Printable Mode1 Corinteni, 13
|
13:1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Chiar daca. Pavel a enumerat si a definit locul darurilor duhului in biserica (cap. 12). Acum purcede sa arate ca posedarea tuturor acestor daruri si a altor calitati in plus, nu face pe cineva crestin daca nu poseda darul suprem al iubirii. Acest frumos poem in proza a fost numit ,,lucrul cel mai mare, cel mai tare, cel mai adanc pe care Pavel l-a scris vreodata” (Harnack). Natura, valoarea si durata vesnica a iubirii in comparatie cu darurile temporare, sunt prezentate aici. Capitolul acesta continua discutia subiectului introdus in cap. 12, si anume, darurile spirituale. Pavel a notat faptul ca diferitele inzestrari spirituale au fost conferite in asa fel incat sa faca sa inainteze cladirea si binele bisericii (vezi cap. 12:4-28). Acum el arata ca posedarea darurilor mentionate acolo, oricat de buna ar fi, poate fi intrecuta de o inzestrare care e mai de valoare decat orice e descris mai inainte, si ca darul acesta este la indemana tuturor (cf. Gal 5:22). Limbi omenesti. Aceasta poate fi o referire la puterea de exprimare care se gaseste la cei mai calificati si mai talentati oratori dintre oameni, sau la limbile diferite folosite de natiunile pamantului. Daca oratorul e lipsit de iubire, una din caracteristicile fundamentale ale lui Dumnezeu, elocventa lui superioara sau indemanarea lui in folosire limbilor e tot atat de fara valoare pentru promovarea imparatiei lui Dumnezeu ca si zgomotele fara inteles al oricarui instrument de arama rasunator sau al chimvalului zadarnic zanganitor (vezi 1Ioan 4:8; DA 22, GC 487, 493). Ingeresti. Prin aceasta Pavel se poate sa se fi referit fie la darul limbilor atat de mult pretuit la Corint (vezi cap. 14), fie la vorbirea distinsa a ingerilor. Totusi, manifestarea foarte spectaculoasa a limbilor sau chiar si capacitatea de a vorbi cu limba angelica nu confera nici o onoare celui care il primeste, sau nu-i e de nici un folos daca nu e insotita de iubire. Apostolul intentiona sa corecteze gresita evaluare pe care corintenii o dadeau darului limbilor si de a-i stimula sa umble dupa iubire ca fiind inzestrarea cea mai de pret. Dragoste. [,,Caritate”, KJV]. Gr. agape, ,,iubire”, cel mai inalt tip de iubire, care recunoaste ceva de valoare in persoana sau obiectul care este iubit; iubire care se intemeiaza pe principiu, nu pe emotie; iubire care se dezvolta din respectul pentru admirabilele calitati ale obiectului ei. Iubirea aceasta este aceea care este vazuta intre Tatal si Isus (vezi Ioan 15:10; 17:26); e iubirea rascumparatoare a Dumnezeirii pentru omenirea pierduta (vezi Ioan 15:9; 1Ioan 3:1; 4:9, 16); este calitatea speciala demonstrata in procedeele crestinilor unul cu altul (vezi Ioan 13:34, 35; 15:12–14); e folosita pentru a arata legatura credinciosului cu Dumnezeu (vezi 1Ioan 2:5; 4:12; 5:3). Vezi Nota Aditionala la Psa 36; vezi Mat 5:43, 44. Cuvantul ,,caritate” nu e destul de cuprinzator pentru a arata marea intindere a interesului pentru binele altora care e cuprinsa in cuvantul agape. Intr-adevar, ,,caritate” poate da o idee foarte restransa de ajutor de binefacere. Cuvantul ,,iubire” e mai bun, dar aceasta trebuie sa fie inteleasa in lumina a tot ce se spune in acest capitol cu privire la ea. Aceasta ,,iubire” (agape) nu trebuie sa fie confundata cu ceea ce este uneori numita iubire, o calitate alcatuita in cea mai mare parte din sentiment si emotie care are centrul in eu si dorintele eului. Agape isi concentreaza interesul si preocuparea spre altii si conduce la actiune corespunzatoare. Biserica corinteana fusese foarte mult tulburata de discordie interna care avusese ca rezultat dezbinari si partide (vezi cap. 1:11, 12). Unii se faleau cu calificatiile si darurile lor superioare (vezi cap. 3:3–5, 8, 18, 19, 21; 4:6, 7). Capitolul acesta arata ca posedarea de diferite daruri ale Duhului nu ajuta la nimic daca persoana este lipsita de iubire. Arama. [,,Alama”, KJV]. Gr. kalcos, ,,alama”, sau orice obiect facut din alama. Aici, modificat de ,,sunatoare”, se refera probabil la un gong sau o trambita. Ideea este aceea a unui instrument rasunator, care face o galagie mare si da aparenta unei mari importante, dar e numai un emitator de sunete fara viata. Zanganitor. [,,Clinchenitor”, KJV; ,,Galagios”, G. Gal.]. Gr. alalazo, un cuvant onomatopeic, format la origine pentru a exprima strigatul scos de o armata cand se avanta in lupta. De la aceasta intrebuintare, a ajuns sa insemne facerea oricarei galagii puternice, ca de pilda un tipat sau un bocet de jale. Aici alalazo e folosit pentru a descrie sunetele monotone si zanganitoare ale unui chimval. 