4:10 Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti!
Nebuni. ,,Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii.” (cap. 1:18) Pentru ca apostolii persistau in prezentarea vestii celei bune a mantuirii prin simpla credinta in Isus Hristos, erau socotiti prosti si greoi la intelegere. Cu toate acestea, ei nu au indraznit sa amestece intelepciunea lumeasca cu simplitatea Evangheliei. Ei erau multumiti sa depinda de puterea lui Dumnezeu si nu de intelepciunea acestei lumi (vezi Rom. 1:16,17). Crestinii credinciosi trebuie sa se astepte sa fie neintelesi de lume, dar aceasta nu ar trebui sa-i tulbure, ei stiu ca drumul lui Dumnezeu e diferit de al omului si, deci, trebuie sa para ciudat inimii firesti (vezi Isa. 55:8, 9; Rom. 8:7, 8; Iac. 4:4; 1Ioan 2:15–17).
Voi intelepti. Pavel vorbeste ironic ca in vers. 8 (vezi comentariul acolo).
Voi tari. Ce contrast intre apostolul lipsit de incredere in sine, smerit, consacrat, care venise la biserica din Corint, ,,slab, fricos si plin de cutremur” (cap. 2:3), si credinciosii corinteni increzuti si aroganti, care se credeau tari si intelepti in Hristos!
Voi pusi in cinste. Din cauza presupunerii lor ca au intelepciune lumeasca si din cauza falirii cu realizarile lor, ei se tineau pe ei insisi in mare stima. Apostolii, care nu-si permiteau sa atraga atentia la ei insisi sau la propriile lor calitati excelente, erau dispretuiti. Intentia lui Pavel in aceste contraste era de a scoate in evidenta neintelepciunea lingusirii de sine si a inaltarii de sine si de a determina pe corinteni sa inalte pe Hristos si sa gandeasca smerit despre ei insisi (cf. Mat. 23:12).