Printable Mode1 Corinteni, 14
|
14:1 Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa prorociti. Urmariti. Gr. dioko, ,,a urmari”. Corintenii erau indemnati sa foloseasca toata sarguinta cu putinta pentru a-si procura si a dezvolta iubirea. Inainte de a incepe o analiza a darului limbilor, Pavel a dat un indemn final si urgent cu privire la calea nespus mai buna pe care o laudase si o descrisese atat de viu in cap. 13. Dragostea. [,,Caritatea”, KJV]. Gr. agape,(vezi cap. 13:1). Umblati si dupa. [,,Doriti”, KJV]. Gr. zeloo, ,,a fi zelosi pentru”. Cuvantul e tradus ,,umblati dupa” [,,ravniti infocat”] in cap. 12:31 (vezi comentariul acolo). Sa proorociti. [,,Sa puteti profetiza”, KJV]. In ce priveste o descriere a profetiei, vezi cap. 12:10. In cap. 14 Pavel contrasteaza darul profetiei cu acela al limbilor, aratand pe cel dintai ca fiind de mai mare folos pentru cei mai multi. Corintenii inaltau darul limbilor mai pre sus de acela al profetiei, fara indoiala din cauza naturii lui spectaculare. Se poate ca unii sa fi dispretuit profetia, asa cum pare sa fi fost cazul inTesalonic (1Tes 5:20). Corintenii erau indemnati sa urmareasca iubirea, care duce pe oameni sa caute daruri care pot fi de folos altora ca si lor personal. Oamenii nu ar trebui sa caute darurile cu scopul de a se inalta pe sine in vreun fel oarecare, ci pentru ca sa poata servi lui Dumnezeu mai bine si sa dea mai mult ajutor bisericii Lui (vezi Fapte 8:18–22; 19:13–17). 14:2 In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; caci nimeni nu-l intelege, si, cu duhul, el spune taine. Limba. [,,Limba necunoscuta”, KJV; ,,Limba insuflata”, G. Gal.]. Cuvantul ,,necunoscuta” este adaugat. In ce priveste o discutare a diferitelor vederi in ce priveste natura limbilor in discutie aici vezi Nota Aditionala la finele capitolului. Nu vorbeste oamenilor. Vezi Nota Aditionala la finele capitolului. Cu duhul. [,,In duhul”, KJV; ,,In duh”, G. Gal.]. Adica, sub influenta Duhului, fara indoiala intrun fel asemanator cu acela al unui profet cand este ,,in Duhul” (vezi Apoc 1:10). Taine. In ce priveste o definitie a lui ,,taine” [,,mistere”] vezi Rom 11:25. Duhul descoperea adevaruri divine celui care vorbea in limbi. Descoperirea insa, folosea numai celui care vorbea. Sunetele pe care le scotea nu erau inteligibile pentru cei care-l ascultau, si de fapt, nici nu le erau adresate. 14:3 Cine proroceste, dimpotriva, vorbeste oamenilor, spre zidire, sfatuire si mangaiere. Cine prooroceste. Adica, acela care vorbeste sub influenta inspiratiei. Profetul vorbea intr-o limba cunoscuta celor care-l auzeau. Serviciile lui aduceau binecuvantare si invatatura bisericii, in timp ce acela care vorbea intr-o limba se zidea numai pe sine (v. 4). Oamenilor. Profetul este cineva chemat de Dumnezeu pentru a fi agentul prin care sunt descoperite altora tainele divine (vezi Isa 6:9; Ier 1:5–7; Ioel 1:1, 2; etc.). Zidire. Literal, ,,zidire”. Soliile profetilor serveau la zidirea experientei crestinului in stadii progresive. Sfatuire. [,,Indemn”, KJV]. Gr. paraklesis, ,,indemn”, ,,mangaiere”, ,,incurajare”. Cuvantul inrudit parakletos, este numele dat Duhului Sfant in Ioan 14:16, 26; 15:26; 16:7). In ce priveste insemnatatea numelui, vezi Ioan 14:16. Mangaiere. Gr. paramuthia, in inteles aproape identic cu paraklesis (indemn). 14:4 Cine vorbeste in alta limba, se zideste pe sine insusi; dar cine proroceste, zideste sufleteste Biserica. Limba. [,,Limba necunoscuta”, KJV]. Literal, ,,limba”. Cuvantul ,,necunoscuta” este adaugat. Se zideste pe sine. Darul, deci, indeplineste o functie folositoare si isi are locul, dar nu in adunarile publice afara de cazul ca e de fata cineva care talmaceste (vezi v. 5:19). Se poate nota faptul ca fiind rare copiile Scripturilor NT, ar fi fost mai mare nevoia de descoperiri personale ale adevarului divin (vezi v. 4). Zideste sufleteste biserica. Profetul primeste revelatii divine, dar el e numai agentul prin care aceste revelatii urmeaza sa fie date bisericii, asa ca ea sa fie zidita. 14:5 As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi, dar mai ales sa prorociti. Cine proroceste, este mai mare decat cine vorbeste in alte limbi; afara numai daca talmaceste aceste limbi, pentru ca sa capete Biserica zidire sufleteasca. Toti sa vorbiti in limbi. Ca nu cumva sa fie pe nedrept acuzat ca depreciaza vreun dar al Duhului, Pavel exprima o dorinta ca toti credinciosii sa vorbeasca in limbi. Acesta era un dar important, si avea de indeplinit un rol in lucrarea bisericii. Totusi, darul acesta nu trebuia sa puna in umbra darul mai putin spectaculos, dar mai important al profetiei. Mai mare. Darul profetiei era mai mare din cauza valorii lui pentru biserica. Mai multi trageau folos din el decat prin darul limbilor. Darurile Duhului trebuia sa fie evaluate potrivit cu utilitatea lor, si nu potrivit cu natura lor aparenta. Afara numai daca talmaceste. Pare ca acela care vorbea in limbi nu era totdeauna in stare sa talmaceasca tainele care-i fusesera descoperite. Pavel il sfatuieste sa se roage ,,sa aiba darul s-o talmaceasca” (v. 13), dar avertizeaza ca ,,daca nu este cine sa talmaceasca”, el ,,sa taca in biserica” (v. 27, 28). Zidire. Vezi v. 4. 