14:16 Altminteri, daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde Amin la multumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cand el nu stie ce spui?
Amin. Gr. amen, din ebraicul amen, insemnand ,,ferm”, ,,statornicit” (vezi Mat 5:18). Cand e folosit la sfarsitul unei cuvantari sau unei rugaciuni de catre o adunare, exprima aprobarea a ceea ce s-a spus, sau acordul cu ele (vezi 1Cr 16:36; Nem 5:13; 8:6). Era spus si la sfarsitul unei rugaciuni pentru a arata ca rugaciunea va fi ascultata (vezi Deu 27:15–26; Nem 8:6). Mare importanta se dadea acestei practici; lucrul acesta e dovedit prin afirmatii din partea unor rabini, de pilda: ,,Mai mare este cel care raspunde Amin, decat cel care spune binecuvantarea” (Talmud Berakoth 53b, ed. Soncino, p. 325). ,,Acela care raspunde: ‘Amin, Fie ca Numele Lui mare sa fie binecuvantat’, cu toata puterea sa, sentinta lui decretata e rasturnata”. ,,Cel care raspunde ‘Amin’ cu toata puterea lui, are portile Paradisului deschise pentru el” (ibid. Shabbath 119b, ed. Soncino, p. 589). Daca cuvantul a fost folosit fara consideratia cuvenita, acela a fost numit un ,,Amin orfan” (ibid. Berakoth 47a, ed. Soncino, p. 284). Deprinderea de a raspunde cu un ,,Amin”, era obisnuita la sinagoga, de la care a fost adoptata de biserica crestina primara (vezi Justin Martirul, Intaia Apologie 65; Tertulian De Spectaculis 25).
Cel lipsit de daruri. [,,Cel neinvatat”, KJV; ,,Cel ce tine locul omului de rand”, G. Gal.]. Gr. idiotes, ,,cineva fara cunostinte profesionale”, ,,neiscusit”, ,,neinvatat”. In contextul de aici pare sa se refere la cel ,,neinvatat” in ce priveste darul limbilor. Daca cineva care putea sa vorbeasca in limbi exercita puterea aceea fara de talmacire, atunci ceilalti care erau de fata ar fi fost neinstare sa ia parte la cultul divin. In felul acesta ar fi fost lipsiti de participare la binecuvantarile serviciului.