4:12 ne ostenim si lucram cu mainile noastre; cand suntem ocarati, binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam;
Cu mainile noastre. Desi chemat de Dumnezeu sa se consacre lucrarii Evangheliei, Pavel se intretinea prin munca (vezi Fapte 18:3; 20:34; 1Tes. 2:9; 2Tes. 3:8,9).
Cand suntem ocarati, binecuvantam. Apostolii au pus in practica invatatura lui Isus, din predica de pe munte (Mat. 5:11,12,44). Cand erau rau tratati, nu se razbunau ci sufereau cu rabdare. Nu numai ca se infranau de la cautarea razbunarii, ci intorceau bine pentru rau (vezi Fapte 27:33-36). Calitatea de a suferi abuzul cu rabdare si de a face bine prigonitorilor sai este o caracteristica de seama a adevaratului crestinism. El e o dovada ca Duhul Sfant stapaneste acea viata (Gal. 5:22). O astfel de atitudine este contrarie filosofiei lumesti, care invata apararea drepturilor personale si incurajeaza razbunarea pentru injuriile sau dispretuirile provenite de la altii (vezi Mat. 5:38-42). Urmasii lui Hristos sa lase razbunarea pe seama justitiei lui Dumnezeu (vezi Deu. 32:35; Psa. 94:1, 4–7, 21–23; Rom. 12:19–21; MB 70, 71). Sunt imprejurari cand nu e rau a cultiva un sentiment de dreapta indignare. Trebuie totusi sa se scoata in evidenta ca astfel de sentimente sunt ingaduite cand cineva vede ca ,,Dumnezeu este dezonorat si serviciul Sau, facut de ocara” (DA 310). Inima fireasca, nerenascuta, trebuie sa fie tinuta crucificata si niciodata sa nu i se permita sa incerce a se justifica (vezi DA 353).