14:6 In adevar, fratilor, de ce folos v-as fi eu, daca as veni la voi vorbind in alte limbi, si daca cuvantul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunostinta, nici prorocie, nici invatatura? Vorbind in limbi. Pavel afirma ca el vorbea in limbi mai mult decat toti corintenii (v. 18). Descoperire. Gr. apocalupsis, ,,o descoperire”, ,,o dezvelire”. Asa cum e folosit aici, se refera la o activitate a lui Dumnezeu de a descoperi oamenilor ceea ce nu poate fi descoperit de puterile naturale ale mintii. Cunostinta. [,,Prin cunostinta”, KJV]. Pavel poate ca aici se refera la darul cunoscut sub numele de ,,cuvantul cunostintei” (vezi cap. 12:8). Proorocie. [,,Prin proorocie”, KJV]. E dificil de a face deosebire intre ,,profetie” si ,,descoperire”, deoarece profetul vorbeste prin descoperire. Pavel poate face deosebire intre descoperirile proaspete ale adevarului si exprimarile inspirate adaptand adevaruri cunoscute la aplicatii specifice. Sau, prima se poate referi la continut, si a doua la mijloacele de predare. Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. Gr. didache, ,,invatatura”. Invatatura era lucrarea acelora care erau daruiti ca ,,invatatori” (vezi cap. 12:29). 14:7 Chiar si lucrurile neinsufletite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alauta: daca nu dau sunete deslusite, cine va cunoaste ce se canta cu fluierul sau cu alauta? Fluier. [,,Flaut”, G. Gal.]. Gr. aulos, in LXX echivalentul ebraicului chalil, pentru a carui descriere, vezi Vol. III, p. 38, 39. In NT, aulos era probabil un simplu fluier. Alauta. [,,Harpa”, KJV]. Gr. chithara o ,,lauta” sau ,,titera”. Deslusite. [,,Distinctie”, KJV; ,,Deosebire”, G. Gal.]. Chiar si instrumente fara viata, daca trebuie sa vorbeasca in graiul muzical, prin aceasta influentand emotiile ascultatorilor lor, trebuie sa faca o deosebire in sunetele produse de ele. Ele trebuie sa fie stapanite de legile acceptate ale tonalitatii si ritmului, si intervalelor gamei si masurii; altminteri sunetele pe care ele le dau nu produc efectul dorit. 14:8 Si daca trambita da un sunet incurcat, cine se va pregati de lupta? Trambita. In ce priveste o descriere a diferitelor trompete, vezi Vol. III, p. 39-41. Glasul trompetei era inteligibil pentru ostire. Dar daca cel care suna din trompeta nu dadea un semnal clar, ar fi urmat confuzie si ostirea nu ar fi fost pregatita pentru lupta. 14:9 Tot asa si voi, daca nu rostiti cu limba o vorba inteleasa, cum se va pricepe ce spuneti? Atunci parca ati vorbi in vant. Limba. Aici probabil referindu-se la organul vorbirii si nu la exercitarea darului. Versetul acesta ar fi atunci o ilustrare in continuare a subiectului din v. 7, 8. In vant. [,,In aer”, KJV]. Adica, neproducand nici un efect. 14:10 Sunt multe feluri de limbi in lume, totusi nici una din ele nu este fara sunete intelese. Limbi. [,,Glasuri”, KJV]. Gr. fonai, ,,tonuri”, ,,sunete”, ,,glasuri”. In context unii prefera sa traduca cuvantul prin ,,limbi” (vezi RSV). Limbile sunt vorbite pentru a transmite ascultatorilor vreo idee inteligibila. Toate sunt pentru folos si nu pentru parada. 14:11 Dar daca nu cunosc intelesul sunetului, voi fi un strain pentru cel ce vorbeste, si cel ce vorbeste, va fi un strain pentru mine. Strain. [,,Barbar”, KJV; G. Gal.]. Un termen comun folosit pentru a desemna pe cineva care nu era de limba si cultura greaca. E folosit aici pentru a numi o persoana care vorbea o limba straina. 14:12 Tot asa si voi, fiindca ravniti dupa daruri duhovnicesti, sa cautati sa le aveti din belsug, in vederea zidirii sufletesti a Bisericii. Daruri duhovnicesti. Literal, ,,spirite”. Diferitele manifestari ale puterii spirituale sunt prezentate aici ca multe spirite. Zidirii. Nu e nimic rau in dorinta dupa daruri spirituale; Dumnezeu voieste ca poporul Sau sa fie binecuvantat in felul acesta, dar marele obiectiv al oricarei revarsari a duhului, si anume zidirea bisericii, trebuie sa fie tinta dorintei dupa daruri. Nu trebuie sa fie cautare egoista dupa daruri pentru invatarea de sine si pentru a satisface ambitia personala dupa putere mai pe sus de semeni. 14:13 De aceea, cine vorbeste in alta limba, sa se roage sa aiba si darul s-o talmaceasca. In limba. [,,O limba necunoscuta”, KJV]. Literal, ,,limba”. Cuvantul ,,necunoscuta” e adaugat. Talmaceasca. Vezi v. 5. 14:14 Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod. In limba. [,,O limba necunoscuta”, KJV]. Literal, ,,limba”. Duhul meu se roaga. Darul limbilor era exercitat sub influenta Duhului. Taine dumnezeiesti erau rostite ,,in duhul” (cf. cele de la v. 2). Experienta era probabil asemanatoare cu aceea a profetului ,,in viziune” [,,in Duhul”] (vezi Apoc 1:10). Mintea. [,,Pricepere”, KJV]. Gr. nous, ,,minte”. Fara rod. Aceasta a fost inteleasa in doua feluri: (1) Rugaciunea este fara rod pentru ca nu e inteleasa de ascultatori si in consecinta nu aduce nici un folos. (2) Mintea constienta e in mare masura daca nu in totul nelucratoare in timpul exercitarii darului, ca in cazul unui profet in viziune. 14:15 Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea. Ce este de facut atunci? Care e calea corecta pe care au sa o urmeze? O forma de exprimare asemanatoare se gaseste la Rom 3:9; 6:15. Cu duhul. Adica, intr-o stare de extaz (vezi v. 2). Si cu mintea. [,,Si cu priceperea”, KJV]. Sau, ,,si cu mintea”. Combinatia aceasta ar fi adevarata daca acela care vorbeste in alta limba ar fi in stare ca in acelasi timp sa si traduca (vezi v. 5). Talmacirea ar fi in limba ascultatorilor. 