13:7 acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Sufera. Gr. stego, ,,a acoperi strans”, ,,a ocroti prin acoperire”; ,,a sustine”, ,,a suporta”. Iubirea acopera si nu vorbeste despre greselile altora, pe care egoismul inimii firesti bucuros le-ar dezvalui. Iubirea nu e doritoare sa cerceteze slabiciunile altora sau de a ingadui sa fie cercetate de altcineva.
Crede toate. Expresia aceasta nu vrea sa spuna ca acela care iubeste pe semenii sai e credul pana la absurditate, nefacand nici o distinctie intre lucrurile de crezut, si in felul acesta in situatia de a crede o minciuna ca fiind adevar. Dar iubirea este dispusa sa interpreteze cat se poate mai bine purtarea altora, punandu-le in socoteala motive bune. Aceasta este atitudinea iubirii, deoarece iubirea cauta sa faca pe altii fericiti si nu va crede nimic in detrimentul lor decat pe temeiul unor dovezi de netagaduit. In legatura cu Dumnezeu, iubirea crede fara indoiala tot ce este descoperit cu privire la voia lui Dumnezeu pentru om. Nu e indoiala cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu si a cerintelor sale; totul este acceptat si implinit cu bunavointa.
Nadajduieste. Oricat de intunecoase ar fi aparentele, si orice motive ar fi pentru a pune la indoiala sinceritatea altora, iubirea inca nadajduieste ca totul va fi bine pana cand a disparut orice posibilitate de a fi confirmata. Aceasta credinta fata de semeni, pe care o inspira iubirea, duce la sustinerea cauzei lui in fata opozitiei. Iubirea se intemeiaza pe incredere, si increderea aceasta se reazama in cele din urma pe Dumnezeu; de aceea, iubirea e dispusa sa dea piept cu ridiculizarea, cearta si dispretul in apararea altora, nadajduind ca la timpul cuvenit adevarul va fi indreptatit.
Rabda. Iubirea sufera in tacere toate dificultatile, incercarile, persecutiile si injuriile aduse de om, si toate atacurile pe care Dumnezeu va vedea de bine sa ingaduie adversarului sa le dea (vezi Iov 13:15). Aceasta afirmatie cu privire la iubire arata rabdarea cea fara de margini care e posedata de acela care e totdeauna sub stapanirea iubirii. Purtarea curioasa a altora, poate calculata ca sa-l raneasca sau sa-l supere, o suporta cu rabdare, deoarece vede in semenii sai suflete pentru care a murit Hristos, suflete care sunt duse in ratacire de Satana, si de care sa se aiba mila si care sa fie ajutate si nu sa fie condamnate sau tratate cu asprime. Fiind expunerea perfecta a Legii lui Dumnezeu, iubirea lucreaza consistent pentru interesele supreme ale altora, si in consecinta e pregatita sa priveasca la purtarea nefavorabila a altora cu o rabdare si simpatie intelegatoare inspirata de Dumnezeu (Mat 22:37–40; Rom 13:10; 1Ioan 4:7, 12, 16, 18, 20, 21).