16:1 Cat priveste strangerea de ajutoare pentru sfinti, sa faceti si voi cum am randuit Bisericilor Galatiei.
Cat priveste strangerea de ajutoare. Pavel promova un proiect special in folosul credinciosilor lipsiti din Ierusalim (cf. 2Cor 8; 9). Cu ani de zile mai inainte, el fusese purtatorul unui dar special pentru cei loviti de foamete din biserica din Antiohia (cf. cele de la Fapte 11:28–30; 12:25). Pavel purta o povara pe inima pentru semenii sai crestini iudei (cf. Gal 2:10).
Starile si poverile economice in Palestina erau apasatoare atat asupra iudeului cat si asupra crestinului. S-a socotit ca impozitele, atat cele civile cat si cele religioase la un loc, ajungeau la totalul uluitor de aproape 40 la suta din venitul personal. Pentru populatia de rand nu era nadejde de a scapa de saracie. In plus, biserica din Ierusalim avea de suferit multa persecutie. Majoritatea credinciosilor erau saraci, unii din ei datorita faptului ca devenisera crestini (cf. Fapte 4:34, 35; 6:1; 8:1; 11:28–30). Ei aveau nevoie de ajutor de la fratii lor mai instariti din alte locuri (vezi Fapte 8:1; AA 70). Pavel luase asupra sa raspunderea de a solicita ajutor pentru ei de la alte biserici pe care le vizita, si apela la corinteni sa-si faca partea punandu-le inainte exemplul bisericilor lor surori din Ahaia si Macedonia (vezi Rom 15:25, 26; 2Cor 8:1–7).
Sa faceti si voi cum. [,,Chiar asa”, KJV; ,,Asa sa faceti”, G. Gal.]. Credinciosii corinteni trebuiau sa accepte obligatia aceasta asa cum facusera galatenii. Lucrarea de a ajuta pe saraci e data bisericii din toate veacurile pentru ca membrii ei sa poata dezvolta simpatie si iubire, asa ca sa poata da pe fata inaintea altora puterea Evangheliei lui Isus Hristos (vezi Luc 14:13, 14; 6T 261, 270, 273, 280; 4T 619, 620; DA 369, 370). Atitudinea noastra fata de membrii mai putin fericiti ai societatii joaca un mare rol in determinarea sortii noastre finale (vezi Isa 58:6–8; Mat 25:34–46; 5T 612). Isus insusi a dat exemplu in lucrarea Lui de a servi la lipsurile omenirii suferinde. El a folosit mai mult timp la vindecarea bolnavilor decat la predicarea Evangheliei (vezi 4T 225; DA 350).