14:16 Altminteri, daca aduci multumiri cu duhul, cum va raspunde Amin la multumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, cand el nu stie ce spui? Amin. Gr. amen, din ebraicul amen, insemnand ,,ferm”, ,,statornicit” (vezi Mat 5:18). Cand e folosit la sfarsitul unei cuvantari sau unei rugaciuni de catre o adunare, exprima aprobarea a ceea ce s-a spus, sau acordul cu ele (vezi 1Cr 16:36; Nem 5:13; 8:6). Era spus si la sfarsitul unei rugaciuni pentru a arata ca rugaciunea va fi ascultata (vezi Deu 27:15–26; Nem 8:6). Mare importanta se dadea acestei practici; lucrul acesta e dovedit prin afirmatii din partea unor rabini, de pilda: ,,Mai mare este cel care raspunde Amin, decat cel care spune binecuvantarea” (Talmud Berakoth 53b, ed. Soncino, p. 325). ,,Acela care raspunde: ‘Amin, Fie ca Numele Lui mare sa fie binecuvantat’, cu toata puterea sa, sentinta lui decretata e rasturnata”. ,,Cel care raspunde ‘Amin’ cu toata puterea lui, are portile Paradisului deschise pentru el” (ibid. Shabbath 119b, ed. Soncino, p. 589). Daca cuvantul a fost folosit fara consideratia cuvenita, acela a fost numit un ,,Amin orfan” (ibid. Berakoth 47a, ed. Soncino, p. 284). Deprinderea de a raspunde cu un ,,Amin”, era obisnuita la sinagoga, de la care a fost adoptata de biserica crestina primara (vezi Justin Martirul, Intaia Apologie 65; Tertulian De Spectaculis 25). Cel lipsit de daruri. [,,Cel neinvatat”, KJV; ,,Cel ce tine locul omului de rand”, G. Gal.]. Gr. idiotes, ,,cineva fara cunostinte profesionale”, ,,neiscusit”, ,,neinvatat”. In contextul de aici pare sa se refere la cel ,,neinvatat” in ce priveste darul limbilor. Daca cineva care putea sa vorbeasca in limbi exercita puterea aceea fara de talmacire, atunci ceilalti care erau de fata ar fi fost neinstare sa ia parte la cultul divin. In felul acesta ar fi fost lipsiti de participare la binecuvantarile serviciului. 14:17 Negresit, tu multumesti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celalalt nu ramane zidit sufleteste. Negresit. [,,Bine”, KJV]. Sau, ,,e drept”. Ca nu cumva sa se creada ca acela care lauda pe Dumnezeu in rugaciune sau cantare prin darul special al limbilor nu se apropie de Dumnezeu in chip placut, Pavel spune precis ca o astfel de inchinare e buna sau dreapta. Desi nu zideste biserica, ea zideste pe cel care aduce lauda in felul acesta (vezi v. 4). 14:18 Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti. Multumesc lui Dumnezeu. [,,Multumesc Dumnezeului meu”, KJV]. Dumnezeu trebuie sa fie recunoscut ca datatorul darului limbilor. Versetul acesta arata ca Pavel nu deprecia sau dispretuia darul limbilor. Mai mult decat voi toti. Totusi, Biblia nu relateaza nici o ocazie de exercitare a darului acestuia de catre apostol. 14:19 Dar in Biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba. Biserica. Gr. ekklesia,(vezi Mat 18:17). Referirea nu e la cladirea in care sunt tinute adunarile crestinilor, ci grupari organizate a credinciosilor, indiferent de locul in care ei s-ar putea aduna. Cinci cuvinte. In NT numarul ,,cinci” e folosit adesea ca un numar rotund insemnand cativa, cateva. Astfel erau cinci vrabii (Luc 12:6), cinci intr-o casa (v. 52), cinci perechi de boi (cap. 14:19), etc. Intelese. [,,Cu intelegerea mea” KJV]. Sau ,,cu mintea mea”, adica, intr-un alt fel decat in limbi, incat sa fie inteligibil pentru altii. Sa invat. Gr. katecheo, ,,a instrui oral”, ,,a invata prin cuvantul gurii”. De la acest cuvant deriva termenul ,,catehism”, care originar insemna invatatura orala ca la doctrinele credintei. E mai bine a da o foarte scurta indemnare in biserica, asa cum e aratat de ,,cinci cuvinte”, daca sunt de natura edificatoarea, decat o lunga cuvantare care nu e inteleasa de ascultatori si in felul acesta nu ajuta la instruirea lor. In limba. [,,Limba necunoscuta”, KJV]. Literal, ,,o limba”. 14:20 Fratilor, nu fiti copii la minte; ci, la rautate, fiti prunci; iar la minte, fiti oameni mari. Fratilor. O forma obisnuita de a se adresa folosita Pavel (vezi cap. 1:10). Copii. Corintenii se faleau mult cu intelepciunea lor (vezi cap. 1:20; 8:1, 2). Ei tresaltau de bucurie pentru realizarile lor intelectuale, dar se purtasera copilareste in legatura cu darurile Duhului. Ei aveau un interes mai mare pentru darurile care erau de o natura mai spectaculoasa, ca de pilda limbile, decat pentru cele care lucrau mai modest, si totusi erau mai efective pentru biserica, ca de pilda profetia. Prin purtarea lor ei lasau la o parte acea inteligenta superioara cu care se faleau, si coborau la nivelul prunciei, deoarece evaluau lucrurile dupa aparenta. Multe lucruri de mica insemnatate ocupa timpul si atentia crestinilor, excluzand gandirea si acceptiunea valoroasa. Multe lucruri care capata multa importanta vor fi recunoscute ca fiind comparabile cu jucariile copiilor, cand oamenii se confrunta realitatile judecatii mature. Rautate. [,,Malitiozitate”, KJV]. Gr. kakia ,,rautate”, ,,nelegiuire”, ,,stricaciune”, ,,malignitate”. In legatura cu aceasta calitate, copilasii pot fi priviti ca fiind foarte nevinovati. Aceasta inocenta este atitudinea care va fi vazuta in toti aceia care sunt umpluti de duhul lui Hristos. Fiti prunci. Gr. nepiazo, ,,a fi prunci”. Acest cuvant arata o stare mai infantila decat paidia, cuvantul tradus ,,copii” in propozitia anterioara. El sugereaza ca crestinii cu adevarat de curand nascuti din nou nu vor avea o cunostinta experimentala cu privire la stricaciunea morala din lume. Probabil inocenta aceasta cu privire la ,,rautate” face parte din ceea ce avea Isus in minte cand a afirmat ca asemanarea cu copiii este esentiala pentru toti cei care urmeaza sa intre in cer (vezi Mat 18:3). Oameni mari. Gr. teleioi, ,,crescut deplin”, ,,matur”, ,,major”. In mintea voastra, dovediti-va a fi adulti. 