13:2 Si chiar daca as avea darul prorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Proorociei. Apostolul merge mai departe la darul mai important, desi poate mai putin senzational, al vorbirii ca sol inspirat al lui Dumnezeu, transmitand bisericii instructiuni din Cer. Superioritatea acestui dar fata de acela al limbilor si al altor daruri spirituale este scoasa in evidenta in cap. 14:1, 39. Profetul, care sta intre Dumnezeu si oameni si descopera voia lui Dumnezeu oamenilor, trebuie sa fie dominat de iubire, altminteri soliile lui vor avea putin efect asupra ascultatorilor.
Tainele. Gr. musteria, (vezi Mat 13:11; Rom. 11:25). Din cauza pacatului, puterile mintii s-au slabit; capacitatea lui de a intelege minunile vietii, atat naturale cat si spirituale, e cu mult inferioara aceleia pe care originar Dumnezeu a intentionat ca omul sa o aiba (vezi Isa 6:9, 10; Ioan 12:37–40; 2Cor 4:4; 4T 585; 5T 698, 701). Indelungi si sarguincioase studii si cercetari se cer pentru a face pe om sa descopere tainele naturii, dar acestea erau usor insusite de Adam inainte ca el sa fi pacatuit (vezi PP 50, 51). Mintea neconvertita, dominata de pacat, nu poate intelege lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta se datoreaza faptului ca pacatul a savarsit o completa schimbare in natura spirituala a omului, asa incat caile lui sunt diametral opuse celor ale Creatorului sau (vezi Isa 55:8, 9). Profetilor, Dumnezeu vede de bine sa le descopere lucrarile voii Sale in favoarea oamenilor. La randul lor, ei sunt insarcinati sa invete pe oameni cu privire la relatia lor cu Dumnezeu si cu semenii lor (vezi Psa 25:14; Amo 3:7).
Stiinta. [,,Cunostinta” KJV]. Prin ,,cunostinta”, fara indoiala Pavel se refera, nu la cunostinte [sau ,,stiinta”] in general, ci la darul cunostintei descris in cap. 12:8 ,,cuvantul cunostintei”, insemnand ,,exprimarea cunostintei” (vezi comentariul la cap. 12:28).
Credinta. Adica, darul credintei descris in cap. 12:9 (vezi comentariul acolo).
Dragoste. [,,Caritate”, KJV]. Vezi v. 1.
Nimic. Dupa ce a notat posedarea posibila a darurilor profetiei, intelepciunii, cunostintei si credintei, inzestrari spirituale distinse si foarte mult dorite, Pavel face afirmatia simpla ca toate aceste lucruri, oricat de admirabile si importante ar putea fi, sunt ineficace fara iubire.
Acelasi lucru este adevarat si cu darurile dobandite, ca de pilda cunostintele intelectuale. Satana are o mare putere intelectuala si stiinta care intrece pe aceea a oamenilor, dar nu e innobilat prin aceasta (vezi 2T 171; PP 36; 5T 504). Mintea care nu e predata lui Hristos si nu e stimulata de Duhul Sau e sub stapanirea lui satana, care lucreaza in ea pentru a aduce la indeplinire in ea propria lui placere (vezi 5T 515). In felul acesta devine aparent ca simplele cunostinte intelectuale, lipsite de calitatea dumnezeiasca a iubirii, nu serveste decat la a ajuta pe vrajmas sa-si realizeze scopurile, si nu ajuta cu nimic la promovarea intereselor spirituale ale oamenilor (vezi 1Ioan 4:8). Cineva care poate sa fi avut mult din intelepciunea lumii acesteia, impreuna cu o intelegere teoretica a legaturii care trebuie sa existe intre om si Dumnezeu, si totusi n-a avut o cunoastere experimentala a iubirii, ar fi totusi pierdut. Straduintele lui de a face bine altora ar fi infructuoase, si marea tinta pe care ar trebui sa o aiba in viata, proslavirea lui Dumnezeu, ar ramane neatinsa (vezi 1Ioan 4:7, 8; MB 37).