Printable Mode1 Corinteni, 12
|
12:1 In ce priveste darurile duhovnicesti, fratilor, nu voiesc sa fiti in necunostinta. In ce priveste. Capitolul acesta marcheaza inceputul unui nou subiect, care continua pana in capitolul 14. Subiectul e ,,Darurile Spirituale”, cu privire la care era fara indoiala destula neintelegere. E de asemenea clar ca era oarecare abuz de daruri, ca si o nefericita rivalitate intre posesorii de diferite daruri. Darurile duhovnicesti. Cuvantul ,,daruri” e adaugat corect, asa dupa cum contextul pare sa arate clar. Darurile acestea au fost procurate pentru biserica pe o cale speciala cand Isus S-a inaltat la cer (Efes 4:8-11). Ele erau intentionate sa functioneze pentru scopul de a aduce biserica la unire si la o stare corespunzatoare pentru a intampina pe Domnul (vezi Efes 4:12-15). Ar reiesi ca credinciosii corinteni pusesera o intrebare cu privire la marimea relativa a acestor daruri ale Duhului si ca unii dintre ei se faleau ca darurile pe care ei le aveau erau mai mari si mai importante decat cele acordate altor membri (vezi 1Cor 12:18-23). Pavel a folosit prilejul prezentat lui in felul acesta, pentru a le da instructiune asupra subiectului lucrarii Duhului in corpul lui Hristos, biserica Lui. Duhul Sfant al lui Dumnezeu fusese in biserica de la inceput (vezi AA 37, 53; PP 593, 594; COL 218). De unde darurile Duhului nu erau marginite la vremurile NT. Lucrul acesta este evident din faptul ca multi profeti au existat in vremurile vechi. E voia si planul lui Dumnezeu ca biserica Lui sa fie imputernicita prin daruri pana la sfarsitul timpului (Efes 4:8, 11–13; AA 54, 55). Darurile sunt toate de la Dumnezeu; de aceea nu poate fi temei pentru agentul omenesc sa se faleasca fata de semenii sai pentru faptul ca a fost favorizat de cer ca un instrument pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu intr-un chip deosebit pentru folosul bisericii ca un tot (vezi 1Cor 12:11). Ar trebui sa fie notat ca darurile Duhului nu sunt una si aceeasi cu ,,roada” Duhului (Gal 5:22, 23). Cele dintai cuprind inzestrari de putere divina pentru realizarea scopului lui Dumnezeu de a desavarsi biserica Sa. Roadele Duhului sunt calitati ale caracterului care apar in membrii bisericii care se predau cu totul calauzirii Duhului Sfant si care sunt stimulati de atributul suprem al Duhului care este iubirea (vezi 1Cor 13:13; Gal 5:22, 23; AA 388; COL 68, 69; 5T 169; 4T 355). In necunostinta. [,,Necunoscatori”, KJV]. Pavel era doritor ca fratii corinteni sa nu fie sub nici o amagire cu privire la adevarata natura a darurilor spirituale, si buna folosire a acestor daruri in biserica. Nevoia de o clarificare a acestui subiect a aparut fara indoiala din faptul ca ei numai de curand se despartisera de paganism (vezi v. 2). In starea aceea fusesera fara cunoastere de descoperirea adevaratului Dumnezeu, si a influentei Duhului Sfant. In felul acesta erau necalificati sa-si formeze opinii corecte cu privire la aceste noi experiente, afara de cazul ca fusesera instruiti cu grija si acceptasera instructiunea fara rezerva. Puterea care candva ii influentase fusese franta atunci cand primisera pe Mantuitorul, si puterea lui Dumnezeu fusese in mod special intarita in ei prin darurile Duhului. 12:2 Cand erati pagani, stiti ca va duceati la idolii cei muti, dupa cum erati calauziti. Cand. [,,Ca”, KJV]. Sensul acestui verset pare sa fie mai clar in RV, care zice: ,,ca atunci cand erati pagani, erati manati la acei idoli muti, oricum ati fi putut fi dusi”. Pagani. [,,Neamuri”, KJV]. Gr. ethne. Termenul era folosit spre a desemna pe toti aceia care nu erau iudei, dar lua si intelesul de ,,pagani”, in gandirea crestina. Aceasta pare sa fie semnificatia pe care o are aici. Corintenii fusesera pagani, inchinatori la idoli, fara de nici o cunostinta de adevaratul Dumnezeu, si dedati la superstitii idolatre. Puterile care ii duceau in ratacire erau puterile intunericului, acele duhuri rele care erau reprezentate de dumnezei mincinosi carora ei li se inchinasera (vezi cap. 10:20). Daca si-ar fi dat seama de avantajele care le revenisera de cand acceptasera crestinismul, ar fi apreciat starea lor prezenta ca ucenici ai lui Hristos. Aceasta referire la starea lor pagana anterioara e folosita de Pavel in alte locuri pentru a stimula pe crestini la recunostinta pentru indurarile aratate lor de Dumnezeu prin Evanghelie (vezi Rom 6:17; Efes 2:11, 12; Titus 3:3). Va duceati. [,,Dusi”, KJV]. Expresia aceasta [,,dusi”] arata ca ei nu erau in stare sa se conduca singuri, erau tarati fara a se putea impotrivi la inchinarea la idoli de o putere din afara de ei – o putere care fara indoiala lucra asupra patimilor si poftelor lor cu credinta ca trageau foloase din ceremoniile lor idolatre, cand in realitate ei erau ruinati prin ele. Muti. Idolii la ale caror altare si temple ei erau manati, fie pentru ca sa se inchine, ca sa jertfeasca, sau sa ceara indrumare, sunt numiti fara glas, sau ,,muti”, in contrast cu viul Dumnezeu, care S-a descoperit in cuvantul Sau, si care imparte urmasilor Sai daruri spirituale care ii fac in stare sa vorbeasca in numele Lui. Domnul adesea atrage atentia la aceasta mutenie a dumnezeilor mincinosi ai paganilor ca un argument contra nebuniei inchinarii la ei (Psa 115:4, 5; 135:15–17; Hab 2:18, 19). Orice manifestari sau rostiri supranaturale veneau deci, de la puteri demonice si nu de la idolii sau dumnezeii reprezentati prin ei. 12:3 De aceea va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus sa fie anatema! Si nimeni nu poate zice: Isus este Domnul, decat prin Duhul Sfant. De aceea. Pentru ca sa-si poata forma