14:21 In Lege este scris: Voi vorbi norodului acestuia prin alta limba si prin buze straine; si nici asa nu Ma vor asculta, zice Domnul. Lege. Gr. nomos, aici evident referindu-se la intregul VT (vezi Ioan 10:34). Este scris. Citatul este din Isa 28:11, dar e in acord numai in general fie cu textul ebraic, fie cu LXX. Pasajul originar este o avertizare pentru Israel cu privire la necredinta lor si tratarea dispretuitoare a solilor lui Dumnezeu. Pare ca ei sa fi intrebat in deradere daca urma sa fie tratati ca niste copilasi strigandu-li-se deseori in urechi, ,,rand dupa rand” si ,,invatatura dupa invatatura”, asa cum erau invatati copilasii. Prin profet, Dumnezeu raspundea ca deoarece ei dispretuisera o invatatura simpla, urma sa fie invatati printr-un popor cu o limba diferita si cu exprimare straina. Aceasta este o referire la natiunile pagane, indeosebi Asiria si Babilonia, de care iudeii fusesera luati in captivitate. In captivitate, iudeii urmau sa auda numai o limba care pentru ei avea sa fie neinteligibila si barbara. Reiese, totusi, ca in felul cum foloseste el acest pasaj VT, Pavel scoate in evidenta ca asa cum Dumnezeu a folosit in vechime alte limbi cu un scop, tot asa acum el foloseste darul limbilor, pentru a indeplini un scop important in era crestina. 14:22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi. Prorocia, dimpotriva, este un semn nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei credinciosi. Prin urmare. Cuvantul acesta leaga strans propozitia urmatoare cu observatia anterioara. Dupa cum Dumnezeu a folosit pe vremuri pe asirieni si pe babilonieni pentru a convinge pe israelitii necredinciosi, tot asa acum El foloseste darul limbilor pentru a convinge pe cei sceptici si intarzietori in a crede ca solia evangheliei poarta pecetea Cerului. Un exemplu poate fi acela al coborarii Duhului Sfant asupra celor adunati in casa lui Corneliu (Fapte 10:24, 44-47). Semn. Era un semn pentru cei care nu credeau. Aceasta nu vrea sa spuna ca in clipa cand credinta e statornicita, darul nu mai implineste o functiune folositoare. El inceteaza de a fi un ,,semn” dar poate continua sa zideasca pe credinciosi (vezi v. 4). Pentru cei credinciosi. [,,Pentru cei care cred”, KJV]. Profetia zideste biserica si are ca scop sa zideasca gruparea credinciosilor (v. 2-4). Ea este un semn al prezentei continue a lui Dumnezeu in biserica. 14:23 Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si de cei fara daruri, sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni? Daca s-ar aduna. Cazul scos aici in evidenta este un caz care reprezinta o rea folosire a darului limbilor. Semnul acesta era randuit ca la Corint, toti vorbind in acelasi timp, darul avea efectul opus. Fara daruri. [,,Neinvatati”, KJV]. Gr. idiotai, (vezi v. 16). Aici cuvantul pare sa se refere la persoane care nu aveau cunostinta de fenomenul darului limbilor. Necredinciosi. Ei pot fi sau iudei sau pagani. Mentionarea necredinciosilor arata ca necrestini luau parte la adunari de crestini. Poate ca veneau din curiozitate sau dintr-o dorinta de a cunoaste ceva cu privire la religia crestina. La fel cu cei ,,neinvatati”, ei urmau sa fie la fel, neinstare de a intelege ce avea loc. Nebuni. Gr. mainomai, ,,a se infuria”, ,,a delira”. Cuvantul apare in alt loc la Ioan 10:20; Fapte 12:15; 26:24, 25. Confuzia care rezulta din situatia mentionata aici nu putea sa transmita nici o idee de adevar sau de sfintenie strainilor sau vizitatorilor care ar fi putut fi prezenti. Dimpotriva, ar fi dat o rea idee despre crestinism, creand impresia ca e o religie de confuzie si nonsens. 14:24 Dar daca toti prorocesc, si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri, el este incredintat de toti, este judecat de toti. Toti proorocesc. Efectul unei manifestari a darului profetiei asupra credinciosilor si a persoanelor nestiutoare e contrastat aici cu o desfasurare de incurcatura de limbi. Cel care profetizeaza vorbeste intr-o limba cunoscuta adunarii. Incredintat de toti. [,,Convins de toti”, KJV; ,,Mustrat de toti”, G. Gal.]. Duhul Sfant convinge de pacat (vezi Ioan 10:8), in cazul acesta prin soliile celor care profetizeaza. 14:25 Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu, si va marturisi ca, in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru. Descoperite. [,,Se dau pe fata”, KJV; ,,Invederate”, Nitz]. Fie prin trezirea constiintei si cand adevaratele intentii si motive ale inimii erau date la iveala de Duhul Sfant, fie prin descoperirea prin inspiratia Duhului Sfant a faptelor ascunse privitoare la strainii prezenti in adunare. Tocmai descoperirea tainelor vietii ei a adus pe femeia samariteana la convingerea ca Isus era profet (Ioan 4:19; cf. v. 29). Va cadea cu fata la pamant. O postura de inchinare obisnuita in Orient. Va marturisi. [,,Va relata”, KJV]. Gr. apaggello, ,,a declara”. Solia lui este inversul celor spuse de strainii care iau parte la adunarile unde este o manifestare de limbi (v. 23). Convingerea launtrica produsa de marturia puternica a celor care au darul profetiei, fiecare spunand clar, logic si atragator faza speciala a revelatiei data lui de Duhul, il indeamna sa marturiseasca credinta sa in puterea lui Dumnezeu. 14:26 Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire, toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. Atunci ce este de facut? Adica: Care este deductia care trebuie sa fie trasa din ceea ce s-a zis? Ce e deci de facut? Unul. [,,Fiecare”, KJV]. Pavel nu vrea sa spuna ca fiecare persoana poseda toate darurile diferite enumerate aici, ci ca toate darurile urma sa fie in biserica in acelasi timp, distribuite la diferiti membri potrivit cu intelepciunea si voia lui Dumnezeu (vezi cap. 12:6-11). Are o cantare. [,,Are un psalm”, KJV]. Adica, are capacitatea de a rosti una din cantarile sacre aflate in cartea Psalmilor intr-un fel neobisnuit. Sau un credincios ar fi fost inspirat sa compuna o cantare de lauda si doreste sa o cante in adunare (cf. Exo 15:20, 21; Jud 5:1; Luc 2:25–32). Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. Sau ,,invatatura” (vezi v. 6). Descoperire. Aceasta probabil este o referire la ceea ce este descoperit cuiva care are darul profetiei. Aceasta e o comunicare de la Dumnezeu pentru folosul congregatiei. Talmacire. Vezi cap. 12:10; 14:5. Zidirea. Compara v. 3-5. Vezi v. 12. 14:27 Daca sunt unii, care vorbesc in alta limba, sa vorbeasca numai cate doi sau cel mult trei, fiecare la rand: si unul sa talmaceasca. Limba. [,,O limba necunoscuta”, KJV]. Literal, ,,limba”. La rand. Adica, pe rand, nu toti in acelasi timp. Unul sa talmaceasca. Vezi cap. 12:10; 14:5. Poate ca o persoana ar fi fost capabila sa talmaceasca tot ce se spunea de ceia care vorbeau in limbi. 14:28 Daca nu este cine sa talmaceasca, sa taca in Biserica, si sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu. Sa taca. Aceasta arata ca acela care era inzestrat cu darul limbilor avea o masura de stapanire asupra exercitarii darului (cf. cele de la v. 32). Sa-si vorbeasca numai lui insusi. Zidirea personala era aparent scopul primar al darului asa cum era manifestat la Corint (vezi Nota Aditionala la finele capitolului). 14:29 Cat despre proroci, sa vorbeasca doi sau trei, si ceilalti sa judece. Doi sau trei. Sfatul pentru profeti este asemanator cu cel dat celor inzestrati cu darul limbilor. Scopul sfatului este de a evita confuzia (vezi v. 33). Ceilalti. [,,Celalalt”, KJV]. Literal, ,,ceilalti”. Pentru identificarea ,,celorlalti” vezi mai jos la ,,judece”. Judece. Gr. diakrino, ,,a discrimina”, ,,a discerne”. Unii cred ca ,,altii” se refera la alte persoane din biserica dotate cu darul profetiei cum si cu darul discernamantului, sau deosebirii duhurilor, care urma sa aprecieze rostirile profetilor care vorbeau si sa determine daca soliile lor erau de la Dumnezeu sau erau inspirate de vreo alta putere (cf. 1Tes 5:21; 1Ioan 4:1). Isus avertizase biserica privitor la faptul ca urmau sa fie multi ,,prooroci mincinosi”, care aveau sa se ridice si sa insele pe credinciosi, si biserica trebuia sa fie atenta fata de unii ca acestia, mai ales cand se apropie sfarsitul (vezi Mat 24:5, 11, 24; 2Tes 2:9–11). Altii cred ca sfatul lui Pavel e adresat credinciosilor, a caror datorie este de a face o aplicatie corespunzatore a soliei la experienta lor personala. 14:30 Si daca este facuta o descoperire unuia care sta jos, cel dintai sa taca. Facuta o descoperire. Dumnezeu este cel care face o descoperire celui care sade jos. Din respect fata de noua descoperire, vorbitorul din acel moment trebuie sa puna capat vorbirii sale. Numai cate un profet urma sa vorbeasca in acelasi timp (v. 31). Sade jos. Aceasta arata ca adunarea sedea jos. Cel care se adresa adunarii, fara indoiala statea in picioare (cf. cele de la Luc 4:16). Sa taca. Gr. sigao, ,,a tacea”, ,,a pastra tacere”. 14:31 Fiindca puteti sa prorociti toti, dar unul dupa altul, pentru ca toti sa capete invatatura si toti sa fie imbarbatati. Sa proorociti toti. Daca era observata ordinea cuvenita in adunare si fiecare la rand se adresa bisericii, ar fi fost cu putinta ca toti cei care erau indemnati, sa dea un raport despre adevar asa cum le fusese descoperit. Toti sa capete invatatura. [,,Toti sa fie intariti”, KJV]. Sau, ,,toti sa poata fi imbarbatati”. Soliile combinate urmau sa procure invatatura corespunzatoare pentru toti. Un membru ar fi putut sa primeasca incurajare si ajutor ascultand la un anumit vorbitor, in timp ce altii urmau sa aduca indemn placut altor membri din adunare, si in felul acesta toti sa fie ziditi sufleteste. 14:32 Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor; Supuse proorocilor. Pare ca erau unii care pretindeau ca nu puteau sa taca atunci cand erau sub inspiratia Duhului sfant. Sustinerea aceasta este tagaduita de Pavel in mod direct. Adevaratii profeti aveau stapanire asupra mintii lor si puteau sa vorbeasca sau sa taca dupa voie. Inspiratia nu inlatura individualitatea si libera alegere. Agentul omenesc exprima in propriul sau stil si cu propriul sau gand adevarurile care i-au fost descoperite (vezi GC V-VII). 14:33 caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii, ca in toate Bisericile sfintilor. Neoranduielii. [,,Confuziei”, KJV]. Dumnezeu nu este o fiinta care sa aiba in Sine sau sa produca dezordine, dezbinare sau confuzie. Adevarata inchinare a lui Dumnezeu nu va avea ca rezultat dezordine de nici un fel. Versetul acesta prezinta un principiu general, carmuitor al crestinismului care este derivat din natura lui Dumnezeu. El este Dumnezeul pacii, si nu trebuie sa se invete ca El ar fi putut sa aiba placere de o forma de cult caracterizata prin confuzie de orice fel (vezi Rom 15:33; 16:20; 1Tes 5:23; Evr 13:20). Crestinismul tinde sa promoveze ordinea (vezi 1Cor 14:40). Nimeni care e supus conducerii Duhului Sfant nu va fi dispus sa se angreneze in scene de dezordine sau confuzie ca aceea care ar rezulta din faptul ca mai multe persoane ar vorbi in acelasi timp in limbi sau in profetie. Inchinatorul va fi gata sa-si exprime iubirea si recunostinta fata de Dumnezeu in rugaciune si marturie, dar o va exprima cu seriozitate, duiosie, si un adevarat respect pentru pastrarea ordinii in casa lui Dumnezeu, si nu cu o dorinta de a intrerupe si a tulbura cultul plin de demnitate al lui Dumnezeu. Toate bisericile. Principiul acesta al procedarii ordonate la cultul public, noteaza Pavel, stapaneste in toate bisericile, si de aceea trebuia sa fie acceptat si in Corint. Dumnezeu este autorul pacii in toate locurile, si adevaratii Lui credinciosi vor cauta sa pastreze pacea in adorarea Lui, infranand orice dorinta de a inalta eul printr-o desfasurare nelatimp a inzestrarilor de la Duhul Sfant date lor. Unii redactori si traducatori leaga expresia ,,ca in toate bisericile sfintilor” cu v. 34 (vezi RSV). E imposibil de a decide cu precizie carei propozitii ii apartine expresia cu adevarat. 