4:9 Caci parca Dumnezeu a facut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urma, niste osanditi la moarte; fiindca am ajuns o priveliste pentru lume, ingeri si oameni.
Apostolii, oamenii cei mai de pe urma. [Apostolii ultimii, KJV.] Figura este aceea a unui amfiteatru in care participantii care erau adusi la incheierea programului erau osanditi sa se lupte unul cu altul pana erau ucisi sau sfasiati de fiare salbatice. Nu era nadejde de scapare pentru ei. Aceste jocuri inumane erau practicate in multe locuri in Imperiul Roman si o aluzie la ele ar fi fost usor inteleasa. Pavel a luat deseori ilustratii din jocuri (vezi 1Cor. 9:24–26; 15:32; 1Tim. 6:12; 2Tim. 4:7, 8). Apostolii sunt prezentati ca si cum erau rezervati sa procure cea mai mare distractie pentru un public crud.
Osanditi la moarte. Comparati Rom. 8:36; 1Cor. 15:30, 31.
Priveliste. [Spectacol, KJV.] Gr. theatron, ,,o priveliste”, ,,un spectacol”. Cuvantul teatru, se refera fie la locul de distractie, fie la lucrul expus.
Servii lui Dumnezeu care marturisesc cu credinciosie pentru El intra in centrul atentiei locuitorilor acestei lumi marunte si ai cerului (vezi Evr. 10:32, 33; 12:1; 4T 34–36). Aceasta intreaga lume a noastra e o scena unde se desfasoara lupta dintre pacat si dreptate, dintre adevar si ratacire, inaintea unui public extrem de interesat, alcatuit din locuitorii universului (vezi 5T 526). E datoria fiecarui credincios de a face ca lumina adevarului sa fie vazuta de toti aceia cu care vine in contact. Daca crestinii si-ar da seama ca ochii universului sunt concentrati asupra lor, ar avea loc o redesteptare a marturisirii credincioase care a caracterizat viata apostolilor (vezi 7T 296).