13:2 Si chiar daca as avea darul prorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Proorociei. Apostolul merge mai departe la darul mai important, desi poate mai putin senzational, al vorbirii ca sol inspirat al lui Dumnezeu, transmitand bisericii instructiuni din Cer. Superioritatea acestui dar fata de acela al limbilor si al altor daruri spirituale este scoasa in evidenta in cap. 14:1, 39. Profetul, care sta intre Dumnezeu si oameni si descopera voia lui Dumnezeu oamenilor, trebuie sa fie dominat de iubire, altminteri soliile lui vor avea putin efect asupra ascultatorilor. Tainele. Gr. musteria, (vezi Mat 13:11; Rom. 11:25). Din cauza pacatului, puterile mintii s-au slabit; capacitatea lui de a intelege minunile vietii, atat naturale cat si spirituale, e cu mult inferioara aceleia pe care originar Dumnezeu a intentionat ca omul sa o aiba (vezi Isa 6:9, 10; Ioan 12:37–40; 2Cor 4:4; 4T 585; 5T 698, 701). Indelungi si sarguincioase studii si cercetari se cer pentru a face pe om sa descopere tainele naturii, dar acestea erau usor insusite de Adam inainte ca el sa fi pacatuit (vezi PP 50, 51). Mintea neconvertita, dominata de pacat, nu poate intelege lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta se datoreaza faptului ca pacatul a savarsit o completa schimbare in natura spirituala a omului, asa incat caile lui sunt diametral opuse celor ale Creatorului sau (vezi Isa 55:8, 9). Profetilor, Dumnezeu vede de bine sa le descopere lucrarile voii Sale in favoarea oamenilor. La randul lor, ei sunt insarcinati sa invete pe oameni cu privire la relatia lor cu Dumnezeu si cu semenii lor (vezi Psa 25:14; Amo 3:7). Stiinta. [,,Cunostinta” KJV]. Prin ,,cunostinta”, fara indoiala Pavel se refera, nu la cunostinte [sau ,,stiinta”] in general, ci la darul cunostintei descris in cap. 12:8 ,,cuvantul cunostintei”, insemnand ,,exprimarea cunostintei” (vezi comentariul la cap. 12:28). Credinta. Adica, darul credintei descris in cap. 12:9 (vezi comentariul acolo). Dragoste. [,,Caritate”, KJV]. Vezi v. 1. Nimic. Dupa ce a notat posedarea posibila a darurilor profetiei, intelepciunii, cunostintei si credintei, inzestrari spirituale distinse si foarte mult dorite, Pavel face afirmatia simpla ca toate aceste lucruri, oricat de admirabile si importante ar putea fi, sunt ineficace fara iubire. Acelasi lucru este adevarat si cu darurile dobandite, ca de pilda cunostintele intelectuale. Satana are o mare putere intelectuala si stiinta care intrece pe aceea a oamenilor, dar nu e innobilat prin aceasta (vezi 2T 171; PP 36; 5T 504). Mintea care nu e predata lui Hristos si nu e stimulata de Duhul Sau e sub stapanirea lui satana, care lucreaza in ea pentru a aduce la indeplinire in ea propria lui placere (vezi 5T 515). In felul acesta devine aparent ca simplele cunostinte intelectuale, lipsite de calitatea dumnezeiasca a iubirii, nu serveste decat la a ajuta pe vrajmas sa-si realizeze scopurile, si nu ajuta cu nimic la promovarea intereselor spirituale ale oamenilor (vezi 1Ioan 4:8). Cineva care poate sa fi avut mult din intelepciunea lumii acesteia, impreuna cu o intelegere teoretica a legaturii care trebuie sa existe intre om si Dumnezeu, si totusi n-a avut o cunoastere experimentala a iubirii, ar fi totusi pierdut. Straduintele lui de a face bine altora ar fi infructuoase, si marea tinta pe care ar trebui sa o aiba in viata, proslavirea lui Dumnezeu, ar ramane neatinsa (vezi 1Ioan 4:7, 8; MB 37). 13:3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Imparti. [,,Darui”, KJV]. Gr. promizo, ,,a hrani punand bucatele de hrana in gura”, ,,a imparti cu zgarcenie”, ,,a hrani cu bucatele”; folosit in NT numai aici si in Rom 12:20. Aici cuvantul se poate aplica la impartirea bunurilor la saraci in portii mici. Era probabil un lucru obisnuit pe vremea lui Pavel ca bogatii sa faca cu zgarcenie pomeni saracilor la poarta proprietatii lor (vezi Luc 16:20, 21). Apoi, iarasi, ei probabil distribuiau pomeni in portii mici la multi oameni asa incat sa traga folos un numar mai mare si ei sa fie gata sa laude pe donator. Facerea de pomeni era socotita a fi o mare virtute, si era adesea facuta ostentativ. Isus a mustrat cu asprime dorinta aceasta pentru aclamatie populara (vezi Mat 6.1-4). Pavel arata ca daca tot ceea ce ar fi avut un om ar fi fost transformat in mii de pucatele si dat altora, si totusi ar fi lipsit iubirea adevarata din viata, totul nu ar fi fost decat ipocrizie goala si fara de nici o valoare spirituala. Desi o astfel de purtare s-ar fi putut sa aiba ca rezultat un bine pentru altii, nu putea sa aiba aprobarea lui Dumnezeu pentru ca lipseau calificatiile de caracter cerute. Sa fie ars. Dovezi textuale importante pot fi de asemenea citate (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,asa ca sa ma pot fali”. Cu aceasta exprimare intelesul pasajului este: ,,desi imi impart toate posesiunile pentru a hrani pe saraci, si desi predau corpul meu, ca sa ma falesc, nu-mi foloseste la nimic”. Ideea din exprimare KJV e ca martirajul care e cautat pentru slavire de sine nu are nici un merit. Pe vremea lui Pavel nu se obisnuia a se omori oamenii prin ardere; metodele de executie obisnuite erau improscarea cu pietre, crucificarea sau decapitarea cu sabia. Se pune intrebarea: De ce atunci se refera Pavel la martirajul prin ardere? Raspunsul este: Poate pentru ca arderea reprezinta forma cea mai dureroasa de moarte. A-si da trupul sa fie ars ar reprezenta o forma extrema de jertfire de sine. Unii au privit pasajul acesta ca profetic despre tortura grozava cu foc de care a avut parte biserica pe vremea lui Nero. Ei vad in felul acesta in pasaj o avertizare impotriva inselaciunii ca s-ar fi putut obtine vreun merit prin cautarea zadarnica a martirajului prin foc. Nu-mi foloseste la nimic. Daca cineva care sufera martirajul prin foc nu poseda calificatiile de caracter reprezentate prin ,,iubire” (agape), nu are nadejde de viata vesnica, si in consecinta a pierdut totul. Iubirea, deci, e mai de pet decat darurile Duhului pe care corintenii doreau sa le aiba (v. 1, 2), sau decat faptele singure de binefacere sau lepadare de sine. Nimic nu poate lua locul iubirii (vezi Ioan 14:15, 21, 23; 15:9, 10, 12, 14; 1Ioan 4:11, 12, 16–21; 5:1–3). 13:4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, Indelung rabdatoare. In versetele 4-7 Pavel trece la analizarea iubirii. El scoate in evidenta sapte caracteristici excelente ale iubirii si opt fapte si atitudini care sunt cu totul straine naturii ei. In aceasta elogiere el scoate in evidenta calitatea superioara a iubirii atat in aspectul ei pozitiv cat si negativ. Personificarea iubirii in aceste versete sporeste frumusetea descrierii, deoarece Pavel pune in seama iubirii caracteristicile acelea care se gasesc in aceia care iubesc cu adevarat. In tot cursul paragrafului se vad intrezariri ale greselilor din biserica din Corint care erau in direct contrast cu excelentele calitati ale iubirii. Rabdarea sau indelunga rabdare, intr-o lume unde predomina nerabdarea si intoleranta, e un atribut pretios. Iubirea sufera indelung greselile, cusururile si slabiciunile altora. Ea recunoaste ca toate fiintele omenesti sunt supuse greselii, si ca deci, trebuie sa se manifeste cuvenita ingaduinta pentru manifestari de erori care rezulta de pe urma naturii inerent pacatoase a omului. Indelunga rabdare e opusa grabei, expresiilor si gandurilor patimase, si iritabilitatii. Cuvantul acesta denota starea mintala care face pe om sa fie linistit si rabdator si sa suporte indelung cand e oprimat, acuzat pe nedrept si persecutat (vezi Efes 4:2; Cols 3:12; 2Tim 4:2; 2Pet 3:15; cf. Mat 26:63; 27:12, 14; vezi Mat 5:10–12). Acela care este indelung rabdator poseda unul din roadele Duhului (vezi Gal 5.22). Plina de bunatate. Gr. kresteuomai, ,,a fi bland”, ,,a exercita bunatatea”. Cuvantul descrie natura milostiva a aceluia care este influentat de Duhul lui Dumnezeu, care cauta pururea sa dea pe fata prin cuvant si fapta o simpatie intelegatoare pentru luptele si dificultatile altora si o apreciere a acestora. Ideea din cuvant este ca in toate imprejurarile vietii, fie ca sunt aspre si provocatoare, dureroase sau intristatoare, iubirea este buna si blanda. Iubirea este reversul urii, care se manifesta in severitate, manie, asprime, lipsa de bunatate si in razbunare. Un om care cu adevarat iubeste pe un altul este bun fata de el, doritor de a-i face bine, delicat si curtenitor, deoarece nu doreste sa-i jigneasca sentimentele, ci cauta sa-i sporeasca fericirea (vezi 1Pet 3:8). Pizmuieste. Gr. zeloo, ,,a fi gelos”, fie intr-un sens bun, fie in unul rau; aici intr-un sens rau, ,,a fi invidios”, adica a da pe fata sentimente rele sau neplacute fata de altii din cauza avantajelor pe care ei le au. Asemenea sentimente dau nastere la cearta si dezbinare, cu totul contrariu invataturilor lui Isus, deoarece El indeamna pe oameni sa se iubeasca unul pe altul si sa traiasca laolalta in unire (vezi Ioan 15:12; 17:22; 1Ioan 3:23). Invidia, sau gelozia e unul din defectele omenesti cele mai crude si mai de dispretuit (vezi Prov 27:4; Cant 8:6). Lucifer, ingerul inaltat care fusese privilegiat de a fi unul din heruvimii acoperitori la tronul lui Dumnezeu, a fost biruit de invidie si si-a pierdut pozitia sa inalta (vezi Isa 14:12–15; Eze 28:14, 15). De la cadere, Satana a cautat sa planteze propriul sau viciu inspaimantator al invidiei in inima fiecarei fiinte omenesti, asa ca toti sa fie ruinati, asa cum era el. Numai iubirea poate sa alunge gelozia. Totusi, multumirea cu ceea ce Domnul a ingaduit ca noi sa avem nu ne lipseste de dorinta plina de ravna dupa darurile cele mai bune si dupa dorinta arzatoare dupa calea ,,nespus mai buna” a iubirii, care e descrisa in capitolul acesta (vezi 1Cor 12:31). Lauda. Gr. perpereuomai, ,,a fi vanitos”, ,,a se fali”. Iubirea nu-si trambiteaza propriile sale laude; e smerita si nu incearca sa se inalte. Cel in a carui inima se gaseste adevarata iubire isi aduce aminte de viata si de moartea lui Isus si de indata respinge orice gand sau sugestie care ar duce la slavirea de sine (vezi EW 112, 113). Iubirea care este un dar al Duhului priveste la orice lucru bun ca venind de la Dumnezeu si acordat de El si prin urmare nu e nici un temei de fala zadarnica pentru posedarea unui anumit dar de la Dumnezeu. Nu se umfla de mandrie. Gr. phusioo, ,,a-si da aere”, ,,a fi plin de sine”, ,,a se umfla in pene”, metaforic, ,,a se mandri”. Phusioo vine de la phusa ,,foale”. Iubirea nu umfla pe cineva cu vanitate; nu produce o stare de ingamfare si de inaltare de sine. Expresia aceasta atrage atentia la starea subiectiva de mandrie si auto-satisfactie care atat de adesea marcheaza pe aceia care poseda cunostinte si capacitati superioare (vezi cap. 8:1). Iubirea nu se deda la stima de sine inchipuita, pretinzand ca are cele mai bune daruri, si in felul acesta slujind vanitatii. Iubirea nu produce idei de importanta de sine, si nici nu cauta magulire din partea altora pentru nimic ce a fost savarsit (vezi 5T 124). 13:5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, Nu se poarta necuviincios. Gr. aschemoneo, ,,a se purta necuviincios”, ,,a se purta neonorabil”. In LXX cuvantul este folosit cu intelesul de a fi ,,gol” (vezi Eze 16:7, 22; etc.). Iubirea nu este niciodata nepoliticoasa, prost crescuta sau nemanierata; niciodata nu se comporta in asa fel incat sa jigneasca sensibilitatile altora. Hristos, cand a fost pe pamant, se gandea la sentimentele oamenilor, si totdeauna se purta cu curtoazie si bunacuviinta fata de toti (vezi GW 121). Oricare adevarat discipol al Domnului va fi totdeauna cuviincios, ne raspunzand niciodata la indemnurile inimii firesti pentru a plati inapoi grosolaniile si asprimea prin necuviinta (vezi GW 123). Iubirea cauta totdeauna ceea ce e drept si cuvenit sau cuviincios in toate relatiile vietii, deoarece cauta sa promoveze fericirea altora, si aceasta in chip necesar duce la evitarea a orice ar produce jignire sau ar stanjeni adevarata bucurie. Ar putea fi aici o aluzie la purtarea necuvenita a unora din corinteni la cultul public si in legatura cu praznicele pagane (vezi 1Cor 8:10–12; 11:4–6, 20–22). Pentru crestin, opiniile, dorintele si practicile personale sunt inlocuite de iubire fata de interesele confortul, comoditatea si fericirea altora. Purtarea cuviincioasa a iubirii exclude orice fanatism si pozitii necumpanite care duc la izbucniri emotionale nestapanite si duc la defaimarea lucrarii lui Dumnezeu. Aceasta afirmatie ca iubirea niciodata nu se poarta necuviincios dovedeste ca e totdeauna sub controlul ratiunii, si nu poate fi o simpla emotie sau un simplu sentiment. Ceea ce este simplu un raspuns la sentiment si emotie si gresit numita iubire, nu actioneaza rational, si nici nu ia seama in mod necesar la sentimentele si sensibilitatile altora. Sau. Literal, ,,[lucrurile] sale proprii”. Opusul exact al naturii adevaratei iubiri este umblarea egoista dupa propriul sau avantaj, propria influenta sau onoare ca marele obiectiv in viata (vezi cap. 10:24, 33). Din toate caracteristicile iubirii, aceasta este cea mai grea de inteles pentru inima nesfintita. Omul in mod natural e interesat mai inainte de toate de sine insusi, si adesea acest interes umbreste pe toate celelalte; dar calea lui Hristos, calea iubirii, pune eul la urma si pe altii intai (vezi Mat 5:43-46; 7:12). Natura egoista a omului e insa o dovada ca pacatul a inversat complet ordinea divina in viata omenirii, facand pe oameni sa-si concentreze afectiunile si interesele asupra sinelui (vezi Ier 17:9; Rom 7:14–18, 20; 8:5–8; Iac 4:4; vezi Mat 10:39). Cel care e stapanit de iubirea plina de lepadare de sine a lui Dumnezeu, uita de sine si e absorbit de implinirea voii lui Dumnezeu. De aceea e gata sa-si dea viata in lucrare plina de iubire pentru altii (vezi Mat 22:37–39; Fapte 10:38; GW 112; 7T 9, 10). Isus ,,umbla din loc in loc, facand bine” (Fapte 10:38). Din afirmatia aceasta e clar ca nimeni nu poate fi un crestin adevarat, un adevarat ucenic al lui Hristos, daca traieste numai pentru sine sau daca face din promovarea propriilor sale interese obiectul sau principal. Crestin este cineva care e ucenic al lui Hristos. De acea el este un om care tagaduieste cererile inimii firesti pentru devotarea fata de sine si care este dispus sa sacrifice propriul sau confort, timp, tihna, avere si propriile sale talente pentru a promova binele omenirii. Nu se manie. [,,Nu e usor provocata”, KJV; ,,Nu se aprinde