4:19 Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat.
Daca va voi Domnul. Era dorinta staruitoare a lui Pavel de a nu face decat ceea ce era in armonie cu voia Stapanului sau. Toate planurile sale erau supuse aprobarii sau respingerii divine. El considera plecarea intr-o calatorie, ca depinzand de voia lui Dumnezeu si era gata sa mearga sau sa stea pe loc, asa dupa cum ar fi indicat Domnul (cf. Fapte 18:21; 1Cor. 16:7; Evr. 6:3). Acesta este un exemplu de purtare crestina pe care toti ar trebui sa-l urmeze. Toate planurile noastre ar trebui sa fie facute avand in minte gandul ca vor fi urmate sau lepadate, potrivit cu voia lui Dumnezeu (vezi Prov. 27:1; Iac. 4:15).
Dar... voi veni. El planuia sa ramana pana dupa Ziua Cincizecimii (cap. 16:8). In 2Cor. 1:23 explica amanarea neasteptata a venirii sale.
Puterea. Apostolul urma sa viziteze Corintul si sa cerceteze nu fala lipsita de continut a acelora care plini de incredere afirmau ca lui ii era frica sa vina, ci puterea lor reala. Propozitia acesta descopera curajul plin de incredere al apostolului, curaj nascut din cunostinta ca el facea voia lui Dumnezeu si invata adevarul. Aceasta este increderea si aceasta este indrazneala in implinirea datoriei pe care ar trebui sa le aiba toti slujitorii lui Dumnezeu. Indiferent de opozitia ridicata de orice om sau de orice grupa de oameni, dinauntrul sau din afara bisericii, ei trebuie sa-si implineasca datoria cu credinciosie (vezi Deu. 1:17; Isa. 50:7; Fapte 5:29).