Printable Mode1 Corinteni, 4
|
4:1 Iata cum trebuie sa fim priviti noi: ca niste slujitori ai lui Hristos, si ca niste ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Sa fim priviti noi. Pavel sfatuieste pe corinteni sa-l priveasca pe el si pe conlucratorii sai ca pe slujitori si ispravnici nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. Fiind chemati de Dumnezeu la lucrarea lor in slujba Evangheliei, ei nu trebuia sa fie considerati drept conducatori ai diferitelor factiuni din biserica sau capetenii ai unor partide in cearta. Hristos daduse lucratorilor Sai raspunderea de a face cunoscut Cuvantul Sau lumii (vezi Mat. 28:19,20). Lor nu le este ingaduit sa predice si sa invete parerile si credintele oamenilor, ci sunt insarcinati sa prezinte oamenilor solia curata a mantuirii nemanjita de filosofia lumeasca (vezi 1Tim. 6:20, 21; 2Tim. 4:1–3). Slujitori. Gr. huperetai, ,,slujitori”, ,,ajutoare”, ,,slujbasi”. Cuvantul era folosit cu privire la vaslasii de pe galerele de razboi. Mai tarziu a ajuns sa fie folosit cu referire la orice subaltern care avea de indeplinit o munca grea si in terminologie militara, cu privire la ofiterii de ordonanta care serveau pe comandantul lor sef. Folosirea aceasta a lui huperetai ca slujitori militari a caror datorie era sa serveasca pe ofiterii superiori din armata se poate sa fie reflectata in folosirea lui de catre Pavel in versetul acesta. Aceia carora le-a fost incredintata lucrarea de slujitori ai Evangheliei sunt intr-un sens special, slujitorii Marelui Comandant Sef ceresc, Isus. Ei sunt reprezentantii oficiali, umani, ai lui Hristos, ofiteri regali ai imparatiei Sale spirituale (vezi Ioan 18:36, unde cuvantul acesta este tradus ,,slujitorii”). Ispravnici. Gr. oiconomoi, ,,administratori”, ,,ispravnici”. Grecii foloseau acest cuvant in legatura cu administrarea de proprietate, fie a unei cladiri, fie a unei mosii si-l aplicau la sclavi sau la oameni eliberati din sclavie, carora li se incredintau grija si administratia casei si pamantului care apartineau stapanului lor. Ispravnicul nu numai ca avea grija de treburile gospodariei, dar si lua masuri de prevedere pentru ea. Aceasta era o slujba de o mare raspundere. Aplicarea acestui cuvant la slujitorii lui Hristos e deosebit de exacta. Slujitorul Evangheliei este insarcinat cu ingrijirea de biserica lui Dumnezeu de pe pamant si procurarea a ceea e necesar pentru buna ei stare (vezi Ioan 21:15–17; 1Pet. 5:1–3). In ispravnicie, lucrul de suprema importanta e credinciosia. Omul nu are putere absoluta asupra a nimic din lumea aceasta, nici macar asupra puterii sale fizice sau mentale, deoarece ,,toate insusirile pe care le poseda oamenii apartin lui Dumnezeu” (5T 277). El e o fiinta creata si ca atare apartine Creatorului sau. El e si o fiinta rascumparata prin sangele lui Hristos (vezi Fapte 20:28); de aceea, intr-un dublu sens, omul nu isi apartine. Pamantul si tot ce e pe el apartin lui Dumnezeu; El e proprietarul suprem. El a incredintat grija proprietatii Sale omului, care in felul acesta devine administratorul Lui, cel insarcinat cu raspunderea de a folosi bunurile Stapanului sau in asa fel ca sa revina un castig lui Dumnezeu. Recunoasterea acestei legaturi dintre om si Creatorul sau ar trebui sa produca o hotarare de a exercita o mare grija in folosirea a tot ceea ce i-a fost incredintat in cursul perioadei ramanerii lui pe pamantul acesta. Adevaratul credincios in Hristos va cauta continuu sa proslaveasca pe Dumnezeu in administrarea din partea sa a lucrurilor puse in grija lui, fie fizice, mentale sau spirituale. El va recunoaste ca nu e liber sa foloseasca bunurile sau talentele sale pentru satisfacerea dorintelor si ambitiilor firesti ale inimii sale. El e sub obligatia ca totdeauna sa puna interesul lui Dumnezeu mai presus de toate activitatile vietii. Adevarul acesta e ilustrat de parabola talantilor (vezi Mat. 25:14-30; COL 328,329). Tainelor. Gr. musteria, (vezi Rom. 11:25; 1Cor. 2:7). Planurile lui Dumnezeu de readucere a omului in armonie cu Sine, mai inainte vreme au fost intelese numai in chip intunecos, dar acum sunt date la lumina prin Isus Hristos (vezi Efes. 3:9–11; Col. 1:25–27; 1Tim. 3:16). Lucratorii lui Hristos sunt insarcinati sa lamureasca adevarurile sublime ale Evangheliei tuturor oamenilor (Mat. 28:19.20; Mar. 16:15). Ei trebuie sa lucreze in asa maniera incat nevoile fiecarui suflet care cauta neprihanirea sa fie implinite. Raspunderea aceasta de a duce vestea cea buna a mantuirii revine fiecarui credincios, deoarece toti sunt administratori carora li s-a incredintat painea vietii pentru a fi dusa unei lumi flamande si muritoare de foame (vezi 9T 246; Ed. 139). 4:2 Incolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare sa fie gasit credincios in lucrul incredintat lui. Credincios. Gr. pistos, ,,vrednic de incredere”, ,,sigur”, ,,in care se poate pune increderea”. Insusirea de a fi vrednic de incredere este una din cele mai valoroase calitati pe care le poate avea omul. Ea este foarte mult pretuita de Dumnezeu. Esecul in privinta aceasta inseamna esec in calificarea pentru viata vesnica (vezi Luc. 16:10–12; COL 356). Numai aceia vor primi o mostenire pe noul pamant, in care Isi poate pune increderea Dumnezeu in toate imprejurarile. Ne dovedim administratori credinciosi, cautand fara incetare sa proslavim pe Dumnezeu in toate amanuntele vietii noastre. 4:3 Cat despre mine, prea putin imi pasa daca sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata. Ba inca, nici eu insumi nu ma mai judec pe mine. Ceva foarte neinsemnat. Pavel se refera la critica ce fusese indreptata impotriva lui si impotriva metodelor sale de lucru, de anumiti oameni ,,intelepti”, dupa a lor gasire cu cale (cap 1:20.27), din biserica corinteana. In calitatea lui de ispravnic al ,,tainelor lui Dumnezeu” (cap. 4:1), Pavel nu era raspunzator fata de oameni, ci fata de Dumnezeu, in indeplinirea lucrarii sale. El nu era framantat de parerile oamenilor, in privinta aceasta, atata vreme cat avea lauda lui Dumnezeu. El na dispretuit sfatul cel bun si judecata cea buna a semenilor sai (vezi 1Tes. 4:12; 1Tim. 3:7), dar scopul sau principal si tinta sa principala in viata erau de a servi si de a placea Aceluia care-l chemase ca apostol (vezi Filp. 3:13, 14; 2Tim. 2:4). De un scaun omenesc de judecata. [Judecata omului, KJV; Vreo zi omeneasca, Nitz.] Literal ,,ziua omeneasca [de judecata]”. Pavel pune in contrast judecata omeneasca cu judecata lui Dumnezeu, in ziua Domnului (vezi cap. 3:13). Nici eu insumi. Pavel nu considera nici propria sa opinie despre sine ca valoroasa. Numai Dumnezeu poate sa pretuiasca corect pe om. Daca apostolul isi dadea seama ca nu se poate aprecia corect, nu era de asteptat ca el sa acorde o mare valoare parerilor criticilor sai, indiferent care ar fi calificarile lor pentru judecare. Nimeni nu este calificat sa evalueze cum trebuie motivele si atitudinile semenilor sai, deoarece nu poate citi inima lor si cunoaste gandurile lor. De aceea nimeni nu trebuie sa critice pe altii (vezi Rom. 2:1–3; vezi MB 124, 125). 4:4 Caci n-am nimic impotriva mea; totusi nu pentru aceasta sunt socotit neprihanit: Cel ce ma judeca, este Domnul. N-am nimic impotriva mea. [Nu cunosc nimic de la mine, KJV; In mine insumi nu cunosc nimic, Nitz.] Adica impotriva mea. Apostolul nu-si dadea seama de vreo greseala in felul sau de a lucra sau de vreun defect in felul sau de viata (vezi Fapte 20:18–21, 26; 2Cor. 7:2). Fiecare slujitor al Evangheliei sa fie in stare de a face un astfel de apel la integritatea vietii sale publice. Pavel stia primejdia faptului de a se lasa in seama unui duh de intristare in sine si in felul acesta de a fi facut sa creada ca cineva este drept, cand de fapt el este gresit. Pavel nu facea afirmatia aceasta cu o fala fariseica despre faptul ca n-avea cunostinta de vreo greseala in serviciul sau. Lucrul acesta este clar din afirmatia urmatoare, ,,totusi nu pentru acesta sunt socotit neprihanit [,,indreptatit”]”. El stia ca nu e decat o fiinta omeneasca expusa greselii, in primejdie de a face o judecata gresita, asa ca arata ca in nici un caz nu era indreptatit prin aceasta sau prezentat ca drept. El intelegea ca faptul ca nu putea gasi nici o indicatie de necredinciosie in administrarea lui ,,a tainelor lui Dumnezeu” nu era suficient pentru a-l declara liber de orice vina. El stia ca Dumnezeu ar fi putut gasi nedesavarsire acolo unde el nu putea, ca propria sa parere despre sine insusi putea fi usor dovedita cu lipsuri. Domnul. Numai Dumnezeu putea sa faca o cercetare deplina a vietii si lucrarii apostolului. Numai El poate citi inima si intelege motivele care mana fiecare cuvant si fapta (vezi 1Cr. 28:9; 1Ioan 3:20). Pavel nu era tulburat de judecata rostita asupra lui, ci de bunavoie supunea cazul sau Domnului, cunoscand ca judecata lui Dumnezeu ar fi fost infailibil de corecta. Aceasta declaratie de incredere in judecata lui Dumnezeu ar fi putut fi privita de corinteni ca un sfat intelept pentru ei. Ei erau prea inclinati sa supraestimeze propria lor judecata asupra semenilor lor, nedandu-si seama ca ,,Domnul nu Se uita cum se uita omul” (1Sa. 16:7). 4:5 De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul, care va scoate la lumina lucrurile ascunse in intuneric, si va descoperi gandurile inimilor. Atunci, fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu. Sa nu judecati nimic. Pavel arata aici ca e gresit a cultiva o parere aspra sau lipsita de amabilitate despre semenii nostri. Fiind noi insine nedesavarsiti, nu suntem calificati pentru a forma aprecieri corecte cu privire la caracterul altora (vezi Mat. 7:1–3; Rom. 2:1–3; Iac. 4:11, 12; MB 124; DA 805; AA 276; 5T 347; 9T 185, 186). E deosebit de primejdios de a ne deda la critica distructiva cu privire la lucratorii lui Dumnezeu (vezi 1Tim. 5:1, 17, 19; cf. Num. 16:3, 13, 14, 29–35; 5T 497; TM 410). Crestinul nu poate sa evite de a nota defectele din purtarea semenilor sai, dar trebuie sa se infraneze de a judeca motivele si de a rosti sentinte asupra semenilor sai in sfera legaturii lor spirituale cu Dumnezeu. Vremea. Gr. kairos, ,,timpul potrivit”, ,,vremea oportuna” (vezi Mar. 1:15). Pavel se refera la timpul randuit de Dumnezeu pentru judecata. E cu putinta ca oamenii sa-si ascunda caracterul adevarat de semenii lor, dar la timpul considerat nimerit de Dumnezeu, cand Hristos vine a doua oara, nimic nu va ramane acoperit, nici cele mai tainic pastrate ganduri sau scopuri care sunt nutrite in mintea oamenilor (vezi Psa. 44:21; Ecl. 12:14; 4T 63; 5T 147). Lauda. Literal ,,lauda”, adica rasplata. La data aceea, cand planurile si scopurile oamenilor sunt date la iveala, fiecare lucrator al lui Dumnezeu va primi dreapta sa masura de aprobare. Noi putem lasa in mod sigur repartizarea laudei in seama dreptului Judecator, care niciodata nu greseste. Oamenii ar trebui sa se fereasca de a aduce lauda servilor lui Dumnezeu (vezi 4T 400; cf. COL 161, 162). Servii lui Dumnezeu sunt numai uneltele Lui si Dumnezeu e cel care-i foloseste pentru realizarea scopurilor Sale; de aceea, numai El trebuie sa fie laudat si inaltat. 4:6 Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri, in icoana de vorbire, cu privire la mine si la Apolo, ca prin noi insine, sa invatati sa nu treceti peste ce este scris: si nici unul din voi sa nu se faleasca deloc cu unul impotriva celuilalt. Am spus. [Am transferat, KJV; Le-am inteles, Nitz.] Lucrurile pe care le-a scris cu privire la invatatorii religiosi (vezi cap. 3:5, 6, 21, 22), Pavel le aplica la sine si la Apolo, care era strans legat cu el. Principiile pe care el le expusese sunt in general aplicabile, dar nu universal adevarate in practica. Dar in ce priveste idealurile expuse de Pavel si Apolo erau exemple. Lucrul acesta nu era adevarat cu privire la conducatorii partidelor in cearta din Corint. [Sa ganditi, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) omiterea acestei expresii. Daca este omisa, sfatul este mai general: corintenii trebuie sa se poarte potrivit cu regulile expuse in Cuvantul lui Dumnezeu. Ce este scris. Adica invataturile generale aflate in Scriptura – aici insemnand VT. In toate chestiunile privind religia, Scripturile trebuie sa fie autoritatea finala. Faleasca. [Umflat, KJV.] Gr. phusioo, de la phusa, ,,o pereche de foi”, de unde ,,a se inalta”, ,,a fi ingamfat”. Pavel osandeste pe aceia care inaltau partida lor mai presus de altii, sau conducatorul lor de partida mai presus de alti conducatori de partida. Credinciosii ar trebui sa se considere a fi pe aceeasi treapta unul cu altul si nici un crestin nu ar trebui sa priveasca pe altul ca inferior lui sau ca meritand dispret. 4:7 Caci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit? Si daca l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit? Te face deosebit. [Te face sa diferi, KJV.] Adica vezi o asa mare demnitate publica in tine. Primit. Nimeni nu are motiv sa se faleasca deoarece datoreaza totul lui Dumnezeu care da putere si intelepciune pentru dezvoltarea lor. De aceea nici un invatator din biserica nu are motiv de mandrie sau de a se declara ca e mai presus de altii. Darurile sale si puterea prin care s-au dezvoltat au venit de la Dumnezeu. Lauzi. Gr. kauchaomai, insemnand la fel ,, a se lauda” si tradus de repetate ori in felul acesta (Rom. 2:17, 23; 2Cor. 7:14; etc.). De la intrarea pacatului in lume, a fost ceva natural ca oamenii sa se dedea la mandrie, mai ales in legatura cu realizarile lor. In tendinta aceasta ei urmeaza exemplul lui Satana care a cazut din locul sau inalt, din cer, din cauza mandriei lui intolerabile (vezi Isa. 14:12–14; Eze. 28:15, 17). Crestinul trebuie sa se fereasca totdeauna de greseala aceasta. Deosebit de subtila este ispita de a ceda la mandria spirituala. Numai Dumnezeu trebuie sa fie slavit si inaltat (vezi Ier. 9:23, 24). 4:8 O, iata-va satui! Iata-va ajunsi bogati! Iata-va imparatind fara noi! Si macar de ati imparati cu adevarat ca sa putem imparati si noi impreuna cu voi! O. [Acum, KJV; Nitz.] Mai degraba ,,deja”. Satui. Gr korennumi,,,a se satura”. Cuvantul apare in alta parte in NT, numai in Fapte 27:38. afirmatia este ironica, asa cum sunt si afirmatiile urmatoare. Tinta lui Pavel este de a trezi cu putere pe crestinii corinteni pentru a-si da seama de adevarata lor stare si de a-i aduce la o stare a mintii la care sa fie gata de a accepta sfat si ajutor de la conducatorii cu experienta, ca el insusi, intr-un spirit de adevarata umilinta. In ce priveste ale exemple de ironie biblica, vezi 1Rg. 18:27; Iov 12:2. Credinciosii corinteni erau cu totul satisfacuti cu propria lor cunostinta si nu-si simteau nevoia de altceva. Ei nu-si dadeau seama ca puteau sa fie ajutati de alti invatatori din Corint. Bogati. Pavel continua ironia sa, dar intr-o forma diferita. El spune ca fratii corinteni se socoteau bogati in cele spirituale. Comparati Ose. 12:8; Apoc. 3:17. Iata-va imparatind. [Ati domnit ca imparati, KJV.] Mai degraba ,,ati inceput sa domniti ca imparati”. Culminarea acestui pasaj ironic e atinsa in aceasta afirmatie. Pavel compara pe cititorii sai plini de inaltare de sine cu aceia care au ajuns la cea mai mare inaltare, unde nu e nimic mai inaltat de ajuns sau de dorit. Fara noi! Adica fara Pavel si asociatii sai. Credinciosii corinteni se simteau bine calificati pentru a-si conduce viata cu succes si a se ingriji de interesele bisericii. Ei trecusera cu vederea autoritatea lui Pavel si isi inchipuisera ca puteau sa se descurce tot atat de bine fara el, ca si cu el. Macar de ati imparati. [As dori de la Dumnezeu, KJV; Daca ati fi domnit macar, Nitz.] Gr. ophelon, ,,as vrea ca”, folosit pentru a exprima o dorinta lipsita de rod. Cuvintele ,,de la Dumnezeu” nu apar in textul grecesc. Restul acestui verset poate fi inteles in doua feluri: (1) ca o exprimare a unei dorinte inflacarate ca imparatia slavei sa fie stabilita, cand toti cei rascumparati ai lui Dumnezeu vor domni ca imparati si preoti cu Isus (Apoc. 20:4,6); (2) ca o continuare a ironiei primei parti a versetului. Pavel spune: ,,Fie ca inchipuita voastra domnie ca imparati sa fie un fapt real si ca noi sa ne putem alatura voua in aceasta fericire”. 4:9 Caci parca Dumnezeu a facut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urma, niste osanditi la moarte; fiindca am ajuns o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. Apostolii, oamenii cei mai de pe urma. [Apostolii ultimii, KJV.] Figura este aceea a unui amfiteatru in care participantii care erau adusi la incheierea programului erau osanditi sa se lupte unul cu altul pana erau ucisi sau sfasiati de fiare salbatice. Nu era nadejde de scapare pentru ei. Aceste jocuri inumane erau practicate in multe locuri in Imperiul Roman si o aluzie la ele ar fi fost usor inteleasa. Pavel a luat deseori ilustratii din jocuri (vezi 1Cor. 9:24–26; 15:32; 1Tim. 6:12; 2Tim. 4:7, 8). Apostolii sunt prezentati ca si cum erau rezervati sa procure cea mai mare distractie pentru un public crud. Osanditi la moarte. Comparati Rom. 8:36; 1Cor. 15:30, 31. Priveliste. [Spectacol, KJV.] Gr. theatron, ,,o priveliste”, ,,un spectacol”. Cuvantul teatru, se refera fie la locul de distractie, fie la lucrul expus. Servii lui Dumnezeu care marturisesc cu credinciosie pentru El intra in centrul atentiei locuitorilor acestei lumi marunte si ai cerului (vezi Evr. 10:32, 33; 12:1; 4T 34–36). Aceasta intreaga lume a noastra e o scena unde se desfasoara lupta dintre pacat si dreptate, dintre adevar si ratacire, inaintea unui public extrem de interesat, alcatuit din locuitorii universului (vezi 5T 526). E datoria fiecarui credincios de a face ca lumina adevarului sa fie vazuta de toti aceia cu care vine in contact. Daca crestinii si-ar da seama ca ochii universului sunt concentrati asupra lor, ar avea loc o redesteptare a marturisirii credincioase care a caracterizat viata apostolilor (vezi 7T 296). 4:10 Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti! Nebuni. ,,Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii.” (cap. 1:18) Pentru ca apostolii persistau in prezentarea vestii celei bune a mantuirii prin simpla credinta in Isus Hristos, erau socotiti prosti si greoi la intelegere. Cu toate acestea, ei nu au indraznit sa amestece intelepciunea lumeasca cu simplitatea Evangheliei. Ei erau multumiti sa depinda de puterea lui Dumnezeu si nu de intelepciunea acestei lumi (vezi Rom. 1:16,17). Crestinii credinciosi trebuie sa se astepte sa fie neintelesi de lume, dar aceasta nu ar trebui sa-i tulbure, ei stiu ca drumul lui Dumnezeu e diferit de al omului si, deci, trebuie sa para ciudat inimii firesti (vezi Isa. 55:8, 9; Rom. 8:7, 8; Iac. 4:4; 1Ioan 2:15–17). Voi intelepti. Pavel vorbeste ironic ca in vers. 8 (vezi comentariul acolo). Voi tari. Ce contrast intre apostolul lipsit de incredere in sine, smerit, consacrat, care venise la biserica din Corint, ,,slab, fricos si plin de cutremur” (cap. 2:3), si credinciosii corinteni increzuti si aroganti, care se credeau tari si intelepti in Hristos! Voi pusi in cinste. Din cauza presupunerii lor ca au intelepciune lumeasca si din cauza falirii cu realizarile lor, ei se tineau pe ei insisi in mare stima. Apostolii, care nu-si permiteau sa atraga atentia la ei insisi sau la propriile lor calitati excelente, erau dispretuiti. Intentia lui Pavel in aceste contraste era de a scoate in evidenta neintelepciunea lingusirii de sine si a inaltarii de sine si de a determina pe corinteni sa inalte pe Hristos si sa gandeasca smerit despre ei insisi (cf. Mat. 23:12). 4:11 Pana in clipa aceasta suferim de foame si de sete, suntem goi, chinuiti, umblam din loc in loc, Pana in clipa aceasta. Aceasta expresie arata ca in tot cursul lucrarii lor, apostolii trecusera prin toate incercarile aratate in vers. 11-13. Ei primisera bucuros tot ce li se intamplase stiind ca erau folositi de Dumnezeu pentru predicarea Evangheliei si mantuirea pacatosilor (vezi 1Tes. 3:3, 4, 7–9; 1Pet. 2:20, 21). Acest pamant blestemat din cauza pacatului este teritoriul vrajmasului si crestinii nu trebuie sa se astepte la o viata lipsita de necazuri, daca sunt martori credinciosi pentru Domnul si Stapanul lor (vezi 2Tim. 3:12). Satana isi indreapta mania impotriva acelora care cauta sa scape din ghearele lui, alergand la Hristos. Lucrul acesta este deosebit de adevarat cu privire la biserica ramasitei (Apoc. 12:17). Goi. Adica imbracati slab (vezi Mar. 14:52). Chinuiti. [Batuti cu pumnul, KJV; Nitz.] Gr. colaphizo, ,,a lovi cu pumnul”, ,,a maltrata”. Umblam din loc in loc. [Nu avem o locuinta stabila, KJV; Nestatatori suntem, Nitz.] Apostolii peregrinau din tara in tara si acceptau ospitalitatea acelora in mijlocul carora lucrau. Ei nu aveau privilegiul de a se bucura de conforturile si avantajele unui camin statornic. Ei iubeau pe Domnul si erau voiosi sa fie peregrini pe pamant pentru ca lucrarea de predicare a Evangheliei sa poata inainta. Acesta este duhul care mana pe adevaratii lucratori din via Domnului. 4:12 ne ostenim si lucram cu mainile noastre; cand suntem ocarati, binecuvantam; cand suntem prigoniti, rabdam; Cu mainile noastre. Desi chemat de Dumnezeu sa se consacre lucrarii Evangheliei, Pavel se intretinea prin munca (vezi Fapte 18:3; 20:34; 1Tes. 2:9; 2Tes. 3:8,9). Cand suntem ocarati, binecuvantam. Apostolii au pus in practica invatatura lui Isus, din predica de pe munte (Mat. 5:11,12,44). Cand erau rau tratati, nu se razbunau ci sufereau cu rabdare. Nu numai ca se infranau de la cautarea razbunarii, ci intorceau bine pentru rau (vezi Fapte 27:33-36). Calitatea de a suferi abuzul cu rabdare si de a face bine prigonitorilor sai este o caracteristica de seama a adevaratului crestinism. El e o dovada ca Duhul Sfant stapaneste acea viata (Gal. 5:22). O astfel de atitudine este contrarie filosofiei lumesti, care invata apararea drepturilor personale si incurajeaza razbunarea pentru injuriile sau dispretuirile provenite de la altii (vezi Mat. 5:38-42). Urmasii lui Hristos sa lase razbunarea pe seama justitiei lui Dumnezeu (vezi Deu. 32:35; Psa. 94:1, 4–7, 21–23; Rom. 12:19–21; MB 70, 71). Sunt imprejurari cand nu e rau a cultiva un sentiment de dreapta indignare. Trebuie totusi sa se scoata in evidenta ca astfel de sentimente sunt ingaduite cand cineva vede ca ,,Dumnezeu este dezonorat si serviciul Sau, facut de ocara” (DA 310). Inima fireasca, nerenascuta, trebuie sa fie tinuta crucificata si niciodata sa nu i se permita sa incerce a se justifica (vezi DA 353). 4:13 cand suntem vorbiti de rau, ne rugam. Pana in ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepadatura tuturor. Vorbiti de rau. [Defaimati, KJV.] Gr. dusphemeo, ,,a cleveti”, ,,a calomnia”, ,,a defaima”. Ne rugam. [Mijlocim, KJV.] Gr. parakaleo, un cuvant cu felurite intelesuri (vezi Ioan 14:16). Aici probabil inseamna ,,a vorbi intr-un mod amical”. Comparati folosirea lui parakaleo in Luc. 15:28; Fapte 16:39. Gunoiul. Gr. perikatharmata, ,,gunoi care se aduna de la curatirea a ceva”. Inspirata si orbita de Satana, lumea priveste cu ura si dezgust la martorii credinciosi ai lui Hristos si-i considera ca gunoiul pamantului (vezi Plang. 3:45). Lucrul acesta era cu deosebire adevarat in cazul lui Pavel (vezi 2Cor. 11:23-27). Mantuitorul cauta sa pregateasca pe ucenici pentru astfel de experiente, cand ii instiinta ca lumea nu-i va primi amical, ci ii va supune la multe feluri de maltratari (vezi Mat. 10:16–18, 21, 22, 36; Ioan 15:18, 19; 9T 235). Nu e de asteptat ca o solie care e direct opusa felului de a fi al lumii si planurilor si scopurilor lui Satana sa fie bine primita. Daca crestinul gaseste ca totul este bine cu el, ca el nu e tulburat de vrajmasul, ar putea pe buna dreptate sa inceapa a se intreba daca nu e ceva rau in legaturile lui cu Dumnezeu (vezi Luc. 6:26; Ioan 15:19). Suferinta pentru cauza lui Hristos va aduce bucurie adevaratului credincios deoarece cunoaste ca marturia lui pentru Hristos aduce roade, dovedita prin faptul ca Satana e maniat. Aceasta nu inseamna ca urmasii lui Hristos ar trebui sa invite dificultati zadarnice, dar nu ar trebui sa se eschiveze de la datorie din cauza obstacolelor si necazurilor (vezi 9T 241,242). Lepadatura. Gr. peripsema, ,,gunoiul care se aduna in cursul procesului de curatare”. Peripsema e sinonim cu perikatharmata, ,,gunoi” (vezi mai sus, la ,,gunoi”). 4:14 Nu va scriu aceste lucruri, ca sa va fac rusine; ci ca sa va sfatuiesc ca pe niste copii preaiubiti ai mei. Sa va fac de rusine. Pavel se temea ca nu cumva sa fi vorbit prea aspru si incearca sa-si indulceasca observatiile. Era motiv ca membrii bisericii corintene sa fie facuti de rusine din cauza luptelor si a certurilor lor de partide si a ideilor lor pline de ingamfare cu privire la propria lor importanta. Cu adevarata curtoazie crestina, Pavel lua in consideratie sentimentele lor si nu dorea sa-i faca sa-si piarda respectul de sine. Cand cei gresiti sunt adusi sa-si vada pacatul, trebuie sa se exercite grija de a preveni pierderea respectului de sine (vezi MH 167,168). Va sfatuiesc. [Va avertizez, KJV.] Literal ,,a pune in minte”, de unde ,,a indemna”, ,,a admonesta”. Lucrurile prezentate in vers. 7-13 nu erau scrise intr-un duh de severitate aspra pentru a mustra pe corinteni. Ele erau intentionate nu de a-i descuraja, ci de a le da sfatul intelept al unui tata iubitor care era doritor de a salva pe copiii sai de la dezastru si de a aduce o reforma in biserica. Un crestin n-ar trebui niciodata sa mustre pe fratele sau cu scopul de a-l pune in incurcatura si a-l face de rusine (vezi Rom. 14:10, 13; MH 166). Mustrarea sau indemnul trebuie sa fie date intr-un spirit de duioasa compatimire pentru cel gresit, si cu scopul de a-l ajuta sa regaseasca drumul inapoi la armonia cu Dumnezeu (vezi Gal. 6:1, 2; DA 440; MH 495). Lucrarea credincioasa, iubitoare, plina de simpatie pentru cei care s-au poticnit si si-au pierdut calea, va fi de mult mai mult succes decat condamnarea rece si mustrarea lipsita de sensibilitate (vezi Iac. 5:20; 5T 246, 247). Copiii mei iubiti. Literal ,,copiii mei iubiti”. Pavel considera pe credinciosii din Corint ca pe copiii sai spirituali, pentru care el muncise. El li se adresa ca un tata, cineva care le dorea numai bine si care nu dorea sa le pricinuiasca durere. Toti pastorii sufletesti, care au gandul Marelui Pastor, vor cauta fara incetare sa aline suferintele oilor, sa le lege ranile si sa le aline durerea (vezi Psa. 147:3; Isa. 61:1, 2; Ioan 10:11). 4:15 Caci chiar daca ati avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi n-aveti mai multi parinti; pentru ca eu v-am nascut in Hristos Isus, prin Evanghelie. Invatatori. [Instructori, KJV.] Gr. paidagogoi, ,,tutori”, ,,pazitori”. Cuvantul a fost adoptat in limba noastra ca ,,pedagog”. Originar, paidagogos, intr-o gospodarie greaca era sclavul a carui datorie era de a duce pe baieti la scoala si de a vedea de ei in orele din afara scolii; el nu era in mod necesar invatator. Barbati de diferite ocupatii erau pusi sa implineasca lucrarea aceasta. Unii dintre ei invatau de fapt pe copii. In engleza, termenul a fost aplicat la invatatori in general. Fiind un sclav, paidagogos-ul putea sa exercite numai acea autoritate care-i era data prin delegatie, de catre capul gospodariei, si anume aceea de supraveghetor. Pavel arata ca in ciuda faptului ca fratii corintenii ar fi putut avea multi tutori, nici unul dintre ei nu putea sa aiba aceeasi legatura cu ei, asa cum avea el insusi. Nici o alta persoana nu avea nici o pretentie la autoritate parentala asupra lor; aceasta era prerogativa speciala a apostolului. Numai el avea dreptul de a-i mustra ca un tata si de a primi respectul lor special. V-am nascut. Dupa cum in sfera naturala, nu poate fi decat un tata, tot asa nu putea fi decat un singur parinte spiritual al bisericii din Corint, si anume apostolul Pavel, deoarece ca raspuns la predica lui, ei au fost determinati sa paraseasca idolatria si sa se intoarca la viul Dumnezeu (vezi Fapte 18:10, 11, 18; 1Cor. 3:6). El era unealta convertirii lor. 4:16 De aceea va rog sa calcati pe urmele mele. Calcati pe urmele mele. [Fiti urmasi ai mei, KJV.] Literal ,,imitatori”. Aceasta este o declaratie indrazneata pe care sa o faca un lucrator crestin. Dar e adevarat ca fiecare lucrator pentru Dumnezeu ar trebui sa traiasca o viata care reflecta chipul lui Isus, asa ca el sa poata cu incredere sa invite pe aceia carora le slujeste sa urmeze exemplul sau. E lucru natural pentru copii sa imite pe parintii lor si sa reproduca modul lor de viata. Intrucat corintenii erau copiii spirituali ai lui Pavel, era logic ca sa se astepte ca ei sa imite pe apostol, in legatura lui cu Dumnezeu. Asa cum copiii imita pe parintii lor, fiecare lucrator crestin sa fie constient de povara raspunderii care zace asupra lui, de a da un bun exemplu de vietuire evlavioasa inaintea acelora carora el le prezinta Evanghelia. Consacrarea lui era atat de mare, atat de fara de rezerve, incat Pavel putea sa spuna: ,,Hristos traieste in mine” (Gal. 2:20). Aceasta i-a dat asigurarea care l-a facut in stare sa invite pe aceia pe care el ii condusese la Mantuitorul, sa-l urmeze pe el (vezi Filp. 3:17; 1Tes. 3:7). Este adevarat ca membrii bisericii ar trebui sa priveasca la Hristos, ca exemplu al lor, dar natura omeneasca e slaba si oamenii sunt inclinati sa priveasca la conducatorii lor. Lucrul acesta face imperios necesar ca fiecare conducator spiritual sa fie extrem de atent cu privire la exemplul personal (vezi Titus 2:6–8; 1T 446; 2T 336, 548, 549). 4:17 Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit si credincios in Domnul. El va va aduce aminte de felul meu de purtare in Hristos si de felul cum invat eu pe oameni pretutindeni in toate Bisericile. V-am trimis. La redactarea scrisorilor, uneori grecii foloseau timpul trecut pentru a descrie actiunea prezenta, din cauza ca actiunea, atunci cand scrisoarea urma sa fie citita de destinatar, avea sa fie in trecut. Potrivit cu cap. 16:16, Timotei poate era pe drum, dar inca nu sosise si aparent nici nu era asteptat sa soseasca inaintea scrisorii. Scrisoarea era fara indoiala trimisa pentru a sfatui biserica sa primeasca dupa cuviinta pe reprezentantul apostolului si sa ia aminte la sfat si indrumare, ca si cum ar fi venit de la Pavel insusi. Timotei. Vezi Fapte. 16:1; 19:22; Filp. 2:19; 1Tes. 3:2; 1Tim. 1:2. Timotei era un asociat de incredere, pe care Pavel se sprijinea in lucrarea lui de a se ingriji bisericile pe care le infiintase. Copilul meu iubit. [Fiul meu iubit, KJV.] Literal ,,copilul meu iubit”. Pavel vedea in tanarul Timotei pe cineva care se putea dezvolta ca un lucrator folositor pentru Dumnezeu, asa ca l-a ales sa fie unul dintre asociatii sai itineranti (vezi Fapte 16:1–4; 1Tim. 1:2; AA 184, 185, 202, 203; GW 440). Apostolul se adresase corintenilor, numindu-i ,,fii”, literal ,,copii” (1Cor. 4:14); de aceea era foarte corespunzator de a le trimite pe cineva care fusese nascut in Hristos prin mijlocirea predicii sale, ca si ei. Ca un apropiat insotitor al apostolului in calatoriile si in lucrarea lui de evanghelizare, Timotei era bine calificat sa repete invataturile lui Pavel si sa le reaminteasca felul lui de viata. In fiecare biserica. Solia lui Pavel era aceeasi oriunde predica el. El nu invatase pe corinteni ceva deosebit de ceea ce ii invatase pe efeseni si bereeni. Predica lui publica si purtarea lui personala erau aceleasi pretutindeni. El dorea ca biserica din Corint sa fie in armonie cu toate celelalte biserici. Hristos Se rugase pentru unire printre urmasii Sai (vezi Ioan 17:21-23) si unanimitatea doctrinala contribuie la o astfel de unire (vezi Rom. 15:5, 6; 1Cor. 1:10; Efes. 4:3–6; Filp. 2:2; 1T 210). 4:18 Unii s-au ingamfat, si si-au inchipuit ca n-am sa mai vin la voi. Ingamfat. Pavel spune de fapt: ,,Din cauza ca am fost intarziat in planurile mele de a va vizita, unii dintre voi s-au umflat de mandrie, crezand ca eu nu indraznesc sa vin in Corint. Fara indoiala ca voi socotiti ca declaratia voastra de ascultare fata de alti conducatori m-a inspaimantat si ca tot de voi face e sa scriu scrisori de mustrare si avertizare”. Faptul ca el a trimis pe Timotei si pe Tit (vezi 2Cor. 7:6, 7, 14, 15), la Corint, se poate sa fi influentat pe vrajmasii sai sa creada ca lui insusi ii era teama sa se aventureze intre ei. 4:19 Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat. Daca va voi Domnul. Era dorinta staruitoare a lui Pavel de a nu face decat ceea ce era in armonie cu voia Stapanului sau. Toate planurile sale erau supuse aprobarii sau respingerii divine. El considera plecarea intr-o calatorie, ca depinzand de voia lui Dumnezeu si era gata sa mearga sau sa stea pe loc, asa dupa cum ar fi indicat Domnul (cf. Fapte 18:21; 1Cor. 16:7; Evr. 6:3). Acesta este un exemplu de purtare crestina pe care toti ar trebui sa-l urmeze. Toate planurile noastre ar trebui sa fie facute avand in minte gandul ca vor fi urmate sau lepadate, potrivit cu voia lui Dumnezeu (vezi Prov. 27:1; Iac. 4:15). Dar... voi veni. El planuia sa ramana pana dupa Ziua Cincizecimii (cap. 16:8). In 2Cor. 1:23 explica amanarea neasteptata a venirii sale. Puterea. Apostolul urma sa viziteze Corintul si sa cerceteze nu fala lipsita de continut a acelora care plini de incredere afirmau ca lui ii era frica sa vina, ci puterea lor reala. Propozitia acesta descopera curajul plin de incredere al apostolului, curaj nascut din cunostinta ca el facea voia lui Dumnezeu si invata adevarul. Aceasta este increderea si aceasta este indrazneala in implinirea datoriei pe care ar trebui sa le aiba toti slujitorii lui Dumnezeu. Indiferent de opozitia ridicata de orice om sau de orice grupa de oameni, dinauntrul sau din afara bisericii, ei trebuie sa-si implineasca datoria cu credinciosie (vezi Deu. 1:17; Isa. 50:7; Fapte 5:29). 4:20 Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe, ci in putere. Imparatia lui Dumnezeu. Aici, imparatia harului, ca in Col. 4:11; etc. (vezi Mat. 3:2; 4:17; 5:3). Nu sta in vorbe. Imparatia spirituala a lui Dumnezeu pe pamant nu este statornicita sau administrata de pretentiile si cuvintele zadarnice ale oamenilor. Se cere ceva mai mult decat asertiunile gaunoase si cuvinte de autoritate, care nevoind sa ramana la simplitatea soliei Evangheliei, adauga la ea propriile lor interpretari ale adevarului si se inalta pe sine la pozitii de conducere si autoritate (vezi Dan. 7:25; 11:36; 2Tes. 2:3, 4; Apoc. 13:5, 6). Putere. Gr. dunamis, ,,forta”, ,,tarie”, ,,putere”. Cuvantul nostru ,,dinamita” e derivat de la dunamis. Biserica lui Dumnezeu e sustinuta de puterea Duhului Sfant, lucrand in viata credinciosilor cu totul consacrati. Orice adaugire la biserica lui Dumnezeu este savarsita de puterea regeneratoare a Duhului Sfant (vezi Ioan 3:5; 16:13). Conducatorii bisericii sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu si imputerniciti de El pentru inteleapta administrare a imparatiei Sale pe pamant (vezi Fapte 1:8; 2:17, 18; 13:1–4). 4:21 Ce voiti? Sa vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste si cu duhul blandetii? Ce voiti? Acesta este apelul lui Pavel la credinciosii dezordonati. El da la iveala repulsia apostolului de a adopta masuri severe in tratarea membrilor dezordonati ai bisericii din Corint. Nuiaua. Simbolul severitatii parintesti. Ea arata ca Pavel isi dadea seama ca, in calitatea sa de apostol, avea autoritatea de a aplica disciplina, bisericii rebele. Fara indoiala ,,nuiaua” pe care el urma sa o foloseasca, daca era necesar, urmau sa fie cuvintele lui. Sunt ocazii cand e necesar ca servii lui Dumnezeu sa foloseasca oarecare severitate pentru corectarea membrilor dezordonati ai bisericii (vezi Num. 16:8–11, 26, 28–30; Mat. 18:15–17; Fapte 5:3, 4, 8, 9). Dragoste. Corectarea ar trebui sa fie totdeauna aplicata cu iubire, avand in vedere binele si fericirea finala a vinovatului (cf. Gal 6:12). Desi poate fi necesar a se actiona ferm si poate sever pentru ferirea bisericii de confuzie si de cearta, totusi totul trebuie sa fie indulcit printr-o adevarata grija de interesele spirituale ale persoanelor in cauza. Iubirea care are ca scop al ei, interesele supreme ale celor iubiti, trebuie sa stea la baza fiecarei faze a vietii si datoriei crestine, deoarece Dumnezeu Insusi este personificarea iubirii (1Ioan 4:8,16). Duhul blandetii. [Duhul umilintei, KJV.] Adica bland, intr-o atitudine de gingasie. Pavel da la iveala aici ca dorea sa evite necesitatea exercitarii disciplinei severe fata de ei. El nadajduia ca inimile lor ,,ingamfate” urmau sa se inmoaie si ca ei aveau sa primeasca bucuros sfatul lui plin de iubire fara de a face necesar ca el sa recurga la masuri disciplinare aspre. Cu un apel din inima apostolul incheie aceasta parte a epistolei. In sectiunea aceasta, Pavel s-a ocupat in mod netendentios cu aspecte ale situatiei neplacute ale bisericii, care umbreau vederea spirituala a multor membri ai bisericii din Corint. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1–7AA 276 2 Ed 139; MYP 319; 9T 246 5 AA 73; GC 481, 660; MB 124; PP 386; SC 24; 1T 333; 2T 626; 4T 590 7 MB 57; MH 166; 5T 735 9 CH 575; Ed 154; FE 186, 230, 289; MYP 353; Te 144; TM 447; 1T 336; 2T 441, 631, 709; 4T 35, 641; 5T 84, 526, 578; 6T 13, 144; 7T 173, 294, 296; 8T 134, 235 11, 12 AA 354; 1T 447 11–15AA 277 12, 13 AA 296; Ed 68 13 9T 236 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: