11:7 Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentru ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este slava barbatului.
Chipul. Aceasta este o referire la starea in care a fost creat omul (vezi Gen 1:26, 27). Daca un barbat ar fi purtat un val sau alta acoperitoare pentru cap, acesta ar fi fost un semn de servitute sau inferioritate. Ar fi fost impropriu pentru el sa adopte un astfel de semn. El ar trebui sa fie in asa fel imbracat incat sa nu ascunda marele fapt ca el era reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe pamant.
Slava. Gr. doxa. Cuvantul originar insemna ,,opinie”, ,,reputatie”, ,,recunoastere”. Pe temeiul folosirii lui in LXX, intelesul de ,,splendoare”, ,,stralucire”, ,,magnificenta” sau ,,caracter”, ,,atribute de manifestare” (cf. la Ioan 1:14; Rom 3:23), a fost dat lui doxa de scriitorii NT. Aici expresia ,,slava lui Dumnezeu” pare sa insemne ca omul are in sine un aspect al splendorii maretiei si caracterului lui Dumnezeu in masura in care conduce treburile din sfera atribuita lui in armonie cu principiile divine. Aici avem o privire asupra marii raspunderi la care Dumnezeu a chemat pe om. Dumnezeu i-a atribuit conducerea pamantului de curand creat si i-a dat ,,stapanire…peste tot pamantul” (Gen 1:26). In felul acesta Dumnezeu intentiona, ca prin om, sa descopere grija Lui inteleapta si parinteasca plina de bunatate, protectia, purtarea de grija si calauzirea Sa, inaintea universului (vezi CT 33; PP 45). Nu exista indicatie in Biblie ca aceasta ordine a lucrurilor s-ar fi schimbat de atunci, dar reiese ca unele femei din Corint incercau sa o schimbe.
Slava barbatului. In cazul femeii e folosit numai cuvantul ,,slava”. Cuvantul ,,chip” este omis, desi si ea a fost facuta dupa chipul lui Dumnezeu (vezi v. 27). Aici se trateaza relatia dintre femeie si barbat, nu relatia ei cu Dumnezeu. Prin acceptarea voioasa din partea ei a planului lui Dumnezeu pentru familia omeneasca, femeia reflecta slava sotului ei, si prin el slava lui Dumnezeu, care luase astfel de masuri intelepte pentru omenire (vezi 3T 483, 484). Femeia a fost facuta din barbat fiind os din oasele lui si carne din carnea lui. De unde, intr-un anumit sens, tot farmecul ei, toata frumusetea si puritatea ei reflecta demnitatea si onoarea barbatului (vezi Gen 2:22, 23). Daca intelegem bine pe Pavel, legatura aceasta trebuia sa fie pastrata, si in biserica din Corint sa fie demonstrata de femeile care apareau in public cu capul acoperit de valul uzual.