14:34 Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea. Femeile sa taca. Daca ultima expresie a v. 33 e legata cu v. 34 (vezi v. 33) pasajul zice: ,,Ca in toate bisericile, femeile sa taca”. Cu o astfel de impartire, porunca privitoare la faptul ca femeile sa taca e aratata ca e nu numai o restrictie regionala din cauza unor imprejurari locale, ci o reflectare a obiceiului general in toate bisericile. Ca obiceiul era general, se poate deduce din 1Tim 2:11, 12, unde fara de a alege vreo anumita biserica, Pavel indeamna: ,,Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai sus de barbat, ci sa stea in tacere”. Unii au gasit dificultate in a intelege aceasta opreliste, in termeni, nu numai a conceptiilor noastre moderne al locului femeilor in biserica, dar si al locului si serviciului femeilor in istoria biblica (vezi Jud 4:4; 2Rg 22:14; Luc 2:36, 37; Fapte 21:9). Pavel insusi lauda femeile care lucrau cu el in Evanghelie (Filp 4:3). Nu e nici o indoiala ca femeile au indeplinit un rol hotarat in viata bisericii. Atunci, pentru ce sa fie oprite de a vorbi in public? Raspunsul acesta se gaseste in v. 35. Legea. Scripturile invata ca, din cauza rolului ei in caderea barbatului, femeii i s-a randuit de Dumnezeu o pozitie de subordonare fata de sotul ei (vezi Gen 3:6, 16; Efes 5:22–24; 1Tim 2:11, 12; Titus 2:5; 1Pet 3:1, 5, 6). Datorita schimbarii aduse prin intrarea pacatului in experienta umana, viata armonioasa pe care omul o cunoscuse mai inainte s-a sfarsit. Nu mai era posibil ca sotul si sotia sa aiba autoritatea egala la conducerea caminului, si Dumnezeu a ales sa aseze asupra barbatului raspunderea majora de a lua hotarari si de a-si invata familia (vezi PP 58, 59). 14:35 Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, sa intrebe pe barbatii lor acasa; caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in Biserica. Sa intrebe pe barbatii lor. O astfel de procedura ar evita intreruperi necorespunzatoare in serviciul de cult si se evita confuzia care ar insoti astfel de intreruperi. Rusine. Lucrul acesta era adevarat deoarece atat obiceiul grec cat si cel iudeu dicta ca femeile sa fie tinute pe planul al doilea in treburile publice. Calcarea acestui obicei ar fi fost privita ca dezonoranta si ar fi adus ocara asupra bisericii. 14:36 Ce? De la voi a pornit Cuvantul lui Dumnezeu? Sau numai pana la voi a ajuns el? De la voi. Biserica din Corint nu era cea dintai, ci una dintre ultimele pe care le-a intemeiat Pavel. De unde, biserica aceea nu era in pozitia de a prescrie reguli de conduita pentru alte biserici, sau de a pretinde dreptul sa difere de ele. Ea nu era singura in proclamarea Evangheliei; de aceea trebuia sa dea cuvenita consideratie principiilor general acceptate in ce priveste purtarea si procedura in inchinarea publica. Biserica corinteana pare ca adoptase obiceiuri neuzitate, ca de pilda acela de a permite femeilor sa apara la serviciul public dezvelite (vezi cp. 11:5, 16) si sa vorbeasca in biserica intr-un fel necunoscut altor biserici. Ei ingaduisera sa existe in biserica neregularitate si confuzie. Dar ei nu aveau dreptul sa difere de alte biserici in felul acesta, si nici nu aveau vreun drept de a spune altor biserici ca si ele trebuia sa tolereze astfel de confuzie si dezordine. Ei ar fi trebuit sa-si recunoasca datoria de a se conforma practicii organizatiei generale a bisericilor crestine. Numai pana la voi. Biserica corinteana nu era cea dintai care sa fie infiintata, si nu era nici singura. Prin servii Sai, Dumnezeu infiinta biserici in multe tari. Daca o biserica avea dreptul sa initieze obiceiuri si deprinderi aparte, altele de asemenea aveau. Daca ar fi fost sa se adopte ideea aceea, rezultatul ar fi fost confuzie si dezordine. De aceea toate bisericile trebuia sa adopte acelasi plan general pentru procedare la cultul public, si obiceiuri care nu erau adoptate in alte biserici, nu ar fi trebuit sa fie ingaduite la Corint. 14:37 Daca crede cineva ca este proroc sau insuflat de Dumnezeu, sa inteleaga ca ce va scriu eu, este o porunca a Domnului. Ca este prooroc. Toti aceia care pretind ca au primit oricare din darurile Duhului, dar refuza de a recunoaste instructiunea data de Pavel ca venind de la Domnul, ar arata prin aceasta ca inspiratia lor nu era de sus. Domnului. Pavel nu vorbea pe temeiul propriei sale autoritati sau in propriul sau nume. El vorbea corintenilor in numele Domnului si sub inspiratia Duhului Sau. Acceptand sfatul lui si ascultand de instructiunile care veneau la ei prin el, aratau ca erau dispusi sa fie condusi de Domnul. Adevarata credinta totdeauna isi va demonstra autenticitate printr-un respect atent fata de poruncile lui Dumnezeu. Pe de alta parte, orice marturisire de credinta care trece cu vederea poruncile divine, respinge autoritatea Scripturilor, si nu da atentie pacii si ordinii bisericii, da dovada ca nu e autentica. 14:38 Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga! Nu intelege. Gr. agnoeo, ,,sa nu inteleaga”, ,,sa nu recunoasca”. De fapt, Pavel spune ca daca cineva nu ar recunoaste faptul ca apostolul era inspirat de Dumnezeu, si de aceea nu ar fi primit instructiunile sale ca fiind porunci ale lui Dumnezeu, face lucrul acesta cu propria sa primejdie. Pavel daduse dovada suficienta cu privire la insarcinarea data lui de Dumnezeu si nu avea nevoie sa spuna nimic in plus in privinta aceasta. Cineva care ar fi respins sfatul care venea prin apostol urma sa fie lasat sa sufere consecintele. Nu era nimic in plus ce s-ar mai fi putut face pentru el; el trebuia sa raspunda inaintea lui Dumnezeu pentru purtarea lui razvratita. Ignoranta voita fata de poruncilor lui Dumnezeu nu va scuza pe nimeni, ci va avea ca rezultat ruina finala. Duhul Sfant nu va continua la nesfarsit sa staruie pe langa cineva care cu incapatanare se agata de propriile sale idei si de felul sau de purtare eronate, chiar si dupa ce i-a fost aratata calea cea dreapta (vezi Gen 6:3; Ose 4:17). O astfel de ignoranta incapatanata, voita, fata de planurile lui Dumnezeu pentru lume urmeaza sa fie o atitudine caracteristica a unei anumite categorii de persoane in zilele de pe urma, si va servi ca un semn de apropierea sfarsitului (vezi 2Pet 3:3-5). E primejdios de a lepada lumina de la Dumnezeu cu scopul de a satisface dorintele inimii firesti, care este totdeauna in vrajmasie fata de Dumnezeu (vezi Rom 8:6–8; Gal 5:16, 17; 1Ioan 2:15, 16). Sa nu inteleaga. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10), intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,el nu e recunoscut”. Daca e adoptata exprimarea de la urma, intelesul este probabil ca atari persoane nu sunt recunoscute de Dumnezeu. O astfel de experienta este opusul aceleia descrise in cap. 8:3: ,,Daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu”. 14:39 Astfel, deci, fratilor, ravniti dupa prorocire, fara sa impiedicati vorbirea in alte limbi. Ravniti. Gr. zeloo ,,a fi zelos pentru”. Rezumandu-si argumentatia, Pavel reafirma prioritatea data profetiei in v. 1, unde atragea atentia la darul profetiei ca inzestrarea spirituala cea mai de dorit pe care sa o caute crestinul. E foarte de dorit ca cineva sa fie in stare sa vorbeasca sub inspiratia Duhului Sfant in asa fel ca biserica sa fie zidita. Fara sa impiedicati. [,,Nu interziceti”, KJV; ,,Nu-l opriti”, G. Gal.]. Nici un obstacol nu trebuie sa fie pus in calea exercitarii darului limbilor. Singurul lucru de care sa se fereasca este folosirea darului in adunarile publice cand nu e de fata un talmacitor (vezi Nota Aditionala la finele capitolului). 14:40 Dar toate sa se faca in chip cuviincios si cu randuiala. Cu randuiala. [,,In ordine”, KJV]. Gr. kata taxin, ,,dupa rang”, ,,potrivit aranjamentului”. Expresia era folosita ca un termen militar aratand regularitatea si ordinea in care o armata se alinia in siruri in aranjament ordonat. Multe intrebari s-ar putea pune cu privire la metodele si formele de cult in biserica, dar bunul simt si respectul cuvenit lui Dumnezeu vor arata care e corespunzatoare si vor impiedica pe inchinatori de la excese. Totul ar trebui sa fie facut cu bunacuviinta, asa cum se cuvine Creatorului Atotputernic, si n-ar trebui sa fie nici o confuzie, nici un zgomot care nu e necesar, sau dezordine (vezi Hab 2:20; Ev 314, 636, 637; Ed 243; PK 48, 49; PP 303; 4T 626). Crestinul ar trebui sa se fereasca totdeauna de formalism in cultul public. Dumnezeu nu doreste parada externa si etalare de talent, ci devotiune sincera si iubitoare fata de El exprimata in rugaciune si lauda (vezi Ioan 4:24; 9T 143). Demnitatea si respectul sunt esentiale, dar ele vor fi inspirate de un autentic simt al maiestatii si maretiei lui Dumnezeu, si nu de vreun raspuns la indemnurile inimii firesti la inaltare de sine. Pentru ca inchinarea noastra sa fie cu adevarat plina de respect, ea trebuie sa fie condusa in asa fel incat toti cei de fata sa ia parte in chip inteligent la tot ceea ce se face. De aceea, orice folosire a unei vorbiri care nu e inteleasa, e cu totul nelalocul ei, afara de cazul ca o astfel de limba e talmacita pentru folosul tuturor. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 14 Doua vederi principale sunt sustinute cu privire la darul limbilor asa cum e tratat in cap. 14: (1) Ca manifestarea trebuie sa fie descrisa in termenii fenomenului limbilor din Ziua Cincizecimii (Fapte 2); ca limba vorbita sub influenta darului era o limba straina, limba care putea fi usor inteleasa de un strain de limba aceea; ca vorbirii intr-o limba straina in biserica atunci cand nu era de fata nimeni care sa inteleaga limba, corintenii perverteau functiunea darului; si ca aceasta rea intrebuintare era ceea ce mustra Pavel. (2) Ca manifestarea era diferita de aceea din Ziua Cincizecimii; ca limba nu era una vorbita de oameni, si ca in felul acesta nici un om nu putea intelege afara de cazul ca era prezent un talmacitor care poseda darul Duhului pentru a intelege limba (1Cor 12:10); ca functiunea lui era de a intari credinta noilor convertiti (1Cor 14:22; cf. Fapte 10:44–46; 11:15) si pentru a procura zidire spirituala personala (1Cor 14:4); ca Pavel mustra in 1Cor 14 exercitarea in adunari publice a acestui dar, randuit in primul rand pentru zidire particulara, personala. Alte vederi combina elemente ale acestor doua. Ar fi de ajutor la o considerare a acestei chestiuni sa se enumere caracteristicile darului limbilor asa cum s-au manifestat la Ziua Cincizecimii si in Corint. In ce priveste o tratare a darului la Ziua Cincizecimii, vezi Fapte 2:4. Darul cu prilejul acela era clar o capacitate de a vorbi in limbi straine, si scopul darului a fost de a inlesni raspandirea Evangheliei (cf. AA 39, 40). A doua functiune poate fi vazuta in experienta lui Petru in casa lui Corneliu, unde manifestarea darului a convins pe Petru si pe crestinii iudei sceptici care erau cu el ca Dumnezeu primea neamurile (vezi Fapte 10:46), si de asemenea a convins pe Corneliu si pe cei care erau cu el ca lucrarea lui Petru purta semnatura cerului. Cu privire la darul manifestat mai tarziu in Corint sunt notate urmatoarele caracteristici: (1) Darul este inferior profetiei (1Cor 14:1). (2) Cel care vorbea in limbi se adresa lui Dumnezeu, nu oamenilor (v. 2). (3) Nimeni nu intelegea pe cel care vorbea in limbi (v. 2). (4) Vorbitorul era ,,in duh”, adica intr-o stare de extaz (1Cor 14:2, 14; cf. cele de al Apoc 1:10). (5) Cel care vorbea, rostea taine (1cor 14:2; in ce priveste o definitie a tainelor vezi Rom 11:25). (6) Cel care vorbea se zidea pe sine, nu biserica (1Cor 14:4). (7) Pavel dorea ca toti sa aiba darul (v. 5). (8)Cel care vorbea trebuia sa se roage ca sa si talmaceasca asa incat biserica sa poata fi zidita (v. 12, 13). (9) Priceperea sau mintea e neroditoare cand cineva se roaga intr-o ,,limba”, aratand prin aceasta ca experienta nu e a unei minti constiente (v. 14). (10) Darul era un semn pentru cei care nu credeau (v. 22). (11) Darul trebuia sa fie folosit in biserica numai daca era prezent un talmacitor (v. 27); altminteri vorbitorul trebuia sa-si vorbeasca numai lui insusi si lui Dumnezeu (v. 28). Corintenii erau indemnati sa nu impiedice vorbirea in limbi (v. 39). Aceasta lista de caracteristici ale darului lamureste faptul ca apostolul nu se ocupa de un dar contrafacut. El trecuse ,,limbile” intre darurile autentice ale duhului (cap. 12:8-10), si nicaieri nu sugereaza ca manifestarea descrisa in cap. 14 nu e de la Dumnezeu. Dimpotriva, el il lauda (cap. 14:5, 17), pretinde ca el vorbea in limbi mai mult decat corintenii (v. 18), doreste ca toti sa aiba darul, si indeamna pe credinciosi sa nu opreasca exercitarea darului (v. 39). Tinta lui in tot cursul tratarii e de a arata locul lui cuvenit si functiunea lui legitima si sa avertizeze contra abuzarii de el. Corintenii abuzau de acest dar; este un lucru evident. Ei vorbeau in limbi in biserica atunci cand nu era de fata nici un talmacitor si cand nimeni in afara de vorbitor nu avea vreun folos. Pare ca mai multi vorbeau in acelasi timp, si in timp ce altii profetizau, sau invatau, etc. Aceasta avea drept urmare o confuzie generala (v. 26-33, 40). Intrebarea daca limbile foloseau un limbaj vorbit sau unul necunoscut oamenilor, sau simple sunete nearticulate, a fost mult dezbatuta de comentatori. Aceia care cred ca vorbirea era intr-o limba straina pentru vorbitor dar inteleasa de cei care cunosteau limba, argumenteaza prin ceea ce ei numesc analogia Scripturii, ca darul din Corint ar trebui sa fie explicat pe temeiul manifestarilor din Ziua Cincizecimii (Fapte 2) si din alte ocazii (Fapte 10:44–46; 11:15; 19:6) si ca deci scopul era clar de a face in stare pe oameni sa predice Evanghelia in limbi mai inainte necunoscute pentru ei. Pasaje ca 1Cor 14:2, care arata ca nimeni nu intelege, ei le interpreteaza ca insemnand ca nimeni din cei de fata nu intelege, desi strainii ar putea sa inteleaga. Ei arata mai departe ca e dificil de a concepe ca Duhul Sfant S-ar manifesta intr-o limba necunoscuta in circumstante ca acelea din cap. 14. Aceia care sustin ca fenomenul consta din sunete neinteligibile fara legatura cu vreun limbaj omenesc, argumenteaza ca acesta e felul cel mai natural de a interpreta diferitele pasaje despre care e vorba, si ca aceasta este concluzia inevitabila de tras cand sunt luate in consideratie toate caracteristicile prezentate. Ei cred ca ilustratiile lui Pavel din v. 76-10 sunt intentionate sa arate ca exprimarile erau fie sunete nearticulate, fie o limba cu neputinta de a fi inteleasa de oameni afara de cazul ca erau stapaniti de Duhul si ca erau inzestrati cu darul talmacirii (cap. 12:10). Indiferent care vedere este adoptata, un lucru e sigur, ca manifestarea darului la Ziua Cincizecimii si scopul pentru care fusese dat (Fapte 2) diferea in multe privinte de darul manifestat la Corint. Darul de la Corint servea sa zideasca pe cel care vorbea, nu pe altii (1Cor 14:4). Pavel nu incuraja folosirea lui in public afara de cazul ca era de fata un talmacitor (v. 12, 13, 27). El nu recomanda folosirea lui in biserica (v. 19, 28). Adresarea era catre Dumnezeu, nu catre oameni (v. 2, 28). Cel care vorbea era intr-o stare de extaz, cu mintea sa constienta adormita (v. 14). Lucrurile acestea nu erau adevarate cu privire la darul care s-a revarsat asupra ucenicilor la Ziua Cincizecimii. Capacitatea de a vorbi in limbi straine era in mod deosebit intentionata spre a zidi pe altii. El a fost acordat asa fel ca ucenicii sa poata predica Evanghelia fara serviciile unui talmacitor. Adresarea in limbi era pentru oameni, nu pentru Dumnezeu, si vorbitorul nu era intr-o stare extatica, ci functiona chiar asa ca cineva care ar fi dobandit indemanarea de a vorbi in acea limba prin studiu (vezi Fapte 2). Din cauza unor obscuritati cu privire la felul precis in care se manifesta in vechime darul limbilor, lui Satana i-a venit usor sa contrafaca darul. Strigate incoerente erau bine cunoscute si larg intalnite la cultul pagan. La fel si mai tarziu, sub masca crestinismului, au aparut din timp in timp diferite manifestari de asa zise limbi. Totusi, cand aceste manifestari sunt comparate cu specificarile biblice ale darului limbilor, ele sunt gasite ca sunt ceva cu totul contrar darului dat pe vremuri de Duhul. Aceste manifestari trebuie deci sa fie respinse ca false. Totusi, prezenta contrafacerii nu trebuie sa ne determine sa vorbim nedemn despre ceea ce este autentic. Dreapta manifestare a darului cu care se ocupa Pavel in 1Cor 14 indeplinea o functiune folositoare. E adevarat, se abuza de el, dar Pavel cauta sa corecteze abuzurile si sa puna lucrarea darului la locul lui si in functia lui cuvenita. COMENTARIILE ELLEN G. WHITE 2 1T 412, 419 7 1T 231 7–12CT 243 8 CT 459; CW 170; Ev 119, 218, 397, 523, 689; FE 407, 483; 5T 719; 6T 61, 375, 431; 8T 168; 9T 29 13–19CT 244 15 Ev 127, 507, 508, 509, 510; 1T 146; 2T 582, 699; 9T 143 32, 33 AA 200 33 AA 96; TM 54; 1T 231, 653; 7T 284 40 Ev 207; EW 97; PP 376; 1T 145; 5T 274; 6T 98, 169 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: