3:1 Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos.
N-am putut sa va vorbesc. Vezi mai jos la ,,ca unor prunci”.
Supusi firii pamantesti. [Carnali, KJV.] Gr. sarkikos, ,,de carne”, ,,cu natura si caracteristicile carnii”. Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) exprimarea sarkikos, ,,carnali”, ,,de carne”. ,,inradacinati in carne”. Distinctia aceasta nu ar trebui sa fie impinsa prea departe. Cele doua cuvinte s-ar putea ca aici si in vers. 3 sa fie folosite cu insemnatate identica.
Ca unor prunci. In lucrarile lui din Corint, Pavel si-a adaptat metoda de lucru la imprejurarile locale. El a fost obligat sa prezinte Evanghelia intr-un fel simplu, din cauza incapacitatii corintenilor de a intelege partile mai adanci ale crestinismului. El a trebuit sa trateze pe oamenii din Corint ca pe niste prunci spirituali si sa-si margineasca invatatura la lucrurile mai elementare ale religiei. El nu putea sa-i trateze ca pe niste persoane spirituale mature, calificate sa inteleaga adevarurile mai depline si mai adanci ale Evangheliei si nici nu-i putea considera liberi de sentimentele si ambitiile care-i stapanesc si-i mana la lucru pe oamenii lumii. Printre ei erau partide si certuri, dovezi intristatoare ca ei inca raspundeau la indemnurile inimii firesti.
3:2 V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi,
Hranit. Gr. potizo, ,,a da de baut”. Comparati Evr. 5:12–14; 1Pet. 2:2.
Lapte. Hrana naturala a pruncilor. ,,Lapte” reprezinta principiile elementare ale Evangheliei.
Bucate tari. Gr. broma, hrana in general, aici hrana solida contrastata cu laptele. ,,Bucate tari” reprezinta adevarurile depline si mai adanci ale Evangheliei (vezi Evr. 6:1,2).
Nici acum chiar. Nu numai ca nu erau in stare sa priceapa tainele superioare ale Evangheliei, cand a vizitat Pavel prima data Corintul, dar si acum cand le scrie epistola aceasta, ei nu erau mult mai avansati in cunostinta crestina pentru a putea face aceasta.
3:3 Pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?
Supusi firii pamantesti. [Carnali, KJV; Firesti, Nitz.] Gr. sarkikoi, (vezi vers. 1). Prin termenul acesta, Pavel nu lasa in mod necesar sa se inteleaga ca Corintenii erau cu totul dedati firii pamantesti [carnii], ca cei nerenascuti, ci mai degraba ca ei mai erau in parte sub influenta ei.
Gelozie si cearta. Gr. zelos kai eris, ,,gelozie si cearta”, erau trecute intre faptele firi pamantesti (Gal. 5:20). Cea dintai face sa iasa la iveala cea din urma. Duhul geloziei impiedica Duhul Sfant de a avea intrare deplina la inima corintenilor (vezi AA 271; 5T 241). Dorintele si sentimentele care domina inima fireasca trebuie sa fie supuse de puterea lui Isus, inainte ca omul sa fie in stare sa inteleaga si sa aprecieze planul mantuirii.
Dezbinari. Gr. dichostasiai (vezi Rom. 16:17). Dovezi textuale pot fi citate (cf. pag. 10) pentru omiterea acestui cuvant. Dichostasiai sunt la fel mentionate in Gal 5:20, ca roade ale firii pamantesti.
3:4 Cand unul zice: Eu sunt al lui Pavel! Si altul: Eu sunt al lui Apolo: nu sunteti voi oameni de lume?
Eu sunt al lui Pavel. Vezi cap. 1:12.
Oameni de lume. [Carnali, KJV.] Gr. sarkikoi, ,,de carne”. Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) exprimarea anthropoi, ,,oameni”, adica simpli oameni.
3:5 Cine este Pavel? Si cine este Apolo? Niste slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ati crezut; si fiecare dupa puterea data lui de Domnul.
Si cine este Pavel? Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,Ce e deci Pavel?”, anume, ,,Care e pozitia lui speciala?” Aceeasi deosebire de dovezi se aplica la ,,cine este Apolo?”. Pavel cauta sa puna inaintea poporului, adevarata pozitie a servului lui Hristos. El nu a fost chemat sa fie conducatorul unei partide schismatice, el este doar un slujitor (diakonos, ,,serv”; vezi Mar. 9:35) cautand sa conduca pe semenii sai la mantuire.
Puterea data lui de Dumnezeu. [Asa cum a dat Domnul, KJV.] Probabil de inteles in lumina lui Rom. 12:3, ,,potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia” (vezi comentariul de referinta). Aice este vorba despre corintenii care au crezut ca rezultat al lucrarii lui Pavel si Apolo. Sau s-ar putea ca Pavel sa se fi gandit indeosebi la sine, Apolo si alti slujitori ai lui Hristos, care, in indeplinirea insarcinarii lor, faceau doar ceea ce era de asteptat de la ei (cf. cele de la Luc. 17:10).
3:6 Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca:
Eu am sadit. Fiecare din slujitorii lui Dumnezeu are de indeplinit sarcina ce i-a fost randuita. Unii slujitori au de facut o lucrare de pionierat, semanand samanta Cuvantului; altii aduna recolta. Se poate sa fie folosite diferite unelte pentru a duce pe un pacatos la Hristos, ca in lucrarea facuta de un tamplar, se pot folosi diferite unelte pentru a reliza un articol din domeniu.
A facut. [A dat, KJV.] Literal ,,dadea”. E scoasa in evidenta binecuvantarea dainuitoare a lui Dumnezeu.
Sa creasca. [Cresterea, KJV.] Oamenii sunt numai mijloacele folosite de Dumnezeu in lucrarea lui de castigare de suflete si tot meritul pentru convertirea pacatosilor trebuie sa fie acordat Lui (vezi 7T 298). Cei care cred prin lucrarea lor, trebuie sa-si concentreze afectiunile asupre lui Isus si nu la aceia prin care le-a fost data Evanghelia.
3:7 asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca.
Nimic. Aici e raspunsul la intrebarea ,,Cine este Apolo? Si cine este Pavel?” (vezi comentariul de referinta).
Ci Dumnezeu. El este totul. Tot succesul se datoreaza binecuvantarii Lui. Oamenii nu trebuie sa-si puna in socoteala slava pentru succesul lor.
3:8 Cel ce sadeste si cel ce uda, sunt tot una; si fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala lui.
Sunt totuna. Cel care sadeste si cel care uda nu lucreaza in scopuri divergente. Ei sunt uniti in tintele si obiectivele lor. E lucru ridicol de a-i considera niste conducatori rivali.
Isi va lua rasplata. [Propria sa rasplata, KJV.] Fiecare va primi rasplata corespunzatoare serviciului pe care l-a savarsit in lucrarea lui Dumnezeu. Toti cei rascumparati primesc rasplatirea de baza a vietii vesnice, dar dincolo de aceasta, binecuvantarea acordata celor rascumparati in imparatia slavei este in legatura cu natura serviciului lor in viata aceasta. Ca sunt grade de rasplatire in imparatia slavei pentru servicii facute, pare sa fie o deductie logica din Parabola Talantilor (Luc. 19:16–26; cf. 2T 284, 285; COL 330, 331, 363; DA 314). Ca administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, se asteapta ca copiii Sai sa-si foloseasca destoinicia cu credinciosie in slujba Lui. Banii cheltuiti in lucrarea lui Dumnezeu si talentele folosite pentru a marturisi pentru El vor avea ca rezultat salvarea vesnica a multor semeni (vezi 9T 58, 59).
3:9 Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.
Impreuna lucratori cu Dumnezeu. Textul grecesc pune accentul pe cuvantul ,,Dumnezeu”. Lucrarea este a lui Dumnezeu. Oamenii sunt numai maini de ajutor ale mijloacelor ceresti. Ca impreuna lucratori cu marele Maestru, oamenii trebuie sa fie gata sa lucreze in felul Sau, chiar daca aceasta ar putea sa fie cu totul diferit de ideile lor naturale (Col. 3:23). Ei se vor stradui sa conlucreze pe deplin cu Domnul la aducerea la indeplinire a instructiunilor Sale. Copilul lui Dumnezeu stie ca Tatal sau niciodata nu-i va cere sa faca ceva ce nu e spre interesul sau suprem. Aceasta legatura de voioasa conlucrare e bazata pe simpla incredere in marea iubire a Parintelui Atotstiutor. Increderea in intelepciunea si iubirea lui Dumnezeu are ca rezultat voioasa supunere fata de calauzirea divina. Aceia care se supun in felul acesta vor fi folositi de Dumnezeu ca impreuna lucratori ai Sai (vezi 8T 172). O viziune a naturii distinse a faptului de a fi conlucratori nu cu oamenii mari ai lumii acesteia, ci cu Creatorul acestei lumi, Acela prin a carui putere este pastrat universul, face ca onorurile cele mai distinse si rasplatirile cele mai mari pe care le poate oferi lumea sa para lipsite de insemnatate. Daca toti ar prinde viziunea aceasta a inaltului lor privilegiu si ar lucra uniti pentru aducerea la indeplinire a planurilor lui Dumnezeu, ei ar putea misca lumea (vezi 9T 221; cf. 2T 443).
Ogorul. [Gospodaria, KJV; Pamantul de arat, Nitz.] Gr. georgion, ,,teren cultivat”, ,,un camp cultivat”. Cuvantul nu apare in alta parte in NT. Pavel continua ilustratia inceputa in vers. 7. Biserica din Corint e prezentata ca un ogor pe care Dumnezeu il cultiva pentru a aduce roade pentru imparatia Sa. Dumnezeu este Marele Gospodar.
Cladirea. Gr. oikodome, de la oikos, ,,casa”, si demo, ,,a zidi”. Pavel introduce o noua metafora. Dumnezeu e Marele Arhitect al cladirii spirituale a bisericii. Comparati folosirea acestei metafore in Rom. 15:20; Efes. 2:20-22.
3:10 Dupa harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un mester-zidar intelept, am pus temelia, si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra.
Harul lui Dumnezeu. Pavel recunoaste ca tot ceea ce facuse el pentru infiintarea bisericii din Corint fusese prin favoarea lui Dumnezeu. Dumnezeu il randuise la lucrarea lui ca apostol pentru Neamuri (vezi Fapte 9:15, 16; 26:16–18; 2Cor. 1:1; Gal. 1:1). O parte speciala a lucrarii sale era intemeierea de noi biserici (vezi Rom. 15:20).
Mester zidar. Gr. arhitekton, de la care deriva cuvantul nostru ,,arhitect”. Arhitekton vine de la cuvantul archi insemnand ,,principal” (comparati termenul arhaggelos ,,arhanghel”) si tekton, ,,meserias”, derivat de la tikto, ,,a naste”, ,,a produce”. Arhitekton nu apare nicaieri in alta parte in NT, dar expresia apare in LXX, la Isa. 3:3, unde KJV spune ,,mestesugarul iscusit” [,,mestesugarul ales”]. Pavel procedase la lucrarea de infiintare a bisericii, punand o temelie tare, asa cum ar face un arhitect iscusit, la inaltarea unei cladiri. Pe o astfel de temelie, alti lucratori ai Evangheliei puteau sa continue lucrarea de cladire, cunoscand ca cei credinciosii erau bine asezati pe principiile fundamentale ale adevarului.
Intelept. Gr. sophos, aici insemnand ,,iscusit”.
Cum cladeste. Succesorii lui Pavel trebuiau sa fie atenti cum cladeau pe temelia pe care o pusese apostolul. Aici e si o subintelesa avertizare impotriva invatatorilor mincinosi. In lucrarea lui Pavel se amestecau adesea unii a caror invatatura nu era intemeiata pe adevarurile simple ale Evangheliei (vezi Fapte 15:1, 2, 24; 2Cor. 11:26; Gal. 1:8, 9; 2:4, 5). Nu numai ca e lucru esential ca noii convertiti sa fie cu credinciosie instruiti in doctrinele fundamentale ale bisericii, dar si ca ei sa fie protejati cu grija impotriva invataturilor eronate ale unor fanatici rau sfatuiti care ar putea sa apara.
3:11 Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.
Alta. Gr. allos, ,,alta [de acelasi fel]”, ,,inca una” (vezi Gal. 1:6). Nu e decat un singur Mantuitor. Altul pe care oamenii sa il poata proclama ca salvator nu este. Nu exista ,,un altul de acelasi fel”. Si daca ar fi proclamat, acela nu ar fi mantuitor (vezi Ioan 14:6; Fapte 4:12).
Pusa. Sau ,,sta pusa”.
3:12 Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
Daca cladeste cineva. Cea dintai referire a lui Pavel este la conducatorii laici din Corint, dintre care nu toti isi faceau laudabil lucrarea (vezi vers. 10).
Aur, argint. Ilustratia descrisa in versetul acesta poate fi inteleasa ca reprezentand (1) invatatura spirituala a conducatorilor sau (2) persoanele care alcatuiesc casa spirituala a lui Dumnezeu. Cele doua idei sunt strans inrudite si erau poate amandoua in minte lui Pavel, cand a folosit metafora aceasta. Buna instruire spirituala duce la formarea de caractere crestine sanatoase; instructiune inferioara rezulta in caractere defectuoase. In ce priveste tabloul membrilor bisericii prezentati ca ,,pietre vii” ale ,,casei spirituale”, vezi 1Pet. 2:5.
Pietre scumpe. Materiale de constructie durabile ca granitul si marmura, sau poate simple pietre de ornament. Daca Pavel avea in gand pe cele dintai, accentua durabilitatea; daca pe cele din urma, valoare. Aceste materiale reprezinta fie invatatura sanatoasa, fie pe membrii bisericii cu o viata spirituala viguroasa (vezi mai sus, comentariul la ,,aur, argint”).
Lemn, fan, trestie. Acestea reprezinta invatatura defectuoasa sau membri ai bisericii, cu experienta indoielnica (vezi mai sus la ,,aur, argint”). Sunt multe doctrine si invataturi eronate care nu vor suporta proba Cuvantului lui Dumnezeu si nu vor contribui la formarea de caractere care sa reziste la judecata. E mult fanatism, multa bogatie, multa umilinta afectata, multa atentie exagerata fata de formele exterioare, mult entuziasm si multa excitare lipsita de continut religios autentic, care vor fi date pe fata in ziua cea mare a lui Dumnezeu.
3:13 lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.
Data pe fata. Natura reala a lucrarii omului nu e totdeauna vizibila in viata aceasta, dar va fi data pe fata, in adevarata ei lumina, cand ,,Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor” (Rom. 2:16). Caracterul invataturii spirituale date va fi atunci pe deplin descoperit in rezultatele pe care le-a produs invatatura in viata acelora care au primit-o. Unii vor fi cantariti si vor fi aflati cu lipsa. Altii vor primi coroana nemuririi.
Ziua. Adica ziua judecatii finale, ziua Domnului, la care se face referire ca ,,ziua aceea”, in 1Tes. 5:4.
Se va descoperi in foc. [Descoperit de foc, KJV.] Numai materiale care nu ard raman atunci cand o cladire a fost mistuita de flacari. Focul reprezinta timpul de criza, inclusiv ,,ceasul incercarii” care va veni asupra intregii lumi, ,,ca sa incerce pe locuitorii pamantului” (Apoc. 3:10). Focul real al zilei de pe urma pare ca nu e intentionat aici, deoarece focul reprezinta o lucrare de punere la proba si oamenii care trec prin el, pot fi mantuiti (vezi 1Cor. 3:14,15). In vremuri de necaz se va da pe fata adevarata natura a credintei marturisite de copiii lui Dumnezeu. Daca sunt cu adevarat convertiti si au fost pe deplin inradacinati in Evanghelia curata a lui Isus Hristos, focul persecutiei si incercarii va face credinta lor sa devina tot mai puternica si iubirea lor pentru Domnul sa straluceasca tot mai viu. Daca, pe de alta parte, au primit invatatura defectuoasa, alcatuita dintr-un amestec de filosofie omeneasca si compromis lumesc, credinta lor nu va rezista la incercarea necazului si vor cadea de la Hristos si de la biserica Lui. Numai aceia care au zidit credincios pe temelia adevarata, Isus Hristos, si au folosit materiale durabile vor vedea ca lucrarea lor rezista pana la sfarsit.
3:14 Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in picioare, el va primi o rasplata.
Lucrarea... ramane. Vezi vers. 13.
Vei primi o rasplata. Vezi vers. 8.
3:15 Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.
Va fi arsa. Acela care nu construieste intelept, urmand indeaproape instructiunile Marelui Ziditor va vedea ca lucrarea ii e nimicita (vezi Mat. 7:26,27). S-ar putea sa se pocaiasca pentru slaba sa lucrare si sa fie primit de Dumnezeu, dar rezultatele lucrarii sale defectuoase nu vor fi schimbate. Ele vor ramane o paguba vesnica pentru ziditorul necredincios. Prin cuvintele si prin faptele sale, un om poate sa infatiseze gresit invataturile lui Isus si prin aceasta sa semene seminte de indoiala, banuieli rele si iubire de lume. Prin influenta sa el poate face ca multe suflete sa se abata de la Evanghelia curata si sa primeasca ratacirea. Se poate ca mai tarziu sa recunoasca raul pe care l-a facut si sa se pocaiasca in mod sincer. Dumnezeu il va ierta si-l va mantui. Dar din cauza defectuoasei sale lucrari de zidire, suflete vor fi in afara de imparatie. Astfel, chiar daca e mantuit, altii vor fi pierduti pe vesnicie (vezi Gal. 6:7; 5T 429).
El va fi mantuit. [El insusi va fi mantuit, KJV.] O citire superficiala a vers. 12-15 a condus pe multi la concluzia eronata ca Pavel invata aici predestinatia individuala, indiferent de alegerea personala. Ca aceasta nu e cazul, apare evident la o cercetare atenta a contextului (vers. 3-15). Apostolul discuta aici lucrarea lui ca apostol si aceea a altor slujitori (vers. 5) care servisera biserica din Corint. ,,Rasplata” de care se vorbeste aici (vers. 8) este rasplata pentru slujba indeplinita in lucrarea Evangheliei, nu pentru propria sa viata de crestin. In ce priveste comentariul la predestinatia biblica, vezi Ioan 3:17-20; Rom. 8:29; Efes. 1:4-6.
Prin foc. Aici aparent o figura de stil reprezentand o scapare ca prin urechile acului. Omul care zideste pe temelie de lemn, fan, trestie s-ar putea ca in ultima clipa a punerii la proba, sa se pocaiasca si sa fie salvat, dar cat de tragica este viata lui irosita! Pocainta din ceasul al unsprezecelea a unui om a carui viata intreaga a dat gres, poate fi acceptata, dar ce jertfa saraca si schiloada are el de adus (vezi 3T 165)!
3:16 Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
Templul. Gr. naos, un cuvant folosit de grecii vechi pentru a descrie chilia sau altarul cel mai launtric din templul, unde era asezat chipul pagan. In NT, naos deosebeste cladirea Templului de complexul Templului. Templul si constructiile legate de el – hieron-ul (cf. Mat. 4:5).
Pavel isi indreapta atentia spre aceia care constituie cladirea spirituala. Colectiv ei alcatuiesc templul spiritual al lui Dumnezeu, in care salasluieste Duhul lui Dumnezeu. Pavel vorbeste aici in primul rand de biserica si avertizeaza pe succesorii sai din Corint ca nu cumva sa dauneze bisericii in vreun fel oarecare (1Cor. 3:17). E adevarat ca si crestinul individual este salasul Duhului Sfant, dar acesta este cazul abea in cap. 6:19,20 (vezi comentariul aferent).
3:17 Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfant: si asa sunteti voi.
Nimiceste. [Intineaza, KJV; Strica, Nitz.] Gr. ptheiro, cuvant tradus ,,nimici” mai departe in verset. Acest joc de cuvinte din textul grecesc e pastrat in traducerea ambelor aparitii ale lui ptheiro prin ,,nimiceste”.
Asa sunteti voi. [Care templu, KJV.] Cuvantul [KJV] a fost adaugat si probabil in mod corect, desi gramatical ,,care” se poate referi la ,,sfant”, astfel incat sa faca propozitia sa spuna ,,de care caracter sfant sunteti voi”. Ideea ar fi atunci ca asa dupa cum cladirea in care prezenta lui Dumnezeu era sfanta, tot asa sunt si credinciosii in care locuieste Duhul Sfant.
3:18 Nimeni sa nu se insele: Daca cineva dintre voi se crede intelept in felul veacului acestuia, sa se faca nebun, ca sa ajunga intelept.
Sa nu se insele. Textul grec lasa a se intelege ca persoane inselate, asa cum sunt prezentate aici, isi aratau cu fala intelepciunea lor in biserica corinteana. Pavel indemna aceste persoane inselate de ele insele, care se socoteau singure ,,intelepte” sa practice umilinta si sa inceteze a se sprijini pe presupusa lor intelepciune (cf. Prov. 3:5,6). Dependenta lor de propria lor invatatura si cunostinta dusese la confuzia care exista in biserica. Aceia care au reputatia printre oameni de a fi intelepti sunt in deosebita primejdie de inaltare de sine si au nevoie de a se smeri inaintea lui Dumnezeu, in recunoastere din inima ca toata adevarata intelepciune vine de la El.
Se crede intelept. [Se pare intelept, KJV.] Mai degraba ,,gandeste ca e intelept”.
3:19 Caci intelepciunea lumii acesteia este o nebunie inaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El prinde pe cei intelepti in viclenia lor.
Intelepciunea lumii acesteia. Atat in propriii sai ochi, cat si ai lumii. Sa-si dea seama ca parerea sa despre sine ca om intelept e o inselaciune si asa-zisa sa intelepciune este fara valoare in legatura cu mantuirea. Sa se supuna calauzirii Duhului Sfant, chiar daca ar fi sa fie socotit de lume ca e nebun. Daca face lucrul acesta, atunci va obtine adevarata intelepciune care vine numai de la Dumnezeu.
Este scris. Toate eforturile oamenilor de a gasi pace si fericire fara Dumnezeu sunt sortite infrangerii. Studierea filosofiei omenesti nu duce la Dumnezeu, ci la inaltarea fapturii. Parerile amagitoare, pline de incredere in sine ale grecilor cu privire la religie sunt privite de catre Dumnezeu ca nebunie (vezi cap. 1:19-21). Dumnezeu vede nedesavarsirea intregii intelepciuni omenesti, deoarece El vede totul asa cum este in realitate. Tot ce incearca oamenii sa adauge la Evanghelia simpla a lui Isus este in chip natural marcat de imperfecta lor apreciere a gandului lui Dumnezeu. Invatatorii mincinosi care tulburasera biserica din Corint fara indoiala amestecasera propriile lor speculatii cu Scripturile.
Viclenia lor. Un citat din Iov 5:13 (vezi comentariul acolo).
3:20 Si iarasi: Domnul cunoaste gandurile celor intelepti. Stie ca sunt desarte.
Iarasi. Oricat de abili, isteti sau iscusiti s-ar putea considera oamenii, ei nu pot sa imbunatateasca Cuvantul lui Dumnezeu. Ei nu pot sa produca un plan mai bun decat planul divin. Dumnezeu poate sa le dejoace scopurile si sa le nimiceasca planurile. El face lucrul acesta permitandu-le sa demonstrez nebunia lor si sa se incalceasca sau sa se incurce in ea (cf. Iov 5:12; Isa. 8:10). Multe sisteme teologice diferite si filosofii religioase care se gasesc in lumea crestina de astazi ilustreaza forta acestei afirmatii.
Iarasi. Un citat din Psa. 94:11. Sunt deserte. Prin contrast, omul care recunoaste bucuros insuficienta sa si o supune calauzirii Duhului Sfant are adevarata intelepciune (vezi Psa. 94:12; Prov. 3:5–8).
3:21 Nimeni sa nu se faleasca dar cu oameni, caci toate lucrurile sunt ale voastre:
Dar. Pavel procedeaza acum la expunerea concluziei trase din argumentatia precedenta. Deoarece adevarata intelepciune nu vine de la nici un om, oricine ar fi el, ci de la Dumnezeu, nu exista motiv pentru care vreun credincios oarecare sa inalte unealta omeneasca pe care o foloseste Dumnezeu pentru a face cunoscut adevarul.
3:22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,
Toate sunt ale voastre. Sirul de argumente folosit aici e bazat pe adevarul ca omul cel credincios, pe temeiul creatiunii ca si al mantuirii apartine prin Hristos lui Dumnezeu (vezi Psa. 100:2–4; Fapte 20:28; Rom. 14:8; Efes. 1:14; 1Pet. 2:9). Dumnezeu e proprietarul tuturor lucrurilor, fie insufletite sau neinsufletite, iar lucrurile pe care le-a facut sunt intentionate sa fie pentru binecuvantarea poporului Sau rascumparat (vezi MB 110, 111). Toti apostolii, profetii, slujitorii Domnului sau orice alt tip de sol pe care El il foloseste serveste intreaga biserica, nu numai
o parte din ea. De aceea e gresit a pretinde ascultare de vreun anumit conducator sau reprezentant ca Pavel sau Apolo. Ei sunt numai instrumentele pe care le foloseste Dumnezeu pentru a-Si realiza scopurile pe pamant. Atentia credinciosilor trebuie indreptata spre Dumnezeu si spre Isus, de la care vine toata intelepciunea (vezi Col. 2:2,3). La inceputul istoriei acestei lumi, Dumnezeu a asezat pe om pe un pamant desavarsit, unde totul era planuit pentru binele, fericirea si bucuria lui. Dar a patruns pacatul, aducand cu el moarte si suferinta. Dumnezeu a contracarat eforturile lui Satana de a nimic neamul omenesc. Totul a fost manjit de pacat, dar lucrurile de pe pamant sunt puse la dispozitia copiilor Sai chiar de Tatal (cf. Rom. 8:28).
3:23 si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
Voi sunteti ai lui Hristos. Acesta este punctul culminant catre care Pavel si-a indreptat argumentatia sa. Daca toti credinciosii apartin lui Hristos, trebuie sa fie numai o singura mare partida in biserica, nu grupe aflate in conflict. Ceea ce doreste Mantuitorul sa vada in biserica Sa si ceea ce va exista in cele din urma este afirmatia marii uniri (vezi Ioan 17:9–11, 21, 23; Efes. 4:13).
Hristos este al lui Dumnezeu. Comparati cap. 11:3; 15:28. Vezi Ioan 1:1; vezi Nota Aditionala
la Ioan 1. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1, 2 AA 271; Ev 369 1–23TM 483 3 3T 343; 5T 241 3–99T 197 4–7AA 274 6 AA 272; ChS 260; Ev 150; GW 252; TM 54, 404; 1T 75, 380; 4T 529; 5T 381; 7T 298 8, 9AA 275; 1T 432
9 AA 56; AH 212, 259; CD 303; CE 70; CH 372; ChS 9, 21, 84, 179, 234, 253; CM 154; COL 82, 146, 402; CS 23, 52, 300; CSW 106, 120, 176; CT 22, 210, 409, 451, 452; Ed 138; Ev 95, 106, 159, 291, 685; FE 161, 194, 214, 218, 262, 325, 397, 463, 527; GW 73; ML 304, 305; MM 9, 125, 192, 217, 297; MYP 47, 211; PP 595; Te 65; TM 122, 145, 187, 209, 254, 312, 347, 379, 406, 493, 495; 1T 381; 4T 536; 5T 515, 726, 731; 6T 49, 51, 187, 232, 335, 374, 420, 423; 7T 39, 67, 94, 184, 191, 236, 272; 8T 170, 172, 197, 240; 9T 86, 103, 109, 152, 220, 221; WM 120, 223, 244, 309
9, 10 AA 303 9–138T 173 10, 11 GC 56 10–13AA 596; EW 27 11 AA 475; CT 62; DA 413; Ed 30; GW 307; MB 149; 2T 145; 5T 270; 8T 297 11–13PK 409; 3T 444; 4T 318; WM 155 11–15AA 599; CT 222; 1T 125 12 AH 417; CW 17, 47; Ev 213; FE 168, 169, 446, 452; ML 89; MM 319; MYP 44, 318; PK 36;
5T 32 12, 13 Ev 256; 4T 656; 5T 352; 8T 206 13 1T 98, 383; 5T 466 14 5T 467; 9T 285 15 CT 392; Ev 213; FE 397; MYP 419; 8T 102 16 DA 100; FE 466; MH 271; ML 88, 137 16, 17 CG 448; CH 41, 622; DA 161; Ed 36; MH 281, 288; Te 142; 2T 353; 3T 372 17 CD 131, 414; Ed 201; FE 427; MYP 242; PP 362, 462; Te 62, 64, 65, 79; 4T 33, 570 18 FE 449 18, 19 FE 130 19 COL 258; CW 102; FE 406, 414; ML 111; 2T 129; 4T 560; 6T 318; 7T 257 21 MB 110 21–23AA 280 22, 23DA 288 23 AA 306; MB 110