea cu credinciosii (vezi 2Cor. 6:14-16). Isus a activat in mijlocul oamenilor lumii; El i-a vizitat in caminurile lor si a primit ospitalitatea lor (vezi Mat. 4:23–25; 9:10–13; Luc. 19:5–7). Scopul asocierii Lui cu ei era sa le slujeasca in nevoile lor. El le-a impartasit o cunoastere de Tatal si le-a oferit mantuirea de pacat (vezi DA 150-152). De asa natura trebuie sa fie obiectivul staruitor al asocierii crestinului cu necredinciosii. Dumnezeu nu doreste ca poporul Sau sa adopte o atitudine de tinere in rezerva fata de lume. El asteapta ca ei sa ia parte la diferitele treburi legale ale lumii si in acelasi timp sa dea marturie impotriva pacatelor lumii.