o parere corecta cu privire la lucrarea Duhului Sfant asupra inimii oamenilor si indeosebi in legatura cu exprimarile presupuse ca vin de la sursa aceea, Pavel le dadea o regula dupa care se putea distinge ce era fals de ce era adevarat. Anatema. [,,Blestemat”, KJV]. Gr. anathema, ,,dat nimicirii” (see on Rom. 9:3). Aici se da o regula simpla dupa care se poate cunoaste daca cineva care pretinde ca e sub influenta Duhului Sfant e cu adevarat condus de Dumnezeu. Cineva care e manat de Duhul Sfant nu va zice despre Hristos ca e anatema, sau ca merita nimicirea. E de neconceput ca cineva inspirat de Duhul Sfant sa vorbeasca intr-un chip depreciativ despre Isus, cu atat mai putin sa-L numeasca om blestemat si pus la o parte pentru nimicire. Orice exprimare de felul acesta e dovada indestulatoare ca cel care ii da glas, oricare i-ar fi pretentiile, precis nu e sub influenta Duhului Sfant. Duhul lui Dumnezeu, totdeauna si in orice imprejurare, va da onoare lui Hristos si va indemna pe oricine e sub influenta lui sa iubeasca si sa respecte numele lui Hristos (vezi 1Ioan 4:1-3). Isus este Domnul. Oricine nu e influentat de Duhul lui Dumnezeu nu va recunoaste ca Isus este Fiul divin al lui Dumnezeu . Aceasta nu tagaduieste posibilitatea ca sa fie rostite cuvinte care ar parea sa recunoasca pe Hristos ca Domn sau Mantuitor, nu sub influenta Duhului Sfant, deoarece lucrul acesta s-a facut in batjocura de oameni rai. Dar adevarata marturisire din inima a lui Isus ca Domn vine de pe buzele celui care e condus de Duhul (cf. Mat. 16:16, 17). Aceia care cu adevarat onoreaza numele si lucrarea lui Isus, dovedesc ca sunt influentati de Duhul Sfant. Nimeni nu va cultiva adevarat respect pentru Hristos si nu va iubi numele si lucrarea Lui, decat daca e manat de Duhul sa inteleaga natura divina a Mantuitorului. Nimeni nu poate sa arate iubirea sa pentru numele si lucrarea lui Isus urmand inclinatiile si indemnurile propriei sale inimi nerenascute. In orice caz, cand o persoana este adusa sa accepte pe Hristos, aceasta se face prin Duhul lui Dumnezeu. Invers, cand cineva este inclinat sa vorbeasca usuratic de Isus, sau sa defaime lucrarea Lui in vreun fel oarecare, sau sa invete doctrine contrarii Cuvantului Sau, dovedeste, facand asa, ca nu e condus de Duhul (vezi DA 412). Pentru prezenta Duhului Sfant ar trebui sa se faca rugaciuni si aceasta prezenta sa fie cultivata. Intristarea si alungarea Duhului Sfant prin refuzarea de a urma calauzirea Lui inseamna a izgoni din inima orice cunostinta adevarata despre Mantuitorul. Aceasta are ca rezultat raceala, intuneric si in cele din urma moarte spirituala (vezi Efes 4:30; DA 587, 588). 12:4 Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; Daruri. Gr. charismata, literal, ,,daruri ale harului”. Aici cuvantul se refera la darurile extraordinare ale Duhului Sfant salasluind si lucrand intr-un chip special in persoane individuale. Diversitatile darurilor sunt enumerate in v. 8-11. Acelasi Duh. Felurile diferite de a lucra ale darurilor sunt toate produse si carmuite de Duhul Sfant. Aceste diferite metode de a lucra ale darurilor sunt mentionate in v. 8-11. Punctul de accent al lui Pavel cand se refera la aceste diferite inzestrari, e de a arata corintenilor ca intrucat toate sunt produse de Duhul, si toate au aceeasi origine si acelasi scop, nici una nu trebuie sa fie dispretuita sau depreciata. Nimeni, datorita primirii unui anumit dar al Duhului, nu trebuie sa priveasca dispretuitor asupra oricarui alt credincios pentru ca nu e favorizat. Acordarea darurilor lui Dumnezeu trebuie sa fie acceptata cu recunostinta, si sa se dea cuvenita stima Celui care acorda aceste puteri, si nu primitorului ca fiind in vreun fel oarecare superior semenilor sai. 12:5 sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn; Slujbe. [,,Administratii”, KJV]. Gr. diakoniai, ,,ministratii”, ,,servicii” (vezi Rom 15:31). Cuvantul este adesea tradus ,,slujba” (vezi Fapte 1:17, 25; 6:4; 20:24; Rom 12:7; 1:12). Sunt diferite feluri de slujbe in biserica, dar toate sunt carmuite de un singur Domn. Domn. In NT termenul acesta stand singur, in general se refera la Hristos. Este unul din numele sub care era cunoscut intre ucenici (Ioan 20:25). Scopul acestui verset pare sa fie de a stabili faptul ca toate formele diferite ale slujirii in biserica si-au avut obarsia in Hristos. Din cauza aceasta si din cauza ca sunt necesare tot felul de slujiri, nici o persoana nu ar trebui sa fie necuvenit mandra de numirea lui aparte intr-un post de raspundere in biserica; si nici nu ar trebuie ca cineva sa fie dezamagit din cauza ca i s-a incredintat un post smerit al datoriei (cf. Mat 23:8; 1Pet 5:2, 3). 12:6 sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza totul in toti. Lucrari. Gr. energemata ,,lucrari” de la energeo ,,a fi la lucru”, ,,a fi in actiune”, ,,a opera”. Cuvantul nostru ,,energie” vine de la aceasta radacina. In NT energemata apare numai aici si in v. 10. Cuvantul probabil se refera la lucrarea divina datatoare de energie in biserica si probabil in natura. Acelasi Dumnezeu. Dupa ce a facut cunoscut pe Duhul Sfant si pe Fiul in v. 4 si 5, Pavel aici completeaza mentionarea sa a celor trei persoane ale Dumnezeirii referindu-se la Tatal ca Cel care este originea si sustinatorul tuturor feluritelor inzestrari si lucrari ale puterilor spirituale pe care El lea pus la indemana pentru savarsirea cu efect a lucrarii bisericii Sale. Sunt diferite ,,daruri”, ,,slujbe” si ,,lucrari”, dar toate purced de la un singur Dumnezeu, un singur Domn si un singur Duh, adica de la Tatal, Fiul si Duhul Sfant. 12:7 Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora. Aratarea Duhului. Aceasta poate fi inteleasa fie ca o manifestare pe care Duhul o da, sau ca o manifestare care descopera Duhul Sfant in adevarata Sa natura si adevaratele Sale lucrari. Intelesul nu e prea diferit. Referirea este la daruri spirituale, care erau manifestari produse de Duhul, si in acelasi timp manifestari care dau pe fata caracterul si lucrarea Duhului. Fiecaruia. Adica, fiecarui crestin. Reiese ca darurile in biserica primara erau larg raspandite daca nu universal conferite la diferiti membri. Totusi expresia ,,fiecaruia” ar putea sa insemne simplu, la fiecare om caruia ii este dat un dar special. Spre folosul. Adica, pentru binele sau folosul comun al bisericii ca un tot (vezi cap. 14:4, 12). Darurile sunt impartite dupa nevoile bisericii in situatii speciale. In intelepciunea lui Dumnezeu, biserica din Corint primise o inzestrare imbelsugata cu daruri (cap 1:7). Manifestarile supranaturale au intarit credinta credinciosilor primari, care nu aveau dovada istorica a puterii crestinismului pe care oamenii o poseda astazi. La fel nu aveau conducere instruita si experimentata sau barbati calificati in Cuvantul lui Dumnezeu. Bibliile, constand numai din VT, erau rare. Pentru a umple golul si pentru a face fata nevoii, daruri supranaturale au fost revarsate din abundenta. 12:8 De pilda, unuia ii este dat, prin Duhul, sa vorbeasca despre intelepciune; altuia, sa vorbeasca despre cunostinta, datorita aceluiasi Duh; Sa vorbeasca despre intelepciune. [,,Cuvant de intelepciune”, KJV]. Adica, exprimarea intelepciunii. Un om care poseda acest dar era nu numai intelept, dar si in stare sa explice intelepciunea sa altora. In ce priveste o definitie a intelepciunii si in ce priveste contrastul intre intelepciune si cunostinta, vezi Prov 1:2. Sa vorbeasca despre cunostinta. [,,Cuvant de cunostinta”, KJV]. Adica, exprimarea cunostintei. Cunostinta, in general vorbind, e capacitatea omului de a intelege faptele. In legatura cu Evanghelia, ea ar fi capacitatea lui de a intelege adevarul spiritual si a-l aranja in chip ordonat pentru prezentare altora. Aceasta pricepere a adevarului vine din studiul Scripturilor, sau direct de la Dumnezeu prin inspiratie. ,,Cuvantul cunostintei”, este deci puterea de a cuvanta despre acele adevaruri, prezentandu-le intr-o ordine buna mintii ascultatorilor, asa incat ei sa fie convinsi de ceea ce aud. 12:9 altuia credinta, prin acelasi Duh; altuia, darul tamaduirilor, prin acelasi Duh; Credinta. Credinta despre care se vorbeste aici nu este aceea pe care o poseda toti crestinii. Ea este un fel special de credinta care face in stare pe posesorul ei sa faca lucrari exceptionale pentru Dumnezeu (vezi Mat 17:20; 21:21; 1Cor 13:2). Darul tamaduirilor. Aici sunt indicate puteri speciale ca acelea exercitate de apostoli (Mar 16:18; Fapte 3:2–8; 14:8–10; etc.). E, natural, privilegiul tuturor de a cere vindecare pentru bolnavi si de a primi raspunsuri la rugaciune. Dar aceasta trebuie sa fie altceva decat ,,darul tamaduirilor” despre care se vorbeste aici. Pare ca cei cu acest dar posedau cunostinta si indrumare divina in lucrarea lor, si vindecau numai pe aceia cu privire la care Dumnezeu ii indruma sa-i vindece. Ei posedau in felul acesta oarecare cunostinta cu privire la consecinte. 12:10 altuia, puterea sa faca minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; si altuia, talmacirea limbilor. Puterea sa faca minuni. [,,Savarsirea de minuni”, KJV]. Ca in cazul ,,darului tamaduirilor” (vezi v. 9), acesta era un dar special savarsit sub indrumare divina. Totusi, este privilegiul celor care nu poseda darul sa se roage pentru interventie miraculoasa si sa li se raspunda la rugaciunile lor daca asa alege Dumnezeu. Proorocia. Aceasta e puterea de a vorbi cu autoritate din partea lui Dumnezeu, sau in favoarea lui Dumnezeu, fie prin prezicerea de evenimente viitoare, fie declarand voia lui Dumnezeu pentru prezent (vezi Exo 3:10, 14, 15; Deu 18:15, 18; 2Sa 23:2; Mat 11:9, 10; 2Pet 1:21). Profetia este mijlocul ales de Dumnezeu pentru a stabili legatura dintre Sine si om (vezi Num 12:6; Amo 3:7). Intreaga Biblie a ajuns la oameni prin mijlocirea acestui dar (vezi 2Tim 3:16; 2Pet 1:20, 21). Scripturile marturisesc despre Isus, si darul profetiei numit in mod corespunzator ,,marturia lui Isus” (Apoc 19:10; vezi Ioan 5:39; Apoc 12:17). Viziuni, visuri, iluminare speciala a mintii, sunt cai pe care lucreaza acest dar al profetiei (vezi Num 12:6; Apoc 1:1–3). In felul acesta agentul omenesc devine purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu (vezi 2Sa 23:2; Mat 3:3; 2Pet 1:21). Dumnezeu intentiona ca aest dar important al Duhului sa fie cu biserica Sa pana la sfarsitul timpului (vezi Ioel 2:28, 29; Apoc 12:17; 19:10). De fapt, el trebuie sa fie un semn de identificare al adevaratei biserici in zilele sfarsitului (Apoc 12:17; 19:10). Lucrul acesta e numai logic, deoarece Dumnezeu a folosit canalul acesta prin care sa Se descopere pe Sine si sa dea soliile Sale lumii tot timpul de la caderea lui Adam in pacat. Deosebirea duhurilor. Aceasta este capacitatea de a face deosebire intre inspiratia divina si cea falsa (vezi 1Ioan 4:1–3; TM 228, 229). Hristos a avertizat biserica Sa ca se vor ridica profeti mincinosi, mai ales in zilele sfarsitului, si toti trebuie sa fie atenti pentru a recunoaste si a respinge astfel de invatatori mincinosi (vezi Mat 24:4, 5, 11, 23–25). Apostolii din biserica primara aveau capacitatea de a face deosebire intre adevaratii si falsii propovaduitori si marturisitori ai crestinismului (vezi Fapte 5:1–10; 13:9–11). Era nevoie de acest dar in primele timpuri ale bisericii, cand fara indoiala au fost multi care pretindeau ca au aceste daruri. Satana a fost totdeauna gata sa contrafaca ceea ce era adevarat, si adesea sa sustina pretentiile impostorilor, prin minuni supranaturale (2Tes 2:9; Apoc 13:13, 14). Felurite limbi. Darul acesta e tratat pe larg in cap. 14, unde e contrastat cu darul profetiei. Talmacirea limbilor. Era trebuincios un dar special pentru a interpreta soliile date (vezi cap. 14:27, 28; Nota Aditionala la cap. 14). 12:11 Dar toate aceste lucruri le face unul si acelasi Duh, care da fiecaruia in parte, cum voieste. Unul si acelasi Duh. Toate inzestrarile felurite puse la indemana bisericii sunt date de Duhul Sfant, care lucreaza in si prin credinciosi. Intrucat Dumnezeu guverneaza actiunea darurilor Duhului, e lucru sanatos de a trage concluzia ca ele trebuie sa fie in perfecta armonie cu planul Lui general pentru incheierea lucrarii Sale pe pamant. Cunoasterea faptului ca toate darurile vin de la Dumnezeu ar trebui sa fie indestulator pentru a interzice orice manifestare de mandrie pentru posedarea lor. Fiecaruia. Vezi v. 7. La fel astazi, toti cei care se predau lui Hristos si devin membri ai bisericii Sale de pe pamant, indiferent de nationalitatea sau statutul lor social sau economic sau de realizarile lor intelectuale, au asigurarea ca Duhul Sfant ii va echipa cu capacitatea de a-si indeplini datoriile lor crestinesti intr-o mare masura de eficacitate (vezi DA 823). Cum voieste. Duhul Sfant imparte darurile Sale credinciosilor in acord cu cunostinta sa despre capacitatile lor si cu nevoile existente in experienta fiecarei persoane. Nu e o impartire arbitrara, ci una bazata pe cunostinta si intelegere suprema. Marele obiectiv de a pregati biserica sa intalneasca pe Dumnezeu fara pata sau zbarcitura la venirea lui Hristos e factorul carmuitor la distribuirea darurilor (vezi Efes 4:12, 13; 5:27; Apoc 14:5). Aceasta declaratie ca darurile sunt date fiecaruia asa cum Duhul Sfant vede ca e cel mai necesar e o sursa de incurajare pentru credinciosi. Ea ii asigura ca ei vor primi exact capacitatea si taria de care au nevoie pentru a trai o viata evlavioasa si pentru a marturisi cu putere in orice imprejurari ar fi pusi. Personalitatea Duhului Sfant e descoperita in versetul acesta, deoarece actele de distribuire a darurilor la oameni asa cum vede el ca e cel mai bine pentru interesele lor personale si ale bisericii sunt strans legate de o persoana. Si suveranitatea Duhului e dovedita aici, deoarece El imparte darurile in totul cum Ii place. 12:12 Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sunt mai multe, sunt un singur trup, tot asa este si Hristos. Trupul este unul. Trupul omenesc este un organism, dar e compus din diferite madulare si parti, fiecare avand functiunea sa proprie indispensabila si toate unindu-se armonios intr-un singur tot. Desi diferitele parti ale trupului sunt separate si distincte in forma, marimea si functiunile lor, toate sunt esentiale si toate se unesc pentru a alcatui corpul intreg, si toate sunt sub aceeasi putere conducatoare, capul. Hristos. Apostolul prezinta biserica drept corpul lui Hristos, aratand ca el este un trup unit, Hristos fiind capul lui (vezi 1Cor 12:27; Efes 1:22, 23; Cols 1:18–24). Printr-o figura de vorbire, o parte e facuta aici sa reprezinte intregul. Hristos capul bisericii, reprezinta intreaga biserica. Toti membrii bisericii sunt persoane separate, avand diferite slujbe si raspunderi in biserica. Pentru insarcinarile acestea, ei primesc daruri de la Dumnezeu corespunzatore cu nevoile lor individuale, dar toti au sa dea socoteala lui Hristos si sunt uniti cu El. 12:13 Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh. Botezati...ca sa alcatuim un singur trup. [,,Botezati intr-un singur trup”, KJV]. Botezul la care se face referire aici e fara indoiala acela care insoteste botezul cu apa in cazul fiecarui copil cu adevarat nou nascut al lui Dumnezeu (vezi Mat 3:11). Botezul cu apa e fara de valoare daca cel care se boteaza nu a fost nascut din nou prin Duhul Sfant (Ioan 3:5, 6, 8). Prin lucrarea Duhului Sfant oamenii devin madulare ale trupului lui Hristos. Fie iudei, fie greci. [,,Fie iudei, fie neamuri”, KJV]. Oricare ar fi fost conditia anterioara de viata a omului, sau oricare ar fi fost nationalitatea lui, supunerea fata de Hristos si botezul prin Duhul Sau inlatura toate diferentele anterioare dintre el si ceilalti credinciosi, deoarece toti sunt pe aceeasi treapta inaintea lui Dumnezeu. Nu nationalitatea conteaza, ci umila acceptare a lui Isus ca Mantuitor, si admiterea voioasa ca El sa conduca totdeauna. Fie robi, fie slobozi. Sau ,,sclavi sau eliberati”. Compara Gal 3:28; Cols 3:11. Faptul ca sunt multe nationalitati si categorii sociale care alcatuiesc trupul lui Hristos, sporeste ideea diversitatii. Totusi in ciuda diversitatii este unitate. Dintr-un singur Duh. [,,Intr-un Duh”, KJV]. Dovezile textuale atesta (cf. p. 20) omiterea prepozitiei ,,intr-un”. Fara de ea, expresia zice: ,,dintr-un Duh”. Referirea este probabil la lucrarea Duhului Sfant la data botezului, incluzand revarsarea darurilor. Unii comentatori pun expresia aceasta ,,toti am fost adapati” in legatura cu participarea comuna la paharul Cinei Domnului, prin care actiune credinciosii aratau ca toti apartineau aceluiasi trup, biserica lui Dumnezeu si erau toti uniti in inima. Totusi, forma verbului tradus ,,am fost adapati” [,,am fost facuti sa bem”] e de asa fel incat sa se refere actiunea bautului la un anumit timp in trecut, si nu la repetata participare la ritualul Sfintei Cine. 12:14 Astfel, trupul nu este un singur madular, ci mai multe. Trupul. In v. 14-26 Pavel prezinta ideea ca unitatea organizatiei include si nu exclude, o pluralitate de madulare. El ilustreaza aceasta prin trupului omenesc, un sistem in care fiecare parte are lucrarea ei necesara. De nici o parte a trupului nu se poate dispensa in chip satisfacator daca trupul urmeaza sa continue a functiona satisfacator. Diferitele madulare sunt prezentate ca sustinand o discutie asupra problemei acesteia intr-un stil foarte dramatic. Un singur madular. Trupul e alcatuit din diferite madulare, care au de indeplinit multe functiuni. O varietate asemanatoare urmeaza sa fie asteptata in biserica, si nu e de presupus ca toti vor fi la fel, sau ca vreun madular pe care Dumnezeu l-a pus acolo va fi nefolositor. Nu doar o multiplicitate de parti e ceea ce ii trebuie trupului, si nu numai o multiplicitate de persoane e ceea ce cere o biserica. In ambele cazuri, ceea ce se cere este o deplina completare reciproca a madularelor savarsind unit toate functiunile necesare pentru binele intregului. Trupul omenesc nu are loc sau nevoie de madulare inactive care nu vin cu o contributie la eficienta intregului organism; la fel, biserica are nevoie de membri consacrati, activi, care continuu isi aduc contributia lor la eficienta savarsire a lucrarii bisericii de castigare de suflete pentru imparatia lui Dumnezeu (vezi 4T 590; 5T 456, 457; 6T 434, 435). 12:15 Daca piciorul ar zice: Fiindca nu sunt mana, nu sunt din trup, nu este pentru aceasta din trup? Nu sunt din trup. Nici un madular al trupului nu poate pe buna dreptate spune ca, deoarece nu este o alta parte avand poate un loc mai mare in treburile trupului, nu e trebuincios, si asa nu e o parte esentiala a trupului. Intr-un fel asemanator, nici un membru al trupului lui Hristos nu poate spune ca deoarece nu ocupa o anumita pozitie e fara folos, si nu are o legatura esentiala cu biserica. Membrul cel mai umil al bisericii e la fel un madular al trupului lui Hristos ca si cel mai mult dotat (vezi Mat 23:8–12; Iac 3:1; 1Pet 5:3). Toti membrii sunt scumpi lui Hristos. El Si-a dat viata pentru toti. El ar fi murit chiar si numai pentru un singur suflet (vezi Luc 15:4–7; DA 480; 8T 73). 12:16 Si daca urechea ar zice: Fiindca nu sunt ochi, nu sunt din trup nu este pentru aceasta din trup? Ureche. Argumentatia e la fel ca la v. 15 (vezi comentariul acolo). 12:17 Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Daca totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Ochi. Daca toti membrii bisericii ar avea acelasi dar sau aceleasi daruri, si daca toti ar fi pregatiti pentru aceeasi slujba sau acelasi fel de serviciu, faze importante ale activitatii bisericii in proclamarea Evangheliei ar fi neglijate si biserica ar slabi in spiritualitate si tarie. Fiecare parte trebuie sa vina cu propria ei contributie la buna stare a trupului, altminteri nu se poate pastra maximum de eficienta. Mirosul. Nu este nici un simt al trupului la care sa se poata renunte daca trebuie sa se asigure cea mai buna functionare a trupului spre bucuria vietii. Simtul mirosului poate fi socotit de unii ca fiind de mai mica importanta ca auzul sau vazul, dar nu e nevoie de multa gandire pentru a intelege ca o persoana lipsita de simtul mirosului este expusa la multe riscuri pe care altii le pot evita prin capacitatea lor de a detecta lucrurile primejdioase prin nervul olfactiv. Dumnezeu nu face nimic pentru biserica Sa care sa nu fie folositor. Planurile Lui pentru ea sunt bune si nu rele (vezi Ier 29:11; Efes 5:27). Toate inzestrarile spirituale pe care El le-a prevazut pentru cresterea si dezvoltarea bisericii au partile lor importante de savarsit, si nici una nu poate fi omisa fara paguba. Fiecare membru ar trebui sa fie atat de constient de marea sa datorie fata de Domnul, si atat de deplin supus voiei Lui, incat sa aiba cea mai mare placere in a accepta orice loc ii este randuit in serviciul bisericii. 12:18 Acum dar Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El. Dumnezeu a pus. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a atribuit diferitelor parti ale trupului diferitele lor functiuni. Omul nu are control asupra acestui aranjament; el este in totul randuit de Dumnezeu. La fel, El randuise diferite persoane in Corint sa faca diferite feluri de lucrari. Fiecare era ales potrivit intelepciunii lui Dumnezeu, si inzestrat cu un dar care-l facea in stare sa indeplineasca raspunderile incredintate lui (vezi v. 27, 28). Darurile erau impartite de Dumnezeu; omul nu avea parte in repartizarea lor (vezi v. 11). Cand se plange si obiecteaza contra locului si lucrarii sale in biserica, un membru se poate gasi in situatia de razvratit impotriva lui Dumnezeu. 12:19 Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? Toate ar fi un singur madular. Pare sa fi fost un duh de nemultumire din partea unora din Corint fata de felul cum Dumnezeu distribuise darurile. Cei care nu detineau slujbe de frunte in biserica pareau sa fie imbufnati, considerand ca daca nu erau slujitori ai Evangheliei sau invatatori n-aveau nici o insemnatate. Printr-o ilustratie de efect prin intermediul trupului omenesc, Pavel a cautat sa imprastie aceste idei false, atragand atentia la absurditatea care ar rezulta daca toate partile trupului omenesc ar fi contopite intr-un singur madular anumit, ca de pilda ochiul sau urechea. Trupul. Pentru ca mainile, picioarele, ochii, urechile, etc., sa-si indeplineasca slujba incredintata, ele trebuie sa fie unite in trup; nici unul din ele nu poate functiona daca legatura este intrerupta. Daca toata taria trupului ar fi canalizata intr-un anumit madular ca de pilda ochiul, toate celelalte parti ar suferi, si ochiul insusi ar deveni nefolositor. In felul acesta Pavel scoate in evidenta ca orice amestec in planul Creatorului pentru ordonata lucrare a trupului nu e folositoare, ci daunatoare in rezultatele ei. 12:20 Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup. Fapt este. [,,Dar acum”, KJV]. Pacea si fericirea se gasesc in voioasa acceptare a planului lui Dumnezeu pentru fapturile Sale si biserica Sa. Un singur trup. Unitate in diversitate, si diversitate in unitate, este aranjamentul care produce cele mai bune rezultate (vezi Eze 1:28; 10; 5T 751; GW 489). Mana lui Dumnezeu este pentru toti, si crestinul individual se poate bucura ca e considerat vrednic de o parte, fie ea cat de mica, in marea lucrare de a duce la o incheiere glorioasa planul de rascumparare. 12:21 Ochiul nu poate zice mainii: N-am trebuinta de tine; nici capul nu poate zice picioarelor: N-am trebuinta de voi. N-am trebuinta. Acest verset mustra mandria acelora care se socoteau mai mult daruiti. Lor li se arata ca ingamfarea lor, care-i facea sa creada ca darurile mai mici puteau fi trecute cu vederea, este gresita. Exista dependenta reciproca intre diferite departamente ale vietii bisericii a uneia fata de alta pentru buna functionare a intregului. Membrii cei mai talentati ai bisericii sunt tot atat de dependenti de cei mai putin favorizati cat si acestia din urma de cei dintai. Acesta fiind cazul, nu e absolut nici un loc pentru mandria sau nemultumirea in biserica. Fiecare parte a trupului are o anumita sarcina de indeplinit si nelucrarea unei parti afecteaza eficienta tuturor celorlalte. Asa si contributia slujbei in aparenta cea mai putin insemnata in biserica este importanta pentru lucrarea cu efect si pentru armonioasa dezvoltare a intregii organizatii. In loc de mandrie si nemultumire, fratii ar trebui sa manifeste iubire si simpatie unul fata de altul. Cei care par a fi mai generos inzestrati, ar trebui sa se poarte cu gingasie fata de fratii lor mai putin favorizati si sa le ajute sa stie ca ei pretuiesc ceea ce fac ei pentru cauza care e iubita de toti membrii trupului lui Hristos (vezi 5T 279). Toti credinciosii sa retina ca iubirea si unirea printre crestini e mijlocul lui Dumnezeu randuit chiar de El de a informa lumea ca El a trimis pe Fiul Sau in lume (vezi Ioan 17:21). 12:22 Ba mai mult, madularele trupului, care par mai slabe, sunt de neaparata trebuinta. Par mai slabe. [,,Par sa fie mai slabe”, KJV]. Nu e lucru sigur la care madulare ale trupului se refera Pavel. Poate ca este o aluzie la anumite parti ale trupului care par sa fie structural mai slabe ca altele si au nevoie sa fie protejate. Neaparata trebuinta. Un om poate continua sa traiasca daca pierde o mana, un picior, un ochi sau o ureche, dar nu poate sa izbuteasca fara inima, plamani sau creier. Asa ca, desi aceste membre par sa fie mai slabe si cer un invelis protector, sunt de fapt de importanta mai vitala, si deci mai folositoare, decat madularele aparent substantiale, ca bratele si picioarele. 12:23 Si partile trupului, care par vrednice de mai putina cinste, le imbracam cu mai multa podoaba. Asa ca partile mai putin frumoase ale trupului nostru capata mai multa frumusete, Vrednice de mai putina cinste. [,,Mai putin onorabile”, KJV]. Pavel nu identifica in mod specific aceste madulare. Ele sunt fara indoiala acelea care in mod normal sunt imbracate. Distinctia dintre acestea si ,,partile mai putin frumoase” pare sa fie o distinctie de grad, ultimele probabil referindu-se la organele sexuale si organele de excretie. Se obisnuieste a lasa fata libera, neimpodobita cu imbracaminte de orice fel, asa si cu mainile; dar sunt anumite parti ale corpului pe care modestia, decenta si buna cuviinta cer sa fie ascunse. Originea acestei practici de a acoperi anumite parti ale trupului se gaseste in raportul caderi omului in pacat. Inainte de intrarea pacatului in familia omeneasca primii nostri parinti erau acoperiti cu un vesmant de slava, dar pacatul a facut ca aceasta sa fie indepartata si Adam si Eva, vazandu-si starea lor goala, au cautat sa se acopere (vezi Gen 2:25; 3:7, 10, 11; PP 45, 57). Dumnezeu asteapta ca poporul Sau sa se imbrace corespunzator, si sa aiba grija ca cerintele modestiei si curateniei crestine sa fie implinita. Mai multa podoaba. [,,Onoare abundenta”, KJV]. Fata, care e lasata neacoperita, e considerata a fi in chip natural placuta, in timp ce alte parti ale trupului sunt atragator imbracate. Aceasta pare sa invete ca acei membri ai bisericii mai putin inzestrati cu daruri spirituale decat altii, nu ar trebui sa fie dispretuiti sau tratati cu mila. Darurile mai mici din biserica n-ar trebui sa fie mai putin apreciate, ci ar trebui sa fie tratate cu mai multa consideratie si grija, deoarece sunt indispensabile intregului corp. 12:24 pe cand cele frumoase n-au nevoie sa fie impodobite. Dumnezeu a intocmit trupul in asa fel ca sa dea mai multa cinste madularelor lipsite de cinste: N-au nevoie. Prima propozitie a v. 24 poate sa fie legata in chipul cel mai natural cu v. 23 ca in RV, RSV, etc. Fata, mainile, etc., sunt lasate neacoperite, si expunerea lor nu produce nici o jena sau dezonoare. La fel, membrii mai talentati ai bisericii n-au nevoie de aceeasi calauzire si instructiune spirituala ca aceia care nu sunt atat de mult favorizati cu daruri. A intocmit trupul. [,,A combinat”, KJV]. Gr. sugkerannumi, literal ,,a amesteca laolalta”. Cuvantul e aflat numai aici si in Evr 4.2. Aici cuvantul probabil inseamna a pune laolalta in aranjament ordonat. RSV zice ,,ajustat”. Dumnezeu a facut o parte a corpului sa fi dependenta de alta. Toate lucreaza laolalta in unitate armonioasa. Mai multa cinste. In sensul de a cere mai multa atentie si grija. Un om trebuie sa lucreze si sa produca bunurile care il vor face in stare sa faca vesmintele necesare pentru a imbraca in chip corespunzator aceste parti. 12:25 pentru ca sa nu fie nici o dezbinare in trup: ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele. Dezbinare. Gr. schisma, (vezi cap. 1:10). Diferitele talente si daruri posedate de diferiti membri ai bisericii n-ar trebui sa fie un motiv de alcatuirea de diferite partide in biserica. Nimeni n-ar trebui sa fie facut sa aiba impresia ca nu e corespunzator pentru societatea altora care au ceea ce s-ar putea privi ca daruri superioare. Pare sa fie aici o referire la sciziunile care se dezvoltasera in biserica din Corint (vezi cap. 1:10-12; 11:18). Toate partile trupului omenesc sunt necesare, si dependente una de alta. Nici o parte nu trebuie sa fie considerata ca netrebuincioasa pentru binele intregului corp. Tot asa si cu biserica. Nici un membru, oricat de slab, neinvatat, sau simplu, nu ar trebui sa fie socotit ca netrebuincios sau fara de valoare. Fiecare e trebuincios la locul lui, si nu e drept de a gandi ca ei apartin la trupuri diferite si ca deci nu se pot asocia laolalta. Ingrijeasca deopotriva. [,,Aceeasi grija”, KJV]. Indiferent de care parte a trupului omenesc poate fi afectata de durere sau de boala, resursele si energiile intregului trup sunt concentrate pentru inlaturarea durerii si readucerea madularului ranit la o stare normala. La fel, in trupul spiritual, fiecare membru ar trebui sa fie interesat de promovarea intereselor semenilor lor indiferent de persoana sau dar. 12:26 Si daca sufera un madular, toate madularele sufera impreuna cu el; daca este pretuit un madular, toate madularele se bucura impreuna cu el. Sufera. Cand unul din madularele este ranit, intregul trup e facut sa sufere, din cauza legaturilor naturale si vitale dintre madularul ranit si restul trupului. La fel biserica; ar trebui sa fie o legatura atat de stransa si de vie intre membri incat suferinta unuia sa fie comunicata intregii biserici, si interesul si ajutorul activ al tuturor sa fie mobilizat spre a ajuta membrele suferinde. Daca unul sufera de saracie, de pilda, e raspunderea bisericii de a ajuta pe cel ce sufera prin acoperirea lipsurilor lui materiale; daca unul e persecutat pentru credinta lui, intregul grup al credinciosilor ar trebui sa participe la incercarea lui si sa se adune in jurul lui pentru a-i da tot sprijinul pe care i-l pot da (vezi Rom 12:13, 15, 16; Gal 6:2; 7T 292). Biserica este o organizatie strans intretesuta; in ea trebuie sa fie vazuta o unire care este asemanata cu aceea dintre persoanele Dumnezeirii (Ioan 17:21, 23; Rom 12:4, 5). Hristos Se identifica cu poporul Sau, si cand unul sufera, El simte durerea (Mat 25:40, 45; Fapte 9:5). Dupa cum in trupul firesc o intepatura intr-un deget este simtita prin tot bratul si in tot corpul, tot asa in trupul spiritual, cand una din sagetile otravite ale lui Satana strabate vreun membru, intreaga biserica e afectata. Intregul trup este afectat de functionarea anormala a celui mai mic membru. Pretuit. [,,Onorat”, KJV]. Sanatatea unui madular al trupului e reflectata in buna stare a intregului trup. Tot asa in biserica. Onoarea care-i revine unuia dintre membrii ei prin inzestrare speciala, e impartita de toti, deoarece toti sunt folositi de inzestrarile speciale. 12:27 Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele lui. Voi. Pronumele este emfatic in versiunea greaca. Pavel se adresa credinciosilor corinteni, printre care erau unii care cauzasera dezbinari in biserica, si altii care inca nu rupsesera deplin legatura cu idolatria, iar altii care cazusera in imoralitate (vezi cap. 1:10, 11; 3:3; 5:1, 2; 8:1). Ei trebuiau sa aiba grija sa fie membri zdraveni, sanatosi, facandu-si propria lor parte in lucrarea bisericii. Ei ar trebui sa fie credinciosi si sinceri fata de Hristos si unul fata de altul, neinvidiosi fata de nici unul din frati. Trupul lui Hristos. Compara Efes 1:22, 23; 4:4, 12, 16; 5:23, 30; Cols 1:18, 24; 2:19; 3:15. Membrii bisericii trebuie sa fie supusi voii lui Hristos in toate lucrurile la fel cum toate partile trupului sunt indrumate de vointa capului; si la fel cum toate madularele trupului pastreaza legatura vie cu capul si unele cu altele, tot asa credinciosii vor pastra legatura unii cu altii, ca madulare ale aceluiasi trup, toti supusi aceluiasi Cap, Hristos. In parte. Gr. ek merous, literal, ,,din parte”, aici insemnand ,,individual”, ,,in parte”. Ideea este ca fiecare membru personal are propria sa raspundere de a servi lui Dumnezeu la locul sau si potrivit propriei sale functiuni. Lucrul acesta pare sa fie dezvoltat in v. 28-31, unde diferitele functiuni ale membrilor bisericii individual sunt descrise in acord cu diferitele daruri date de Duhul Sfant. 12:28 Si Dumnezeu a randuit in Biserica, intai, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, invatatori; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor, carmuirilor, si vorbirii in felurite limbi. Dumnezeu a randuit. [,,Dumnezeu a pus”, KJV]. Literal, ,,Dumnezeu a pus pentru Sine”. In v. 11 Duhul Sfant e prezentat ca dand daruri; aici acest lucru il face Dumnezeu. Membrii Dumnezeirii lucreaza impreuna in unire. [,,Pe unii”, KJV; G. Gal.]. Pavel vrea sa spuna, pe unii apostoli, pe unii profeti, etc. Intai. Fara indoiala intai nu numai din punct de vedere al timpului (vezi Mat 10:1–8; DA 290, 291) dar si in rang, ca fiind una din cele mai importante slujbe in biserica. Apostoli. Literal, ,,unii trimisi”. Termenul nu trebuie limitat la cei doisprezece. Si altii au fost numiti apostoli (vezi 1Cor 15:7; Gal 1:19). Apostolii pare sa fi avut jurisdictie generala asupra bisericilor. Prooroci. Vezi v. 10. Invatatori. Cei inzestrati cu capacitate speciala de a prezenta Scripturile. Ei sunt probabil aceiasi cu cei care posedau ,,cuvantul cunostintei”, care stiau cum sa desfasoare tainele imparatiei lui Dumnezeu pentru mintile cercetatoare (v. 8). Predicarea si invatarea sunt de aproape aliate; predicatorul proclama adevarul intr-un fel care misca inima ascultatorului si-l indeamna la actiune in favoarea celor ce au auzit; invatatorul ia adevarul si-l analizeaza si sintetizeaza cu atata claritate si logica incat cei care asculta intr-adevar inteleg solia. Ei sunt in felul acesta facuti in stare sa arate temeiul nadejdii care a fost sadita in inima lor de predicator. Minunilor. Savarsirea de minuni era unul din darurile cele mai spectaculare ale Duhului. Minunile au jucat un rol hotarat in lucrarea lui Hristos pe pamant, si a dat ucenicilor Sai puterea sa faca minuni (vezi Mat 10:8; DA 350, 351; EW 189). Era planul Lui ca ucenicii Lui sa aiba puterea de a savarsi minuni pentru a face sa inainteze lucrarea Lui pe pamant (vezi Mar 16:15–18; DA 823). Vezi 1Cor 12:10. Tamaduirilor. Vezi v. 9. Ajutorarilor. Gr. antilepsis, de la un verb insemnand literal, ,,a pune stapanire pe”. Cuvantul apare numai aici in NT, dar e frecvent in papirusuri cu ideea de ,,asistenta”, ,,ajutor”. Darul acesta este in general inteles a fi capacitatea conferita celor care indeplinesc slujba de diacon in biserica, mai ales in masura in care slujba aceasta cere servirea nevoilor saracilor si bolnavilor. Aceasta este o lucrare careia poate ca nu-i e data atat de multa publicitate ca unora din celelalte daruri, dar cu toate acestea, slujirea este o faza importanta a vietii bisericii. A fi in stare a vizita pe bolnavi si a le da adevarat ajutor plin de impreuna simtire si intelegere, atat fizic cat si spiritual, e un mijloc puternic de a intoarce inimile la Mantuitorul. Ingrijirea de cei saraci si nevoiasi prin usurarea lipsei lor materiale se poate face satisfacator numai de cei care sunt condusi de Duhul. Aceasta este o lucrare cat se poate de rodnica (vezi Isa 58:7; 5T 612, 613; 6T 282, 306, 307; MH 147, 148). Carmuirilor. Gr. kuberneseis, derivat de la un verb insemnand ,,a carmui”, ,,a lucra in calitate de carmaci”, de unde ,,a calauzi”, ,,a guverna”. Kuberneseis probabil se refera la darurile administrarii in biserica. Limbi. In ce priveste o definitie a acestui dar, vezi cap. 14; vezi Nota Aditionala la cap. 14. 12:29 Oare toti sunt apostoli? Toti sunt proroci? Toti sunt invatatori? Toti sunt facatori de minuni? Toti sunt apostoli? Forma intrebarii in textul grec arata ca e asteptat un raspuns negativ. Versetele 29, 30 arata ca Dumnezeu nu acorda acelasi dar fiecarui credincios. Ele sunt impartite dupa nevoia anumitei situatii care confrunta biserica intr-un anumit loc si timp. Trebuie sa se retina de asemenea faptul ca darurile nu sunt pentru glorificarea si inaltarea omului inzestrat cu ele, ci pentru implinirea planurilor si scopurilor lui Dumnezeu, care imparte puterile acestea poporului Sau dupa placerea Lui, si nu dupa ideile si parerile omului (vezi v. 4, 5, 11). Nu toti credinciosii din Corint erau calificati de Duhul Sfant sa savarseasca indatoririle oricarei anumite slujbe in biserica, de pilda aceea de invatator sau profet, ci distribuirea darurilor era facuta de Duhul Sfant persoanelor pe care El le alegea spre a le folosi pentru anumite scopuri precise. Aceasta trebuia sa alunge de la primitorii darurilor orice mandrie si toate ideile de superioritate fata de fratii lor considerati mai putin favorizati. 12:30 Toti au darul tamaduirilor? Toti vorbesc in alte limbi? Toti talmacesc? Darul. [,,Darurile”, KJV]. Versetul acesta continua argumentatia din v. 29 (vezi comentariul acolo). 12:31 Umblati dar dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. Umblati dar dupa. [,,Ravniti aprins”, KJV]. Gr. zeloo, ,,a fi zelos pentru”. Corintenii erau indemnati sa staruiasca cu ravna in a ruga pe Domnul sa toarne Duhul Sau asupra lor si sa le imparta darurile care sunt cele mai necesare pentru indeplinirea rolului lor in lucrarea Lui. Inzestrarea initiala cu un dar sau cu daruri, nu e in chip necesar inzestrarea finala. Ca in parabola talantilor (vezi Mat 25:11-30), credinciosia fata de datorie poate duce la inzestrari sporite. Cele mai bune. Gr. kreittona, ,,mai bune”, desi comparativul poate tine locul superlativului ,,cele mai bune”. Totusi, dovezile textuale (cf. p. 10) favorizeaza exprimarea ,,superioare”. Darurile spirituale sunt impartite de Duhul Sfant pentru cladirea bisericii la o stare de perfectiune si unire in Hristos (vezi Efes 4:12, 13). Fara indoiala, aceia care se ocupa direct cu scopul principal al bisericii, si anume predicarea evangheliei, si care contribuie cel mai mult la edificarea generala (vezi 1Cor 14:1) sunt considerati a fi de prima importanta. O cale nespus mai buna. [,,O cale mai excelenta”, KJV]. Si anume, calea iubirii descrisa in cap. 13.COMENTARIILE ELLEN G. WHITE 4 CT 314; Ev 98; 3T 446 4–12AA 92; TM 29 6 9T 145 7 COL 364 8, 9 9T 144 8–11COL 327; ML 37 11 CT 315; DA 823 12 FE 413, 466 12–277T 174 13 MH 25 13–21AA 317 14–214T 128; 5T 279; 6T 288; WM 123 24–27AA 318 26 7T 292 26, 27 WM 23 27 5T 731; 7T 296; 8T 174 28 AA 92; 3T 446 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: