4:3 Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine.
Ceva foarte neinsemnat. Pavel se refera la critica ce fusese indreptata impotriva lui si impotriva metodelor sale de lucru, de anumiti oameni ,,intelepti”, dupa a lor gasire cu cale (cap 1:20.27), din biserica corinteana. In calitatea lui de ispravnic al ,,tainelor lui Dumnezeu” (cap. 4:1), Pavel nu era raspunzator fata de oameni, ci fata de Dumnezeu, in indeplinirea lucrarii sale. El nu era framantat de parerile oamenilor, in privinta aceasta, atata vreme cat avea lauda lui Dumnezeu. El na dispretuit sfatul cel bun si judecata cea buna a semenilor sai (vezi 1Tes. 4:12; 1Tim. 3:7), dar scopul sau principal si tinta sa principala in viata erau de a servi si de a placea Aceluia care-l chemase ca apostol (vezi Filp. 3:13, 14; 2Tim. 2:4).
De un scaun omenesc de judecata. [Judecata omului, KJV; Vreo zi omeneasca, Nitz.] Literal ,,ziua omeneasca [de judecata]”. Pavel pune in contrast judecata omeneasca cu judecata lui Dumnezeu, in ziua Domnului (vezi cap. 3:13).
Nici eu insumi. Pavel nu considera nici propria sa opinie despre sine ca valoroasa. Numai Dumnezeu poate sa pretuiasca corect pe om. Daca apostolul isi dadea seama ca nu se poate aprecia corect, nu era de asteptat ca el sa acorde o mare valoare parerilor criticilor sai, indiferent care ar fi calificarile lor pentru judecare. Nimeni nu este calificat sa evalueze cum trebuie motivele si atitudinile semenilor sai, deoarece nu poate citi inima lor si cunoaste gandurile lor. De aceea nimeni nu trebuie sa critice pe altii (vezi Rom. 2:1–3; vezi MB 124, 125).