14:21 In Lege este scris: Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul.
Lege. Gr. nomos, aici evident referindu-se la intregul VT (vezi Ioan 10:34).
Este scris. Citatul este din Isa 28:11, dar e in acord numai in general fie cu textul ebraic, fie cu LXX. Pasajul originar este o avertizare pentru Israel cu privire la necredinta lor si tratarea dispretuitoare a solilor lui Dumnezeu. Pare ca ei sa fi intrebat in deradere daca urma sa fie tratati ca niste copilasi strigandu-li-se deseori in urechi, ,,rand dupa rand” si ,,invatatura dupa invatatura”, asa cum erau invatati copilasii. Prin profet, Dumnezeu raspundea ca deoarece ei dispretuisera o invatatura simpla, urma sa fie invatati printr-un popor cu o limba diferita si cu exprimare straina. Aceasta este o referire la natiunile pagane, indeosebi Asiria si Babilonia, de care iudeii fusesera luati in captivitate. In captivitate, iudeii urmau sa auda numai o limba care pentru ei avea sa fie neinteligibila si barbara. Reiese, totusi, ca in felul cum foloseste el acest pasaj VT, Pavel scoate in evidenta ca asa cum Dumnezeu a folosit in vechime alte limbi cu un scop, tot asa acum el foloseste darul limbilor, pentru a indeplini un scop important in era crestina.