de manie”, KJV]. Cuvantul ,,usor” [KJV] e adaugat, si pe cat se pare fara justificare. De fapt da o gresita nuanta de inteles afirmatiei. Iubirea nu se aprinde de manie, fie usor, fie altcumva; nimic nu poate tulbura seninatatea iubirii desavarsite si sa dea nastere la o manifestare de suparare, nerabdare sau manie. Inserarea cuvantului ,,usor” ar fi sa se sugereze ca sunt timpuri cand o anumita masura de manie, iritabilitate, sau resentiment este de ingaduit, dar nu acesta e cazul cu iubirea reala (vezi Psa 119:165; Evr 12:3; 1Pet 2:23). Crestinul care stie ca eul, inima fireasca, e opusa voii lui Dumnezeu, si intrucat s-a predat Domnului, e mort fata de pacat, nu are motiv real de iritatie sau suparare. El in mod simplu incredinteaza totul lui Dumnezeu, cunoscand ca tot ce se intampla, e sub privirea veghetoare si iubitoare a Aceluia care carmuieste totul pentru binele sau (vezi Rom 6:11; 8:28; 1Pet 5:6, 7). Unul din cele mai impresionante efecte ale convertirii e remarcabila schimbare care se vede in caracterul unei persoane care era in mod natural cu o dispozitie suparacioasa, ranchiunos si lesne provocat la manie. Sub influenta Duhului Sfant, cineva de felul acesta devine bland, delicat si calm. Toate eforturile lui Satana de a-l supara si a-l face sa dea drumul la vechiul duh repezit sunt zadarnice. Nu se gandeste la rau. [,,Nu gandeste rau”, KJV]. Literal, ,,nu pune la socoteala raul”. Textul grec confera aici idee de a nu lua in socoteala raul care a fost facut; nici o punere in socoteala, nici o imputare, sau trecere in socoteala in contul nimanui. Acesta este inca un atribut frumos si crestinesc al iubirii. El arata ca iubirea da cea mai buna interpretare cu putinta comportamentului altora. Cineva care este sub stapanirea iubirii nu e cusurgiu, gata de a afla greseli, sau de a pune in socoteala altora motive rele. 13:6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, Nelegiuire. Gr. adikia, ,,nedreptate”. Iubirea nu gaseste placere in nici un fel de nedreptate, fie din partea prietenului sau a dusmanului. Nedreptatea [,,Nelegiuirea”] care e pacat (vezi 1Ioan 5:17), e cu totul straina de natura divina a iubirii; de aceea cineva care iubeste nu poate sa aiba placere de nimic ce nu e in armonie cu voia lui Dumnezeu. Iubirea nu se bucura de viciile altora, si nici nu gaseste fericire in faptul ca altii sunt gasiti vinovati de vreo fapta rea. Nu are o placere malitioasa la auzirea unei vesti ca cineva a gresit (vezi Prov 10:12; 11:13; 17:9; 1Pet 4:8). Inima nesfintita e vesela cand un inamic cade in pacat sau cand un oponent face o greseala care il duce la defaima, dar nu asa este cu iubirea. Ea cauta sa ajute chiar si un vrajmas cand e in incurcatura (vezi Prov 24:17; 25:21; Mat 5:44; Rom 12:20). Numai aceia care nu sunt sfintiti de adevar gasesc placere in fapta rea a altora (vezi Rom 1:32; 12:9). Adevar. Aici ,,adevar” sta in contrast cu ,,nelegiuirea” si inseamna virtute, dreptate, bunatate. Iubirea gaseste placere, nu in viciile, ci in virtutile altora. Iubirea manifesta interes fata de propasirea adevarului si fericirii omului; de aceea e multumitoare ori de cate ori cauza adevarului este sustinuta (vezi Mar 9:35–40; Filp 1:14–18). Iubirea nu poate gasi fericire in pacat de orice fel sau in pedeapsa aplicata pacatosului; ci mai degraba, gaseste placere in eliberarea omului din catusele pacatului, deoarece o astfel de eliberare il aduce in armonie cu adevarul si-l face un candidat pentru fericirea cerului, pentru care fusese creat (vezi Eze 18:23, 32; 33:11; Ioan 8:32; 17:17; 1Ioan 4:8; COL 290). 13:7 acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Sufera. Gr. stego, ,,a acoperi strans”, ,,a ocroti prin acoperire”; ,,a sustine”, ,,a suporta”. Iubirea acopera si nu vorbeste despre greselile altora, pe care egoismul inimii firesti bucuros le-ar dezvalui. Iubirea nu e doritoare sa cerceteze slabiciunile altora sau de a ingadui sa fie cercetate de altcineva. Crede toate. Expresia aceasta nu vrea sa spuna ca acela care iubeste pe semenii sai e credul pana la absurditate, nefacand nici o distinctie intre lucrurile de crezut, si in felul acesta in situatia de a crede o minciuna ca fiind adevar. Dar iubirea este dispusa sa interpreteze cat se poate mai bine purtarea altora, punandu-le in socoteala motive bune. Aceasta este atitudinea iubirii, deoarece iubirea cauta sa faca pe altii fericiti si nu va crede nimic in detrimentul lor decat pe temeiul unor dovezi de netagaduit. In legatura cu Dumnezeu, iubirea crede fara indoiala tot ce este descoperit cu privire la voia lui Dumnezeu pentru om. Nu e indoiala cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu si a cerintelor sale; totul este acceptat si implinit cu bunavointa. Nadajduieste. Oricat de intunecoase ar fi aparentele, si orice motive ar fi pentru a pune la indoiala sinceritatea altora, iubirea inca nadajduieste ca totul va fi bine pana cand a disparut orice posibilitate de a fi confirmata. Aceasta credinta fata de semeni, pe care o inspira iubirea, duce la sustinerea cauzei lui in fata opozitiei. Iubirea se intemeiaza pe incredere, si increderea aceasta se reazama in cele din urma pe Dumnezeu; de aceea, iubirea e dispusa sa dea piept cu ridiculizarea, cearta si dispretul in apararea altora, nadajduind ca la timpul cuvenit adevarul va fi indreptatit. Rabda. Iubirea sufera in tacere toate dificultatile, incercarile, persecutiile si injuriile aduse de om, si toate atacurile pe care Dumnezeu va vedea de bine sa ingaduie adversarului sa le dea (vezi Iov 13:15). Aceasta afirmatie cu privire la iubire arata rabdarea cea fara de margini care e posedata de acela care e totdeauna sub stapanirea iubirii. Purtarea curioasa a altora, poate calculata ca sa-l raneasca sau sa-l supere, o suporta cu rabdare, deoarece vede in semenii sai suflete pentru care a murit Hristos, suflete care sunt duse in ratacire de Satana, si de care sa se aiba mila si care sa fie ajutate si nu sa fie condamnate sau tratate cu asprime. Fiind expunerea perfecta a Legii lui Dumnezeu, iubirea lucreaza consistent pentru interesele supreme ale altora, si in consecinta e pregatita sa priveasca la purtarea nefavorabila a altora cu o rabdare si simpatie intelegatoare inspirata de Dumnezeu (Mat 22:37–40; Rom 13:10; 1Ioan 4:7, 12, 16, 18, 20, 21). 13:8 Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Nu va pieri. [,,A lipsi”, KJV]. Gr. ekpipto ,,a se prabusi”, ,,a cadea de la locul sau”, ,,a lipsi”, ,,a pieri”. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea pipto, forma simpla a verbului. Iubirea adevarata nu cade ca o frunza sau o floare (vezi Iac 1:11; 1Pet 1:24). Cand o floare a dat parfumul si frumusetea ei in timpul orelor insorite, si-a indeplinit scopul, si vantul rece si ingheturile o fac sa se ofileasca si sa cada. Nu asa stau lucrurile cu iubirea. In zilele de presiune si incordare, ca si atunci cand totul e luminos si senin, iubirea ramane pururea aceeasi, revarsand imprejur parfumul ei de incredere, nadejde si credinta. Aceasta trebuie sa fie asa, deoarece iubirea este insasi temelia Legii si Legea lui Dumnezeu e vesnica (vezi Psa 119:160; Mat 5:17, 18; Luc 16:17). Fiecarui credincios ii e prescris sa cultive roada aceasta a Duhului, si fiecare credincios poate fi sigur ca nu este parte a vietii pentru care iubirea nu face prevederi; pe iubire se poate sprijini totdeauna pentru a rezolva toate problemele. Proorociile. Darul profetiei a fost dat de Dumnezeu pentru calauzirea bisericii in decursul veacurilor (vezi Psa 77:20; Ose 12:13; Apoc 12:17; 19:10). Cand nevoia pentru o astfel de calauzire nu mai exista – adica atunci cand poporul lui Dumnezeu ajunge in caminul lui ceresc – profetiile vor inceta. Sfarsi. Gr. katargeo, ,,a anula”, ,,a aduce la sfarsit”, aici folosit la forma posesiva, ,,a fi adus la sfarsit”. Limbile. Ca si profetia, darul acesta, care a servit la o functiune folositoare in biserica primara (vezi Nota Aditionala la cap. 14), nu va mai fi cerut. Inceta. Gr. pauo, ,,a se opri”, ,,a inceta”, ,,a face pauza”.. Cunostinta. Nu cunostinta in general, ci darul cunostintei, care facea in stare pe oameni sa explice adevarul clar si logic altora (vezi cap. 12:8). Pavel scoate in evidenta superioritatea iubirii fata de diferitele daruri care au fost folositoare la cladirea bisericii, dar care, atunci cand biserica e triumfatoare, in imparatia slavei nu mai sunt folositoare. Va avea sfarsit. [,,Va pieri”, KJV]. Gr. katargeo,(vezi mai sus la ,,sfarsi”). 13:9 Caci cunoastem in parte, si prorocim in parte; In parte. Darurile cunostintei si profetiei procura numai priviri partiale asupra comorilor neistovite ale cunostintei divine. Aceasta cunostinta limitata se va vedea ca este toata anulata in stralucirea superioara a lumii vesnice, dupa cum lumina unei lumanari isi pierde importanta cand e pusa in lumina stralucitoare a soarelui. 13:10 dar cand va veni ce este desavarsit, acest in parte se va sfarsi. Desavarsit. Gr. teleios, ,,complet”, ,,intreg”, ,,cu totul matur”. Chiar si cunostinta adunata de oamenii cei mai stralucitori e fara insemnatate cand e comparata cu vastul ocean al cunostintei din univers. In felul acesta, fala corintenilor era cu totul nelalocul ei (vezi cap. 8:1, 2). Cand Isus vine iarasi ca sa rascumpere pe ai Sai, atunci iluminarea partiala a mintii omenesti prin toata cunostinta posedata de om va fi pierduta din vedere in stralucirea superioara a descoperirii divine a adevarului, la fel cum lumina de la stele dispare cand apare soarele diminetii. Se va sfarsi. Gr. katargeo,(vezi v. 8). Nu poate sa fie vreo sugestie aici ca cunostinta adevarului va inceta sau va trece candva; adevarul e vesnic, si cunostinta pe care o are omul din adevarul vesnic va ramane pururea. Natura partiala a acestei cunoasteri e ceea ce va inceta cand omul e schimbat din muritor in nemuritor (vezi v. 12; cf. cap. 8:2). La fel, cand lumea aceasta se sfarseste, si oameni au comunicare deschisa, fata catre fata cu Dumnezeu, profetia isi va fi servit scopul si nu va mai fi necesara. 13:11 Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Copil. Gr. nepios, literal, un ,,nevorbitor”, un prunc”. Aici apostolul foloseste experientele copilariei si acelea ale barbatiei pentru a scoate in evidenta marea diferenta care exista intre slaba intelegere posedata de oameni acum, si lumina stralucitoare a cunostintei pe care o vor avea in cer. Vorbeam. Sau ,,obisnuiam sa vorbesc”, adica, era deprinderea mea sa vorbesc. Sunetele fara inteles scoase de un copil care invata sa vorbeasca sunt aici comparate cu intelepciunea care va inlocui cunostinta pamanteasca in stadiul viitor nemuritor. Cand cineva ajunge la starea de barbat, lasa la o parte ca fara valoare ideile si sentimentele copilariei, care mai inainte pareau de asa mare insemnatate. Intr-un chip asemanator, cand se ajunge la cer, oamenii vor lasa la o parte ideile, vederile si sentimentele care sunt cultivate in viata aceasta, si sunt considerate atat de valoroase si importante. Simteam. [,,Intelegeam”, KJV]. Sau ,,obisnuiam sa gandesc”, adica era obiceiul meu sa gandesc. Aceasta se refera la exercitarea timpurie, nedezvoltata a mintii de copil, un mod de gandire care nu poate fi considerat normal. Intelegerea era stramta si nedesavarsita, si cunostinta era putina. Lucrurile care ocupau atentia atunci si-au pierdut valoarea, cand a fost ajunsa varsta de adult. Gandeam. Sau ,,foloseam ratiunea”, adica era deprindere mea sa rationez. Gandirea si rationarea copilariei apar puerile, cu vedere scurta, inconcludente, si eronate pentru un adult. Asa va fi cand poporul lui Dumnezeu se va gasi in imparatia slavei; va fi tot atat de mare diferenta intre planurile, opiniile, intelegerea si puterile de ratiune pamantesti si cele ale cerului cum este intre acelea ale copilariei si acelea ale varstei de om mare. Lepadat. Gr. katargeo, (vezi v. 8). 13:12 Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Intr-o. [,,Printr-o”, KJV]. Mai degraba, ,,cu ajutorul unei”. Oglinda. Gr. esoptron, ,,oglinda”. E prezentata o noua ilustratie pentru a arata imperfectiunea celei mai bune cunostinte ce se poate obtine pe pamant. Oglinzile din antichitate constau din bucati de metal lustruit (vezi Exo 38:8). Chipul vazut in astfel de oglinzi era adesea estompat, confuz si intunecat. Cunostinta noastra cu privire la adevarul vesnic este acum obscura si intunecata in comparatie cu ceea ce va fi in cer. Acum viziunea noastra este intunecata de slabiciunile fiintei fizice, care isi au obarsia in pacat; chiar si perceptia mintala este slabita de rele deprinderi de vietuire, asa incat cele spirituale sunt numai slab percepute (vezi 7T 199, 257, 258; 2T 399, 400; 8T 242). In chip intunecos. Gr. en ainigmati, ,,intr-o sarada”, ,,intr-o enigma”, ca la un joc la care unele piese lipsesc, asa ca nu pot sa fie asamblate bine. Asa e viziunea noastra prezenta in ce priveste adevarul spiritual. E partiala, obscura, intunecata; totusi ceea ce poate fi inteles e indestulator pentru a aduce bucurie credinciosului sincer cand e facut in stare sa vada ceva din frumusetea planului pe care Dumnezeu l-a facut pentru rascumpararea si proslavirea omului. In cer, ceea ce era intunecat va fi inlaturat si lucrurile care au pus in incurcatura pe oameni vor fi facute clare; cunostinta va creste, si odata cu cresterea cunostintei va veni bucurie tot mai sporita (vezi 8T 328). Voi cunoaste. Adica, cunoaste deplin, recunoaste, admite, intelege. Ideea de ,,a cunoaste deplin” nu este in cuvantul tradus ,,cunosc”, mai inainte in verset. Cum. Adica, exact in acelasi fel; nu necesar in acelasi extindere. Cand nedesavarsirile vietii acesteia au trecut toate, si a fost savarsita acea schimbare remarcabila prin care ,,putrezirea” se imbraca ,,in neputrezire” si ,,acesta muritor” se imbraca ,,in nemurire” (cap. 15:52-54), viziunea intunecoasa va fi inlocuita de o vedere clara, toate piedicile intermediare fiind inlaturate. Va fi o comuniune fata catre fata, asa incat credinciosul rascumparat, potrivit capacitatii sale mereu crescande, sa poata cunoaste si intelege lucrurile pe deplin. Am fost cunoscut si eu. [,,Sunt cunoscut” KJV]. Mai degraba, ,,eram pe deplin cunoscut”, sau ,,am fost pe deplin cunoscut”, adica de Dumnezeu. Desi in viata aceasta cunoasterea de Dumnezeu e partiala, cunoasterea omului de catre Dumnezeu e deplina. Cunoasterea deplina pe care omul o va poseda in lumea viitoare e comparata cu cunoasterea omului de catre Dumnezeu in aceasta viata. Totusi, cunoasterea omului niciodata nu va fi egala cu a lui Dumnezeu, si nici macar nu se va apropia de ea. Pentru motivul acesta expresia ,,cum” nu trebuie sa fie interpretata ca insemnand ,,egal in extindere” (vezi mai sus la ,,cum”). Cuvintele acestui verset au fost uneori folosite pentru a afirma adevarul ca in imparatia slavei, cei din poporul lui Dumnezeu se vor recunoaste unii pe altii (vezi DA 804). Ar trebui sa se retina ca acesta nu e gandul lui Pavel. Va fi intr-adevar o astfel de recunoastere, dar apostolul vorbeste aici despre perplexitatile noastre prezente, care in lumea viitoare vor fi explicate, si despre cunoasterea noastra imperfecta care acolo va fi facuta deplina (vezi 5T 906). 13:13 Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Ramane. Cuvantul acesta transmite ideea de permanenta. Cu exceptia iubirii, toate cele care au fost tratate in acest capitol, inclusiv profetia, limbile si alte daruri ale Duhului, vor inceta de a fi de pret sau vor fi anulate, dar cele trei elemente fundamentale ale experientei crestine nu vor trece; ele sunt permanente. De aceea, crestinul e indemnat sa-si concentreze atentia la acestea. Credinta, aici nu darul spiritual al credintei (vezi cap. 12:9), ci experienta descrisa in Evr 11 (cf. cele de la Rom 4:3), trebuie sa fie de valoare vesnica, deoarece va fi pururea un element esential al vietii armonioase pe noul pamant. Nadejdea, fiind o dorinta dupa un obiect sau o asteptare de a-l obtine, prin insasi natura ei va fi o parte a trairii in cer, unde pururea vor fi noi campuri de explorat pentru poporul lui Dumnezeu si noi delectari de gustat (vezi 1Cor 2:9; Ed 306, 307). Toate comorile cerului nu pot fi gustate deodata de cei rascumparati, si atata vreme cat e ceva care urmeaza sa fie dorit si asteptat in viitor, va exista nadejdea. Cea mai mare. Cand se ajunge a se intelege ca din insusirile caracterului, iubirea este aceea pe care inspiratia o foloseste pentru a descrie insasi natura lui Dumnezeu, e usor de a vedea de ce spune apostolul ca mai pre sus de toate darurile Duhului, acesta este cel mai mare (vezi 1Ioan 4:7, 8, 16). Ca o maniera de viata, iubirea este eficienta, mai biruitoare, mai satisfacatoare decat posedarea si exercitarea diferitelor daruri ale Duhului enumerate in cap. 12 (vezi 1Cor 12:31). Iubirea de Dumnezeu si de semenii nostri este cea mai inalta expresie a armoniei cu Dumnezeu (vezi Mat 22:37–40; 8T 139). Iubirea traita in viata credinciosului e cea mai mare proba a sinceritatii crestinismului cuiva (vezi Isa 58:6–8; Mat 25:34–40; 6T 273–280). A fi crestin inseamna a fi ca Hristos, care ,,umbla din loc in loc facand bine” (Fapte 10:38). Crestinii deci, sunt aceia care, in duhul lui Isus, umbla din loc in loc facand bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul lor. Ei il fac fara vreun interes personal, ci pentru ca iubirea lui Dumnezeu din inimile lor face cu neputinta ca ei sa faca altfel (vezi 6T 268; 3T 524). Iubirea este calea excelenta, deoarece exprimarea ei practica este proba care urmeaza sa decida soarta vesnica a tuturor oamenilor. Aceia a caror religie este una de simpla conformare externa la forme si datini, vor descoperi ca una ca aceasta nu e placuta lui Dumnezeu (vezi 5T 612). Iubire care se leapada de sine, care produce unire intre credinciosi, va convinge lumea ca Dumnezeu a trimis pe fiul Sau in lume sa mantuiasca omenirea. Aceasta este metoda aleasa de Dumnezeu pentru poporul Sau ca sa dea marturie despre adevarul Evangheliei (vezi Ioan 17:21, 23). O astfel de iubire, care nu arata nici o dorinta de a inalta, indreptati sau multumi eul, ci e dedicata lucrarii neegoiste pentru cei nevoiasi, este un argument pe care oamenii neconvertiti nu-l pot contrazice. Ei vad in ea ceva de neinteles pentru filozofia lor de viata. Inima lor e miscata, si inteligenta lor raspunde la dovada puterii temerii de Dumnezeu in viata oamenilor pocaiti. In felul acesta se demonstreaza ca iubirea este calea cea mai de seama a predicarii Evangheliei si a promovarii imparatiei lui Dumnezeu. COMENTARIILE ELLEN G. WHITE 1 CH 560; CS 29; Ev 507; 2T 116, 581; 4T 133; 5T 98 1–3AA 318; MB 38 1–55T 168 3 2T 116; 4T 133 3–72T 169 4 Ed 114; FE 279; ML 179, 334; 4T 65; 5T 123 4, 5 AA 543; DA 549; FE 283 4–74T 257; 5T 290 4–8AA 319; Ed 242; MB 16 5 CW 67; DA 20, 439; EW 112; ML 84; 2T 276, 313; 3T 397; 5T 124; 7T 243 5–7GW 448 6 FE 279 6–85T 169 7 MH 498; 2T 135; 4T 27; 5T 404 11 AH 119, 213; 3T 194 12 AH 544; DA 804; Ed 303, 306; GC 676, 677; MB 27; MH 466; ML 12, 353, 366; SC 113; SR 432; 1T 30; 3T 540; 5T 706; 6T 309; 8T 328 13 AA 319; MM 251; 3T 187; WM 328 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: