Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / 1 Corinteni

1 Corinteni 11:20


11:20 Cand va adunati dar in acelasi loc, nu este cu putinta sa mancati cina Domnului.

Va adunati. [,,Veniti laolalta”, KJV]. Adica, pentru tinerea Sfintei Cine.

Nu este cu putinta sa mancati. [,,Sa nu mancati”, KJV]. Adica, oricare ar fi intentia, nu e cu putinta in imprejurarile acelea sa se tina serviciul sfant de impartasire. Ei se adunau, desigur, pentru

o cina, dar nu era Sfanta Cina. Aceasta nu se datora lipsei de inlesniri, ci lipsei de atmosfera spirituala necesara si lipsei de discernamant spiritual care ar fi dus la apreciere plina de seriozitate a insemnatatii randuielii. Corintenii nu trebuiau sa-si inchipuie ca astfel de practici ca acelea care erau permise la ei in astfel de timpuri erau consistente cu serbarea cinei. Lacomia, egoismul si necumpatarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a parasit bucuriile cerului pentru a da tot ce avea pentru mantuirea pacatosilor (vezi 1Cor 11:21, 22; Ioan 3:16; Filp 2:6–8).

Cina Domnului. Gr. kuiakon deipnon, literal, ,,o cina care apartinea Domnului”, care ar putea sa insemne o cina consacrata Domnului sau una instituita de El, sau si una si alta. Crestinii primari de obicei luau Cina Domnului dupa o masa a dragostei fratesti, sau agape. In felul acesta intreaga actiune alcatuia o comemorare a ultimei sarbatori a Pastelui, la care Hristos a instituit randuiala Cinei Domnului (vezi Mat 26:17–21, 26–28; 1Cor 11:23–26). Masa de dragoste era o masa la care fiecare membru contribuia cu de ale mancarii care erau consumate in comun cu toti ceilalti credinciosi pentru a demonstra lamurit comuniunea iubirii din biserica crestina, o comuniune care nu cunoaste nici o distinctie de casta sau clasa, care pune pe toti pe aceeasi treapta. Masa aceasta, urmata de Cina Domnului arata ca toti se impartaseau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Sau, atat materiale cat si spirituale si ca nu e partinire manifestata fata de nimeni. Obiceiul acesta a dainuit in biserica pana la finele secolului al 4-lea, cand, datorita cresterii bisericii si marimii sporite a adunarilor, s-a gasit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului. Vezi p. 45.