Printable Mode1 Corinteni, 11
|
11:1 Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos. Calcati pe urmele mele. [,,Fiti urmasi ai mei”, KJV; ,,Luati-va dupa mine”, G. Gal.] Gr. mimetai, “imitatori”. Cuvantul nostru ,,mimica” deriva de la acest cuvant grec. Versetul acesta formeaza mai corespunzator concluzia cap. 10 decat introducerea la cap. 11. Cerand corintenilor sa renunte la propriile lor dorinte si placeri din cauza altora care ar fi putut intelege gresit motivele lor, Pavel le cere sa faca numai ceea ce facea el. El le aratase mai intai prin propriul sau exemplu cum ar fi trebuit sa se poarte in raport cu voia lui Dumnezeu, si apoi, cu cuvintele acestui verset, aduce la incheiere tratarea din partea lui a chestiunii consumarii de mancaruri jertfite idolilor si participarea la praznicele idolesti (vezi Rom 15:1–3; 1Cor 8:13; 9:12, 19, 22, 23). Intrucat. [,,La fel cum si eu”, KJV; G. Gal.]. Fiecare slujitor al Evangheliei lui Isus Hristos ar trebui sa fie capabil de a apela la ascultatorii sai sa imite exemplul sau in umblarea dupa Domnul. Daca nu poate, exista orice motiv pentru el de a-si cerceta inima si a se ruga lui Dumnezeu sa poata trai pentru El in toate privintele, si nu pentru sine, in nimic. Pavel facuse din Hristos modelul sau, si putea in siguranta apela la corinteni sa-i urmeze exemplul. Hristos este marele exemplu pentru toti oamenii, si crestinii ar trebui sa se adreseze Lui pentru calauzire si sa accepte numai ceea ce este in deplina armonie cu invatatura si exemplul Lui (vezi Mat 16:24). 11:2 Va laud ca in toate privintele va aduceti aminte de mine, si ca tineti invataturile intocmai cum vi le-am dat. Laud. Pavel cauta totdeauna sa laude pe credinciosi ori de cate ori era cu putinta (vezi Efes 1:15, 16; Filp 1:3–5; Cols 1:3, 4; 1Tes 1:2–4, 7, 8; 2:19, 20). Erau unele lucruri carora era necesar ca Pavel sa li se supuna, lucruri care poate nu erau atat de acceptabile, dar inainte de a se ocupa de ele, el lauda unde putea. Desi ei erau oarecum intarzietori in a urma comportamentul plin de lepadare de sine si impaciuitor al apostolului, corintenii erau, totusi, in general atenti in a tine regulile purtarii crestine pe care le invatasera. E cu putinta, totusi, ca Pavel sa se refere la o anumita afirmare din scrisoarea pe care o scrisesera corintenii, care ar fi zis cam asa: ,,Intrucat scopul nostru este de a urma instructiunile tale, am vrea sa cunoastem parerea ta asupra subiectului acoperirii capului femeilor la serviciile religioase publice”. Va aduceti aminte. Printre ei aparusera deosebiri de pareri cu privire la anumite practici in biserica, si ei cazusera de acord sa consulte pe invatatorul lor. Invataturile. [,,Randuielile”, KJV; ,,Predaniile”, G. Gal.]. Gr. paradoseis, ,,reguli”, ,,principii”, ,,instructiuni”, in alt loc tradus ,,traditii” [,,datinile”] (Gal 1:14), sau la singular ,,traditia” [,,datina”] (Mat 15:2; etc.). Cuvantul inseamna literal ,,lucruri predate”. Ideea de a fi predate de la o generatie la alta, nu e in chip necesar in cuvant. Pavel se refera la randuielile pe care le daduse corintenilor cu privire la cultul public si purtarea particulara. El nu le predicase Evanghelia si apoi sa-i fi lasat sa-si formuleze propriile lor reguli de ordine bisericeasca si viata sociala. El facuse lucrarea temeinica in bisericile pe care le infiintase, si le-a dat instructiuni care faceau pe noii crestini sa fie plini de incredere in inchinarea lor, si in viata lor de toate zilele, ca traiau potrivit cu voia Domnului lor (vezi 1Cor 4:17; 7:17; 2Tes 2:15). Facand asa, el a lasat un exemplu de urmat pentru toti slujitorii Evangheliei. Convertitii la credinta trebuie sa fie perfect instruiti cu privire la toate fazele activitatii bisericesti si la treburile sociale si domestice pentru a fi siguri ca implinesc dorintele Domnului pentru buna lor purtare in toate privintele (vezi Ev. 337-339). Dat. [,,Predat”, KJV]. Gr. paradidomi, verbul de la paradoseis,(vezi mai sus la ,,invataturile”). 11:3 Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii, si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. Dar. Inainte de a raspunde la intrebarea privitoare la acoperirea cu un val a femeilor, Pavel atrage atentia la anumite consideratii care ii vor ajuta sa-si formeze o opinie corecta asupra acestui subiect. Capul. Aici insemnand ,,domnul” sau ,,stapanul”. Barbat. Gr. aner, barbat ca deosebit de femeie. Trei grade de supunere sunt introduse aici. Barbatul trebuie sa recunoasca pe Hristos ca Domn si Stapan al sau; femeii, in timp ce recunoaste suprematia lui Hristos ca Domn peste toti, i se cere sa recunoasca faptul ca in viata de familie ea e pusa sub conducerea si protectia barbatului; Hristos, desi egal cu Tatal, (vezi Nota Aditionala la Ioan 1), e prezentat ca recunoscand pe Dumnezeu drept Cap. Chiar si intre egali trebuie sa fie un cap. Un comitet de barbati de rang egal inca isi alege un presedinte. Unii vad aici o referire la o supunere voluntara a lui Hristos in executarea planului mantuirii. (Vezi mai departe la 1Cor 15:25-28). Puterea si demnitatea sotului depinde de pozitia pe care o detine fata de Hristos, Capul sau, de aceea, dependenta sotiei de sot este in sensul adevarat dependenta de Hristos prin sot. Dependenta sotiei de sotul ei a fost un plan randuit de Dumnezeu pentru binele ambilor soti (vezi PP 58, 59). Totusi, dependenta aceasta nu implica in nici un fel nici cea mai mica masura de degradare. Dupa cum biserica nu sufera o dezonoare fiind dependenta de Hristos (vezi Efes 1:18–23; 3:17–19; 4:13, 15, 16), nici femeia nu sufera fiind dependenta de barbat. 11:4 Orice barbat, care se roaga sau proroceste cu capul acoperit, isi necinsteste Capul sau. Orice barbat. In v. 4-16 Pavel trateaza subiectul acoperirii capului, indeosebi in legatura cu serviciile religioase. Ar trebui sa fie spus clar de la inceput ca acesta este unul din pasajele pauline la care se poate sa se fi aplicat cuvintele lui Petru, ca Pavel a scris ,,unele lucruri greu de inteles” (2Pet 3:16). Comentatorii, in general, marturisesc despre perplexitatea in eforturile lor de a urmari argumentatia lui Pavel, si in incercarile lor de a descoperi intinderea aplicatiei rostirilor sale. Pare sa fie acord intre ei ca Pavel se ocupa aici de principiul fundamental al bunei cuviinte religioase si al bunului gust, in contextul obiceiurilor si manierelor timpului in care el scria si ale oamenilor carora el le scria. Fara indoiala, anumite aspecte ale acestui principiu de baza, isi gasesc expresia diferita in diferite tari. VT procura o ilustratie aleasa a lucrului acestuia. Cand Moise a sosit la rugul care ardea, Domnul i-a poruncit: ,,Descalta-te de sandalele tale, fiindca locul pe care stai tu, in fata Mea, este pamant sfant!” (Exo 3:5)[KJV]. Era evident obiceiul din acea parte a lumii – si mai este de fapt inca obiceiul – de a arata respect pentru locurile sfinte scotand incaltamintea. Domnul, deci, cerea lui Moise sa arate respectul obisnuit pentru un loc sfant. Si cu toate acestea nici un talcuitor al Scripturilor nu a tras vreodata concluzia ca porunca explicita a lui Dumnezeu fata de Moise da un precedent pentru cultul religios pe intreaga fata a pamantului, cu siguranta nu in tarile occidentale. Principiul respectului cuvenit inca sta neviolat, dar metoda exprimarii unui astfel de respect poate sa varieze mult in functie de loc si timp. La fel, putem intelege pe Pavel, in 1Cor 11:4-16, ca discuta cu corintenii privitor la principiul decentei si al bunei cuviinte religioase in termenii obiceiurilor specifice ale vremii. Desi surse vechi din antichitate nu ne dau o marturie lipsita de echivoc cu privire la obiceiul in ce priveste coafura la Corint sau in alte locuri, pare evident ca obiceiul pare sa fi considerat un cap neacoperit ca decent pentru un barbat, dar indecent pentru o femeie. Spunem ,,evident”, caci daca lucrurile n-ar fi fost asa, ar fi imposibil ca argumentul lui Pavel sa aiba sens. Pornind deci, de la presupunerea logica cum ca Pavel se ocupa aici cu aplicarea unui principiu la obiceiul locului si timpului, suntem in stare sa luam in chip literal si cu inteles cuvintele sale fara de a merge mai departe sa deducem ca aplicatia lui specifica atunci, cere aceeasi aplicare specifica astazi. Astfel, a trage concluzia, ar cere procedeul nelogic sa se renunte la premisa pe care se sprijina cea mai mare parte a argumentatiei sale – obiceiul vremii – in timp ce se pastreaza concluzia care depinde de premisa. Aceasta ar fi echivalent cu inlaturarea fundatiei unei cladiri in timp ce se cauta a se rezolva si folosi suprastructura suspendata in aer. Mai e un punct care poate fi relevant in considerarea intregului pasaj. Pavel proclama o noua si glorioasa libertate in Evanghelie. Proclamarea aceasta avea in sine semintele principiului crestin al demnitatii femeii si eliberarea ei din starea inferioara in care toate femeile erau tinute in tarile pagane. El declara: ,,nu mai este nici iudeu, nici grec; numai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus (Gal 3:28). Ar fi usor de a vedea cum unele femei convertite la crestinism ar fi putut rastalmaci si folosi rau libertatea lor in Evanghelie pentru a atrage defaima asupra bisericii. Una din acuzatiile defaimatoare, neintemeiate care prindea contur contra crestinismului pe masura ce se raspandea si trezea ura oamenilor, era ca crestinii erau imorali. Intr-adevar, acuzatia aceasta poate sa fi fost actuala pe vremea lui Pavel. Cat de necesar era deci, ca crestinii sa se fereasca ,,de orice se pare rau” [,,de orice aparenta rea”] (1Tes 5:22), cat de necesar era ca ei sa retina sfatul in plus al lui Pavel ca desi un anumit fel de purtare ar putea fi legal [,,ingaduit”], el poate ca nu era de folos (1Cor 6:12). Tot ce urmeaza in comentariul la cap. 11:4-16 ar trebui sa fie inteles in lumina acestei enuntari generale, introductive, pentru ca nu cumva pe de o parte sa legam femeilor in multe tari astazi poveri dureroase pe care nu ar trebui sa le poarte, sau pe de alta parte sa facem pe Pavel sa apara ca demodat si ca neavand nici o solie pentru cititorul secolului al douazecilea. Se roaga sau prooroceste. Acestea erau aspecte importante ale cultului public. La rugaciune inchinatorul este reprezentantul adunarii, inaintea lui Dumnezeu in multumire, cerere si mijlocire; in profetizare, el este unealta Duhului Sfant, transmitand bisericii solia lui Dumnezeu. Profetizarea mentionata aici fara indoiala se refera la predicarea si invatarea publica de catre oameni inspirati, deoarece un profet e cineva care vorbeste pentru Dumnezeu sub inspiratia Duhului Sfant (vezi 1Cor 12:10, 29; 14:1, 4, 22; 1Tes 5:20; cf. 2Pet 1:21). Cu capul acoperit. [,,Avand capul acoperit”, KJV]. Gr. kata chephales ekhon, literal, ,,avand [ceva] in jos de pe cap”. Unii gandesc ca aici e o referire la practica iudeilor de a purta un sal in patru colturi pe cap cand se rugau sau vorbeau la cultul public. Salul acesta, sau talith, era pus pe capul inchinatorului cand intra in sinagoga. Totusi, e indoielnic ca obiceiul acesta se infiintase deja pe vremea lui Pavel. Apostolul nu implica in mod necesar ca barbatii din biserica din Corint isi acopereau capetele in timpul rugaciuni sau profetizarii. El pare sa se refere la o astfel de situatie numai ca un fundal al mustrarii sale pentru femeile care pare sa fi considerat ca e corespunzator sa participe, fara sa aiba capul acoperit, la functiunile spirituale publice mentionate aici. Capul sau. Aceasta se poate referi fie la Hristos, care este Capul ,,fiecarui barbat” (v. 3), sau la insusi capul literal al barbatului, care ar fi dezonorat daca ar fi acoperit. Barbatul care, ca serv al Domnului sau, refuza de a da respect public lui Hristos, aduce dezonoare atat asupra Domnului sau cat si asupra propriului sau cap. Corintul era o cetate greaca, si din consideratie pentru obiceiul grec, Pavel a considerat ca la inchinarea publica a crestinilor din Corint, barbatii ar fi trebuit sa urmeze felul obisnuit de a arata respect prin indepartarea acoperamantului de pe cap in prezenta unui superior. Barbatii nu trebuia sa procedeze ca femeile. 11:5 Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul dezvelit, isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa. Femeie. Versetul acesta scoate in evidenta contrastul care trebuie sa fie pastrat intre sexe, in lumina obiceiurilor curente, cand iau parte la activitatile bisericesti. Prooroceste. Sunt cateva cazuri relatate in VT cand femei au fost inzestrate cu darul profetiei, si au servit biserica in calitate de profetese (Exo 15:20; Jud 4:4; 2Rg 22:14; Nem 6:14). La fel in vremurile NT au fost in biserica femei care au proorocit (Luca 2:36, 37; Fapte 21:9). E cu putinta ca femei corintene sa fi argumentat ca la indeplinirea functiunilor lor spirituale, ca de pilda rugaciunea si profetizarea, ar trebui sa apara neacoperite, ca barbatii (1Cor 11:4). Unele la fel se poate sa fi rationat ca libertatea Evangheliei (vezi Gal 3:28) a inlaturat obligatia de a observa diferitele semne de deosebire dintre sexe. Pavel dadea pe fata falsitatea rationamentului lor. Dezvelit. [,,Neacoperit”, KJV]. Gr. akatakaluptos, literal, ,,neavand un val atarnand in jos [de pe cap]”. Era ceva obisnuit pentru femei sa-si acopere capul cu un val, ca dovada ca erau maritate, si ca o dovada de modestie. Necinsteste. Avand in vedere faptul ca femeile din antichitate nu umblau cu capul dezvelit, ar fi fost privit ca o dezonoare pentru o femeie si pentru sotul ei daca ea ar fi aparut in public fara de val, mai ales in capacitatea de conducator al cultului public. Ca o femeie sa ia parte la serviciile bisericii cu capul dezvelit, ar fi dat impresia ca se purta fara rusine si fara modestie, fara podoaba rusinii si a sfielii (1Tim 2:9). Pavel pare sa rationeze ca printr-o astfel de renuntare la val, o emblema recunoscuta a sexului si pozitiei ei, ea arata o lipsa de respect pentru sot, parinte, sexul femeiesc in general si Hristos. Rasa. Parul scurt era uneori semnul unei femei cu o reputatie rea, astfel o femeie corinteana care ar fi luat parte la serviciile publice cu capul dezvelit, ar fi putut fi privita ca una care s-a asezat pe aceeasi treapta cu o femeie vulgara, poate desfranata. 11:6 Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se inveleasca. Sa se si tunda. Aceasta nu e o porunca pozitiva. Intelesul pare sa fie ,,ea ar putea tot asa de bine sa fie si tunsa”. In alte cuvinte, daca o femeie dorea sa se poarte ca un barbat, ar fi trebuit, ca sa fie consistenta, sa-si taie parul dupa moda barbatilor. Dar o astfel de purtare ar fi putut sa fie privita ca dezonoranta. De aceea, trebuia sa fie cuvenit invelita. 11:7 Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentru ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este slava barbatului. Chipul. Aceasta este o referire la starea in care a fost creat omul (vezi Gen 1:26, 27). Daca un barbat ar fi purtat un val sau alta acoperitoare pentru cap, acesta ar fi fost un semn de servitute sau inferioritate. Ar fi fost impropriu pentru el sa adopte un astfel de semn. El ar trebui sa fie in asa fel imbracat incat sa nu ascunda marele fapt ca el era reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe pamant. Slava. Gr. doxa. Cuvantul originar insemna ,,opinie”, ,,reputatie”, ,,recunoastere”. Pe temeiul folosirii lui in LXX, intelesul de ,,splendoare”, ,,stralucire”, ,,magnificenta” sau ,,caracter”, ,,atribute de manifestare” (cf. la Ioan 1:14; Rom 3:23), a fost dat lui doxa de scriitorii NT. Aici expresia ,,slava lui Dumnezeu” pare sa insemne ca omul are in sine un aspect al splendorii maretiei si caracterului lui Dumnezeu in masura in care conduce treburile din sfera atribuita lui in armonie cu principiile divine. Aici avem o privire asupra marii raspunderi la care Dumnezeu a chemat pe om. Dumnezeu i-a atribuit conducerea pamantului de curand creat si i-a dat ,,stapanire…peste tot pamantul” (Gen 1:26). In felul acesta Dumnezeu intentiona, ca prin om, sa descopere grija Lui inteleapta si parinteasca plina de bunatate, protectia, purtarea de grija si calauzirea Sa, inaintea universului (vezi CT 33; PP 45). Nu exista indicatie in Biblie ca aceasta ordine a lucrurilor s-ar fi schimbat de atunci, dar reiese ca unele femei din Corint incercau sa o schimbe. Slava barbatului. In cazul femeii e folosit numai cuvantul ,,slava”. Cuvantul ,,chip” este omis, desi si ea a fost facuta dupa chipul lui Dumnezeu (vezi v. 27). Aici se trateaza relatia dintre femeie si barbat, nu relatia ei cu Dumnezeu. Prin acceptarea voioasa din partea ei a planului lui Dumnezeu pentru familia omeneasca, femeia reflecta slava sotului ei, si prin el slava lui Dumnezeu, care luase astfel de masuri intelepte pentru omenire (vezi 3T 483, 484). Femeia a fost facuta din barbat fiind os din oasele lui si carne din carnea lui. De unde, intr-un anumit sens, tot farmecul ei, toata frumusetea si puritatea ei reflecta demnitatea si onoarea barbatului (vezi Gen 2:22, 23). Daca intelegem bine pe Pavel, legatura aceasta trebuia sa fie pastrata, si in biserica din Corint sa fie demonstrata de femeile care apareau in public cu capul acoperit de valul uzual. 11:8 In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat; Din femeie. Dumnezeu a creat pe Adam intai, apoi pe Eva spre a-i fi un tovaras potrivit pentru el (Gen 2:20-23). Crearea lui Adam a fost o creare independenta, dar lucrurile nu au fost asa cu femeia. Ea a fost facuta din barbat, si a fost recunoscuta de el ca parte din sine. Vezi Gen 2:23). Parte din slava barbatului este ca femeia a fost creata din insasi carnea si oasele sale, special pentru el, nu sa fie independenta de el, nu sa aiba autoritate asupra lui, ci sa stea alaturi de el ca un ,,ajutor”. 11:9 si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat. Pentru barbat. Versetul acesta e paralel cu adevarul expus in v. 8 si o reafirmare a lui. Raportul crearii lui Adam si a Evei arata ca femeia a fost creata pentru a fi completarea barbatului. Fara de Eva, Adam nu era prevazut cu tot ce trebuia; el nu avea pe nimeni de felul sau cu care sa poata conversa si impartasi experientele vietii, asa ca Dumnezeu i-a implinit lipsa prin crearea femeii. Ea a fost facuta pentru fericirea si mangaierea barbatului. Ea nu urma sa fie o sclava ci o soata; nu trebuia sa fie privita ca de un rang inferior, ci ca o prietena si mangaietoare a barbatului in viata; sa impartaseasca intristarile si sa-i sporeasca bucuriile; dar indeosebi dupa cadere, sa-i fie sobordonata (vezi Gen 2:18–22; 3:16; Efes 5:22–25, 33; 1Pet 3:5–7). Sotul trebuie sa fie capul familiei si conducatorul caminului; sotia trebuie sa-l ajute in datoriile lui, sa-l mangaie in mahnirile lui, si sa ia parte cu el la placerile lui. Pozitia ei este cu totul onorabila si in unele privinte mai onorabila din cauza pozitiei ei subordonate. Din cauza statutului ei de dependenta, ea are revendicari anticipative la grija si protectia sotului ei. 11:10 De aceea femeia, din pricina ingerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapanirii ei. De aceea. [,,Din cauza” KJV]. Adica, datorita scopului exprimat al lui Dumnezeu la crearea femeii si a poruncii Lui lamurite cu privire la pozitia ei in raport cu sotul ei, ea trebuia sa se conformeze la obiceiul acceptat ca femeia sa poarte un val in public (vezi Gen. 2:18; 3:16; 1Cor. 14:34; Efes 5:22–24; 1Tim 2:11, 12; Titus 2:5; 1Pet 3:1, 5, 6). Din pricina ingerilor. Expresia aceasta a fost inteleasa felurit. Printre interpretarile fanteziste sunt urmatoarele: (1) ca ingerii reprezinta pe prezbiterii sau pe episcopii din biserica; (2) ca ingerii reprezinta pe spionii care se presupunea ca sunt prezenti la adunarile crestinilor, si care ar fi imprastiat vesti nefavorabile daca femeile ar fi fost vazute deosebite la astfel de adunari; (3) ca ingerii reprezinta ingeri rai care ar fi fost ispititi de frumusetea femeilor deosebite. Explicatia cea mai simpla pare a fi ca Pavel se refera la ingerii buni care sunt prezenti la programele religioase publice, si inaintea carora femeile ar trebui sa se poarte cu o dreapta buna cuviinta. Ingerii, care au o inalta intelegere a maiestatii si maretiei lui Dumnezeu, isi acopera fata cu respect cand rostesc numele lui (vezi GW 178). Nu numai ca orice manifestare de lipsa de respect sau de nepasare in adunarile de cult ar fi insultatoare pentru Creator, ea ar jigni si pe ingeri. Pentru ingeri e o placere de a onora pe Dumnezeu si de a implini porunca Lui, cu voioasa recunoastere a venerabilitatii si slavei Sale (Psa 103:20; cf. Isa 6:2, 3; Apoc 4:8). Fiintele omenesti au nevoie de o mult mai mare intelegere a sfinteniei si maretiei lui Dumnezeu, apropierea de El cu respect, si de a face toate lucrurile in strict acord cu voia Lui revelata (vezi Psa 29:1, 2). Daca femeile se vor conforma la obiceiul acceptat cu privire la purtarea semnului pozitiei ei subordonate de teama de a nu jigni pe ingeri, nu s-ar teme cu atat mai mult sa-L jigneasca pe Acela caruia toate fapturile, chiar si ingerii Ii sunt supusi? Stapanirii. [,,Putere”, KJV]. Gr. exousia, ,,autoritate”. Aceasta probabil se refera la semnul autoritatii sotului, valul, pe care femeile il purtau ca o recunoastere a pozitiei lor sub puterea sotilor lor. Conformarea voioasa la acest obicei era un privilegiu onorabil, indicand ca o femeie avea o pozitie de respect in comunitate, deoarece ea ,,apartinea” cuiva, si putea solicita intretinere si protectie de la acela sub a carui ,,stapanire” [,,putere”] se afla. 11:11 Totusi, in Domnul, femeia nu este fara barbat, nici barbatul fara femeie. Totusi. In v. 11, 12 Pavel se fereste de o gresita intelegere posibila a ceea ce el spusese in v. 7-10. Toate incercarile barbatilor de a se inalta mai pe sus de femei, si orice dispozitie din partea femeilor de a se retrage trebuie evitate. In viata crestina sexele sunt dependente intre ele. Enuntand suprematia barbatului, si felul in care o astfel de suprematie trebuie sa fie indicata, chiar in cultul public, Pavel nu vrea sa spuna ca barbatul este independent de femeie. Barbatul si femeia sunt apartinatorii unul altuia. Biserica nu e o biserica facuta numai din barbati, ci si din femei care impreuna cu barbatii sunt madulare ale Aceluia in care ,,nu e nici barbat nici femeie” (Gal 3:28). Nici barbatul, nici femeia nu stau de unul singur; ambii stau esential impreuna si depind unul de altul. Aceasta interdependenta a unuia de altul e citata, ca nu cumva barbatul sa-si asume prea multa superioritate, si privind femeia ca facuta numai pentru placerea sa, sa o trateze ca fiind inferioara, si neindreptatita la cuvenitul respect. In Domnul. Aceasta relatie intre sexe unul fata de celalalt este dupa intentia si indrumarea Domnului. E intentia si porunca lui Dumnezeu ca fiecare dintre ele sa fie dependente mutual, si sa aiba grija de si sa promoveze binele si fericirea celuilalt. Fiecare e necesar pentru binele celuilalt, si faptul acesta ar trebui sa fie recunoscut in toata asociatia lor. Barbatul nu poate sa existe fara femeie, nici femeia nu poate sa existe fara barbat, fiecare este incomplet fara celalalt. Faptul acesta ar trebui sa fie cauza indestulatoare de a impiedica inaltarea de sine a barbatului. 11:12 Caci daca femeia este din barbat, tot asa si barbatul prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu. Din barbat. Aceasta este o referire la originea femeii, luata din punctul de vedere al omului ca e ajutorul lui, tovarasa lui, egala lui (vezi Gen 2:18, 21, 22). Inainte de departarea fatala de ascultarea de cerintele lui Dumnezeu, care a dus la degradarea intregului pamant, era planul lui Dumnezeu ca femeia sa fie pe picior de completa egalitate cu barbatul, dar pacatul a facut necesara o schimbare in planul acela, si femeia a fost pusa in subordonare fata de barbat (vezi Gen 3:16; PP 46, 58, 59). Prin femeie. Cel dintai barbat, Adam, a ajuns la existenta printr-un act direct de creatiune din partea lui Dumnezeu, in care femeia n-a indeplinit nici un rol, dar fiecare fiinta barbateasca urmatoare a fost dependenta de o femeie pentru intrarea sa in lume. Dumnezeu a ales folosirea acestei metode pentru reproducerea neamului omenesc. Faptul acela ar trebui sa faca pe oameni sa priveasca cu veneratie si respect procesul reproducerii omenesti, in care atat barbatul cat si femeia sunt folositi de Dumnezeu pentru a aduce la existenta o alta fiinta asupra careia Domnul poate sa reverse afectiunea Sa si care poate avea oportunitatea de a se califica spre a fi numarata printre cei care primesc darul vietii vesnice (vezi Gen 1:28; 9:1, 7; Ioan 3:16; 1Ioan 5:11; 2Tim 4:8). De la Dumnezeu. Totul in univers a fost creat si planuit de Dumnezeu si exista pentru voia Sa (vezi Isa 43:7; Apoc 4:11). Pacatul a influentat planul originar al lui Dumnezeu, si omul a pierdut frumusetea si perfectiunea de forma si caracter pe care le-a primit la creatiunea sa (vezi Gen 1:26, 27; PP 64, 65). Planul mantuirii cauta sa restatorniceasca pe om in perfectiunea lui originara (Mica 4:8; PP 68). Cunoscand ca mana lui Dumnezeu este peste toate si ca El isi realizeaza scopul in lume, atat barbatii cat si femeile ar trebui sa-si infraneze orice tendinta de a da drumul unei exprimari de plangere sau nemultumire cu privire la felul in care Dumnezeu a aranjat lucrurile. Femeia, recunoscand mana calauzitoare a lui Dumnezeu, si admitand intelepciunea si iubirea Lui, va fi multumita cu pozitia atribuita ei de Dumnezeu. La randul sau, barbatul va marturisi smerit ca starea prezenta nedesavarsita a lucrurilor de pe pamant e rezultatul pacatului si nu-si va asuma o atitudine de falsa superioritate. Amandoi vor recunoaste ca Dumnezeu este izvorul tuturor lucrurilor, si existenta femeii din barbat, si a barbatului prin femeie. O astfel de acceptare inteligenta si voioasa a planului randuit de Dumnezeu va ajuta pe sot si pe sotie sa ajunga la idealul acela de unire indisolubila care e ilustrat de unirea lui Hristos cu biserica (vezi Gen 2:24; Efes 5:22, 33). 11:13 Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu dezvelita? Voi singuri. [,,Insiva”, KJV]. Dupa ce a tratat planul divin cu privire la relatia dintre sexe, in ce priveste cine sa fie capul, Pavel reia chestiunea corectitudinii sau incorectitudinii faptului ca femeile sa ia parte la serviciul divin public fara de val. Credinciosii sunt aici chemati sa consulte propriile lor convingeri launtrice fara de referire la nici o autoritate externa prin care ideile lor ar fi putut sa fie influentate. Cuviincios. Gr. prepon, ,,corespunzator”, ,,cuvenit”, ,,bine”. Ca femeile sa fie dezvelite cand iau parte la serviciul divin public, nu se potriveste cu solemnitatea ocaziei, daca nu pentru alt motiv decat ca datorita obiceiului tarii, distrage atentia altor inchinatori. In plus, ar crea o rea impresie asupra mintii unui popor pagan care ar putea participa la serviciu. 11:14 Nu va invata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, Firea. [,,Natura”, KJV]. Aici insemnand ordinea obisnuita a lucrurilor, ceea ce este in general acceptat de oameni, obiceiul predominant. Pe vremea lui Pavel se obisnuia ca barbatii iudei, greci si romani sa poarte parul scurt. La israeliti era socotit ceva dezonorant ca un barbat sa aiba parul lung, cu exceptia cuiva care facea votul de nazireat (vezi Num 6:1–5; Jud 13:5; 16:17; 1Sa 1:11; vezi Num 6:2). 11:15 pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung? Pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Podoaba. [,,Slava”, KJV; ,,De cinste”, G. Gal.]. Pavel rationeaza ca natura (vezi v. 14) conduce pe oameni sa recunoasca faptul ca parul lung este un ornament si o podoaba pentru femeie, dupa cum parul scurt e cuviincios pentru barbati. Invelitoare. Gr. peribolaion, literal, ,,ceea ce este aruncat imprejur”. Pavel nu vrea sa spuna ca femeia cu par lung se poate lipsi de val. Versetul 6 arata clar ca femeia dezvelita inca are par lung, despre care Pavel declara ca poate tot asa de bine sa fie taiat daca doreste sa se lipseasca de val. El pare sa sustina ca parul lung el insusi argumenteaza in favoarea decentei valului. 11:16 Daca iubeste cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei si nici Bisericile lui Dumnezeu. Iubeste. [,,Pare sa fie”, KJV; G. Gal]. Mai degraba, ,,doreste sa fie”. Cearta de vorbe. [,,Certaret”, KJV; ,,Sa ne gaseasca pricina”, G. Gal.]. Gr. philoneikos, ,,iubitor de cearta”. Dupa tot ce s-a spus asupra subiectului, era cu putinta ca inca sa mai fie cineva in biserica corinteana care socotea ca avea un drept sa obiecteze la instructiunea ca femeile ar fi trebuit sa fie invelite, si ar fi dorit sa impuna invatatura sa bisericii contrariu sfatului pe care il daduse Pavel. O astfel de persoana trebuia sa-si dea seama ca Dumnezeu conduce biserica Sa ca un tot, El nu conduce persoane izolate, si parerea personala trebuie sa fie supusa la glasul bisericii atunci cand gruparea credinciosilor procedeaza in acord cu instructiunile inspirate ale Domnului (vezi TM 30, 476; 5T 534, 535; 4T 239, 256, 257; 9T 257, 258). Aceasta nu excludea oportunitatea studiului si cercetarii particulare, personale, individuale a adevarului. Dimpotriva, credinciosii sunt indemnati sa ,,cerceteze Scripturile” si sa se intemeieze personal pentru a da marturie despre adevar. Dar daca cineva isi formeaza o parere care nu e in armonie cu Biblia, ar trebui sa renunte la ea, bine stiind ca nu poate fi lumina in nici o doctrina sau idee care vine in conflict cu Cuvantul lui Dumnezeu (vezi Isa 8:20; Ioan 5:39; 2Tim 2:15). Noi. Adica, apostolii, conducatori ai bisericii randuiti de Dumnezeu. Nu avem un astfel de obicei. Apostolii nici n-au invatat si nici n-au practicat autorizarea aratarii femeilor la cultul public dezvelite. Faptul ca in bisericile crestine din alte locuri, mai ales din Iudea, femeile nu luau parte la servicii cu capetele dezvelite, trebuie sa fi decis chestiunea pentru femeile din Corint. Neadaptarea la regula general acceptata in bisericile din alte locuri ar fi fost o sursa de conflict si jignire. Parerea si purtarea marii grupari a fratilor trebuia sa fie respectata, si sa nu i se stea impotriva de cativa membri infumurati ai bisericii din Corint. Principiul acesta e totdeauna adevarat; o persoana, sau cateva persoane n-ar trebui sa considere ca ideile lor sunt superioare parerii generale a bisericii ca un tot, si sa caute sa impuna acele idei majoritatii, indiferent de invataturile Scripturii si practica acceptata a bisericii (vezi Fapte 15:5, 6, 22–29; 9T 260, 261). 11:17 Va dau aceste invataturi, dar nu va laud pentru ca va adunati laolalta nu ca sa va faceti mai buni, ci ca sa va faceti mai rai. Aceste. Pronumele se refera la ceea ce urmeaza, si anume savarsirea corecta a sfintei randuieli a Sfintei Cine. Nu va laud. Datorita atitudinii lor incapatanate si a nementinerii bunei cuviinte datorate la cult, mai ales cu privire la felul de a tine Sfanta Cina, Pavel nu le putea spune cuvinte de lauda. Cearta din biserica arata prezenta acolo a unui grup care dorea sa dea pe fata o masura mai mare de libertate decat aceea care era posibila in cadrul prevederilor pe care Dumnezeu le facuse pentru poporul Sau. Lupta pentru pastrarea opiniei personale, care adesea isi are radacinile in mandrie aduce a spiritul lui Satana, care a cauzat razboi in cer pentru a incerca sa dovedeasca faptul ca el avea dreptate si ca Dumnezeu era gresit (vezi Isa 14:12–15; Apoc 12:7–10). Nu ca sa va faceti mai buni. [,,Nu spre mai bine”, KJV]. Adunarile regulate ale credinciosilor sunt intentionate pentru inaltarea spirituala si pentru a incuraja pe cei care participa sa intampine lupta vietii cu mai multa credinta si nadejde. Departe de a lauda purtarea lor si felul cum tineau ei oranduielile casei Domnului, apostolul a gasit ca era necesar de a-i mustra. Mai intai a afirmat categoric ca adunarile lor nu erau producatore de rezultate bune, ci rele; si apoi a trecut la dezvoltarea acelei afirmatii si sa arate cum ei, ingaduisera ca practici eronate sa lipseasca serviciul impartasaniei de sfintenia si inspiratia lui. 11:18 Mai intai de toate, aud ca atunci cand veniti la adunare, intre voi sunt dezbinari. Si in parte o cred, Mai intai. Pavel se ocupase deja de certurile si partidele din biserica din Corint care aparusera din deosebirile de credinta si de practica (vezi cap 1:10-12). Aici poate ca el se refera la obiceiul de a se aduna pe mai multe grupe separate pentru a se celebra Sfanta Cina. Aceasta separare pe partide e cel dintai lucru de mustrat. In cap. 12:14 el se ocupa cu al doilea lucru care are nevoie de corectare, si anume, o gresita intelegere in ce priveste natura si scopul diferitelor daruri. Aud. Literal, ,,aud in continuare”. Pavel fara indoiala primea relatari repetate. Pavel avea o mare apasare pe suflet pentru bisericile la care ajutase sa se infiinteze, si orice lucru care tulbura functionarea lor ordonata era o cauza de intristare aprofunda pentru el (vezi Gal 3:1; 4:19; cf. Filp 1:7, 8; Cols 1:24). Adunare. [,,Biserica”, KJV]. Gr. ekklesia, ,,strangere laolalta”, ,,adunare”. Ekklesia nu inseamna o cladire, asa cum adesea inseamna in vorbirea moderna, ci membrii bisericii. Dezbinari. Gr. schismata (vezi cap. 1:10). Spiritul de unire si de armonie care trebuia sa domine in adunarile sfintilor, lipsea (vezi mai sus la ,,mai intai”). In parte. Critica purtarii lor in privinta aceasta era oarecum potolita de expresia aceasta, care ar arata ca Pavel avea un respect prea mare pentru ei pentru a da credit deplin la tot ce se relatase despre starea lor dezbinata. 11:19 caci trebuie sa fie si partide intre voi, ca sa iasa la lumina cei gasiti buni. Partide. [,,Erezii”, KJV; ,,Eresuri”, G. Gal.]. Gr. heireseis, singular heiresis Original heiresis insemna ,,alegere”, ,,ales”, apoi ,,ceea ce este ales”, ,,opinie”. Mai tarziu a ajuns sa insemne o grupa de oameni care sustineau o anumita parere, o secta, o partida. Aici cuvantul e folosit probabil, nu intr-un sens rau, ca referindu-se la pareri. Cand un numar de persoane de diferite trasaturi comune se asociaza strans in comuniune crestina, in mod necesar va fi o varietate de grade de apreciere a adevarului. Aceste diferite grade de intelegere a principiilor Evangheliei dau nastere la discutie. Discutiile pot avea efecte sanatose si nu e nevoie sa duca la dezbinari. Sa iasa la lumina. [,,Sa se dea pe fata”, KJV]. Prezenta in biserica corinteana a unora care erau in disarmonie cu gandul lui Hristos, facea necesar de a da la iveala deosebiri de credinta care urma sa stimuleze pe credinciosi sa caute sarguincios o cunoastere a voii lui Dumnezeu, si aceasta ar duce la o vadire a celor care refuzau sa fie condusi de Duhul Sfant (vezi Luc 2:34, 35; 1Ioan 2:18, 19). In felul acesta prezenta diferentelor doctrinare si diverselor opinii cu privire la metodele corecte de procedura in biserica servea ca un mijloc de a cerne biserica si de a desparti pleava de grau. Cei gasiti buni. [,,Cei care sunt aprobati”, KJV; ,,Cei lamuriti”, G. Gal.]. Adica, acei care sunt dispusi sa asculte de Dumnezeu si sa conlucreze cu El. Dezbinarile in biserica au efectul de a da la iveala pe cei neastamparati, ambitiosi si nemultumiti, cei care nu sunt dispusi sa fie condusi de Duhul Sfant, dar care cauta sa-si faca voia, si nu sunt gata sa renunte la propriile lor pareri de dragul pacii si a armoniei in biserica. Persoane de felul acesta trebuie sa fie evitate (vezi Rom 16:17). Pe de alta parte sunt unii care recunosc propria lor pacatosenie naturala si care nu voiesc sa puna nici o incredere in propriile lor pareri, dandu-si seama de primejdia de a fi influentati de impulsiile, dorintele si inclinatiile carnii neconvertite. Astfel de membri ai bisericii se declara a fi in favoarea adaptarii pasnice si fericite la toate instructiunile lui Dumnezeu (vezi Rom 8:14; Gal 5:16, 17, 19–26). In cursul evenimentelor ce zguduie lumea intreaga si care vor premerge incheierea istoriei pamantului, cand tuturor oamenilor li se va cere sa demonstreze ascultarea lor, multi a caror credinciosie fata de adevar a trecut aproape neobservata vor straluci atunci ca stelele stralucitoare intr-o noapte intunecoasa (vezi 5T 80, 81). 11:20 Cand va adunati dar in acelasi loc, nu este cu putinta sa mancati cina Domnului. Va adunati. [,,Veniti laolalta”, KJV]. Adica, pentru tinerea Sfintei Cine. Nu este cu putinta sa mancati. [,,Sa nu mancati”, KJV]. Adica, oricare ar fi intentia, nu e cu putinta in imprejurarile acelea sa se tina serviciul sfant de impartasire. Ei se adunau, desigur, pentru o cina, dar nu era Sfanta Cina. Aceasta nu se datora lipsei de inlesniri, ci lipsei de atmosfera spirituala necesara si lipsei de discernamant spiritual care ar fi dus la apreciere plina de seriozitate a insemnatatii randuielii. Corintenii nu trebuiau sa-si inchipuie ca astfel de practici ca acelea care erau permise la ei in astfel de timpuri erau consistente cu serbarea cinei. Lacomia, egoismul si necumpatarea sunt cu totul contrarii cu duhul Aceluia care a parasit bucuriile cerului pentru a da tot ce avea pentru mantuirea pacatosilor (vezi 1Cor 11:21, 22; Ioan 3:16; Filp 2:6–8). Cina Domnului. Gr. kuiakon deipnon, literal, ,,o cina care apartinea Domnului”, care ar putea sa insemne o cina consacrata Domnului sau una instituita de El, sau si una si alta. Crestinii primari de obicei luau Cina Domnului dupa o masa a dragostei fratesti, sau agape. In felul acesta intreaga actiune alcatuia o comemorare a ultimei sarbatori a Pastelui, la care Hristos a instituit randuiala Cinei Domnului (vezi Mat 26:17–21, 26–28; 1Cor 11:23–26). Masa de dragoste era o masa la care fiecare membru contribuia cu de ale mancarii care erau consumate in comun cu toti ceilalti credinciosi pentru a demonstra lamurit comuniunea iubirii din biserica crestina, o comuniune care nu cunoaste nici o distinctie de casta sau clasa, care pune pe toti pe aceeasi treapta. Masa aceasta, urmata de Cina Domnului arata ca toti se impartaseau din prevederile pe care le face Dumnezeu pentru poporul Sau, atat materiale cat si spirituale si ca nu e partinire manifestata fata de nimeni. Obiceiul acesta a dainuit in biserica pana la finele secolului al 4-lea, cand, datorita cresterii bisericii si marimii sporite a adunarilor, s-a gasit necesar de a separa mesele de dragoste de Cina Domnului. Vezi p. 45. 11:21 Fiindca atunci cand stati la masa, fiecare se grabeste sa-si ia cina adusa de el, inaintea altuia; asa ca unul este flamand, iar altul este beat. Cina adusa de el. [,,Propria lui cina”, KJV; ,,Demancarea lui”, G. Gal.]. Datorita dezbinarilor si partidelor care se dezvoltasera in sanul bisericii din Corint, spiritul de iubire si de comuniune frateasca care caracterizeaza pe toti urmasii sinceri ai lui Isus in oarecare masura disparuse. Starea aceasta nefericita era data pe fata la celebrarea mesei care era presupusa a fi Cina Domnului, prin faptul ca fiecare participant isi aducea propria sa hrana si o manca il insusi, fara de nici un gand de a o imparti cu altii. Cei bogati aveau de mancat din belsug, si cei saraci adesea nu aveau nimic. Cina care fusese instituita pentru a comemora suprema demonstratie de iubire, in felul acesta a devenit doar o masa particulara, o actiune fara de nici un inteles sau semnificatie, pe care fiecare ar fi putut tot asa de bine sa o savarseasca si acasa. Aceasta aducea sfanta randuiala a Cinei Domnului la defaima. Schismele din biserica erau in mare masura raspunzatoare pentru aceasta stare de lucruri, si e cu putinta ca membrii diferitelor partide sa fi mancat separat din cauza mandriei lor, refuzand de a se smeri prin partasie in jurul mesei Domnului. Flamand. Credinciosul sarac, increzandu-se in iubirea fratilor sai mai instariti, venea la masa crezand ca nevoia lui va fi implinita, dar erau dezamagiti de egoismul si mandria necrestina a celor bogati. Beat. Gr. methuo, ,,a fi beat”. Cuvantul acesta se refera clar la folosirea dezordonata de bauturi imbatatoare pana la pierderea stapanirii de sine. Pavel sugereaza ca corintenii beau si mancau pana la imbuibare la aceste petreceri, si ca rezultat, asa zisa lor sarbatorire a Sfintei Cine devenea un simplu ritual ridicol. Se poate considera surprinzator ca crestini care traiau in vremuri apostolice, si care fusesera invatati de Pavel insusi, sa perverteasca in asa fel natura si scopul Sfintei Cine incat sa o preschimbe intr-o copie a fostelor lor petreceri pagane. Trebuie sa se retina ca corintenii numai de curand parasisera paganismul. Ei fusesera deprinsi sa se dedea la petreceri de imbuibare in onoarea dumnezeilor lor mincinosi, si ar fi fost relativ usor pentru ei sa-si inchipuie ca Sfanta Cina putea fi praznuita intr-un chip similar. Dezbinarile si certurile de partide care le deteriorasera experienta lor crestina nu puteau decat sa le intunece vederea si sa faca mai usor pentru ei sa corupa tinerea ceremoniei. Experienta aceasta a credinciosilor corinteni arata ca crestinii cei noi au nevoie de instructiune ingrijita si prelungita si de conducere si supraveghere inteleapta si plina de impreuna simtire pana cand sunt puternic inradacinati in adevarurile fundamentale ale Evangheliei. Compromisul cu doctrine si practici necrestine are totdeauna ca rezultat abaterea de la curatenia si simplitatea Evangheliei (vezi Deu 7:1–4; 18:9–14; 2Cor 6:14–17). 11:22 Ce? N-aveti case pentru ca sa mancati si sa beti acolo? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu, si vreti sa faceti de rusine pe cei ce n-au nimic? Ce sa va zic? Sa va laud? In privinta aceasta nu va laud. Ce sa va zic? Sa va laud? In privinta aceasta nu va laud. N-aveti case? Daca se adunau numai ca sa consume hrana si bautura adusa de ei insisi, ar fi putut foarte bine sa faca lucruri acesta in propriile lor case, si in felul acesta sa evite de a aduce ocara asupra lucrarii lui Dumnezeu. Dispretuiti. Dispretuiti practica generala a intregii organizatii a credinciosilor din toate locurile incat dati la o parte principiul pentru a satisface mandria voastra in partidele voastre, si pentru a multumi propriile voastre pofte egoiste? Ce n-au. Adica, cei in lipsa, a caror saracie a fost scoasa in evidenta prin felul nesimtitor in care multi din membrii bisericii procedau la serviciile de impartasire. Neingrijirea de saraci la aceste ocazii, nu numai ca atragea atentia la starea lor nenorocita, dar de asemenea dadea pe fata faptul ca aceia care procedau in felul acela erau cu totul nepregatiti de a participa la ritual. Faptul ca credinciosii puteau pierde atat de mult din vedere natura sfanta si inalta a Sfintei cine incat sa permita geloziei, invidiei, lacomiei, mandriei si neglijarii celor saraci sa aiba un loc in gandirea si purtarea lor, merita cea mai aspra mustrare. Astfel de lucruri aratau clar ca aceia care se purtau in felul acesta erau cu totul lipsiti de duhul lui Hristos, care iubeste fara partinire pe toti si care are un respect gingas pentru membrii lipsiti ai turmei Sale (vezi Lev 19:10; Psa 41:1; 72:4; 132:15; Prov 14:21; Isa 14:32; 58:7; Mat 26:11; Luc 14:13; Iac 2:5). Manifestarea de dispret fata de saraci, si trecerea lor cu vederea din cauza lipsei lor de binecuvantari materiale ale vietii, e privita de Domnul ca o rea tratare a Lui Insusi. Aceia care trateaza in felul acesta pe cei saraci arata totala lor interpretare gresita a principiilor imparatiei lui Dumnezeu (vezi Mat 25:40–46; 2T 24–29, 34–37). Ajutorarea saracilor, bolnavilor si batranilor este crestinismul la lucru. Nu va laud. Oricat ar fi cautat el sa faca aceasta, nu era nimic pe care apostolul sa poata lauda in felul lor de a tine ritualul. Dimpotriva, era mult temei pentru o mustrare fara nici o rezerva. Situatia cerea expunerea scopului Sfintei Cine, care urmeaza in v. 23-30. 11:23 Caci am primit de la Domnul ce v-am invatat; si anume ca, Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, a luat o paine. Am primit de la Domnul. Pavel nu era unul dintre aceia care fusesera de fata cand Hristos a instituit Sfanta Cina. Totusi el aflase despre ea, nu numai de la apostoli sau prin traditie, ci direct de la Mantuitorul Insusi, in decursul uneia din revelatiile facute Lui de Domnul (vezi 2Cor 12:7; Gal 1:12). V-am invatat. [,,V-am predat”, KJV]. Pavel ii invatase in chip credincios ceea ce ii descoperise Domnul in ce priveste felul in care trebuia sa se tina Sfanta Cina. Avand in vedere aceasta lipsa de intelegere a adevaratei insemnatati a ritualului, care producea abuzurile prezente, Pavel arata imprejurarile solemne in care ea ar fost tinuta de intaia data de Isus si de ucenicii Sai in odaia de sus la Ierusalim (vezi Luc 22:13, 14). A fost vandut. [,,A fost tradat”, KJV]. Literal, ,,era in curs de a fi tradat”. Complotul pentru tradarea lui Hristos era in desfasurare, si inca nu fusese adus la indeplinire. Chiar in timpul cand Isus dadea instructiuni pentru randuiala de aducere aminte a mortii Sale ce urma sa fie tinuta, vrajmasii Lui puneau in lucru planul lor de a-L pierde. Solemnitatea si patosul Sfintei Cine statea in viu contrast cu atitudinea nepasatoare si usuratica a corintenilor la petrecerea lor de dragoste. Noaptea tradarii Sale a confruntat pe Hristos cu una din cele mai amare experiente pe care le pot suferi muritorii. Persecutia si judecarea din partea vrajmasilor recunoscuti pe fata sunt greu de suportat, dar ele nu dau acelasi chin mintal si sufletesc pe care tradarea si parasirea din partea prietenilor il aduc unei inimi increzatoare (vezi Iov 19:21; Psa 38:11; Zah 13:6; Ioan 13:21, 26, 27, 30; DA 655). Reamintind bisericii corintene evenimentele acelei nopti de suferinta, fara indoiala Pavel cauta sa le imprime un simt al solemnei naturi a oranduirii, si in felul acesta sa-i invete ca era cu totul nepotrivit ca ei sa o serbeze cu imbuibare de mancare, imbatare si exclusivitate ingamfata. Pentru a aprecia adanca insemnatate a randuielii, e necesar a medita la evenimentele care s-au adunat in jurul instituirii ei; si unul din evenimentele acelea, a carei amintire are rostul sa produca in suflet un simtamant de simpatie pentru Mantuitorul, era tradarea Lui de catre unul care marturisise ca e un prieten (vezi Psa 41:9). A luat o paine. [,,A luat paine”, KJV]. Painea care fusese pregatita pentru cina Pastelui (vezi Mat 26:26) 11:24 Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o, si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea. Dupa ce a multumit. Gr. eucharisteo, ,,a multumi”, de la care e derivat cuvantul ,,euharistie”. Termenul ,,euharistie” e aplicat de unii teologi la Sfant Cina ca un sacrificiu de multumire pentru toate darurile lui Dumnezeu. Unii din Parintii bisericesti din secolul al 2-lea au aplicat cuvantul la painea si vinul folosit la ritual. In raportul instituirii ritualului dat de Marcu, e folosit cuvantul eulogeo ,,a lauda” sau ,,a binecuvanta”; in Matei dovezile textuale (cf. p. 10) favorizeaza exprimarea eulogeo, dar in Luca e folosit ca aici eucharisteo(vezi Mat 26:26; Mar 14:22; Luc 22:19). Ambele cuvinte au inteles asemanator si in context dau ideea de consacrare a painii prin recunoasterea plina de multumire a indurarii si iubirii lui Dumnezeu. A frant-o. Plin de inteles, Isus a frant ceea ce urma sa fie ,,pana va veni El” (v. 26) simbolul misterios a tot ceea ce suferintele Lui loctiitoare inseamna pentru neamul omenesc. Actul frangerii painii arata in primul rand suferinta ce El era pe punctul de a indura in favoarea noastra. Acesta este trupul Meu. In ce priveste intelesul acestei figuri de vorbire, vezi Mat 26:26. Insemnatatea spirituala a actului participarii la painea franta trebuie sa fie inteleasa pe fondul starii de desavarsire originara a omului, caderii lui si rascumpararii lui prin Isus Hristos. Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, atat in ce priveste forma cat si caracterul; gandul lui era in armonie cu gandul lui Dumnezeu (vezi Gen 1:26, 27; PP 45). El intretinea comuniune directa cu Dumnezeu si cu ingerii si era intretinut de fructul pomului vietii (vezi Gen 2:15, 16; PP 47, 50). Dar cand a pacatuit, toate acestea s-au schimbat. El a pierdut privilegiul comuniunii directe cu Dumnezeu; in loc de a fi in armonie cu Dumnezeu, s-a stricat la minte si suflet, si teama a luat locul iubirii (vezi Gen 3:8, 10, 12; Isa 59:2; Ier 17:9). Lasat pe seama sa, omul nu putea sa-si gaseasca drumul inapoi la Dumnezeu si la fericire, nu putea sa scape din ghearele lui Satana si era sortit sa piara pentru vesnicie (vezi Ier 13:20; PP 62). In indurarea Lui necuprinsa, Dumnezeu S-a descoperit Insusi omului in persoana Fiului Sau, si a facut cu putinta refacerea chipului Sau in om (vezi Psa 2:7, 12; 40:7; Ioan 14:9–11; 2Cor 5:19). In intelepciunea Lui, Tatal a ales sa vorbeasca omenirii prin Fiul Sau, de aceea Fiul e numit Cuvantul lui Dumnezeu (vezi Ioan 1:1–3, 14; DA 19, 22, 23). Prin studierea si asimilarea Cuvantului lui Dumnezeu, credinciosii mentin comuniunea cu Cerul si sunt facuti in stare sa traiasca spiritual. Asimilarea aceasta a cuvintelor Sale e descrisa de Isus ca mancarea trupului si bautul sangelui Sau (vezi Ioan 6:47, 48, 51, 54–58, 63; DA 660, 661). Painea franta folosita la Cina Domnului semnifica adevarul minunat ca dupa cum omul isi primeste viata fizica de la Dumnezeu, care este izvorul vietii, tot asa pacatosul care se pocaieste si crede isi primeste viata spirituala de la Isus, Cuvantul lui Dumnezeu. Hrana fizica introdusa in corp e schimbata prin procesul digestiei in tesuturi ale creierului, muschilor, nervilor si oaselor; si de fapt devine chiar om. In felul acesta, din punct de vedere fizic e ceea ce mananca. La fel acela care prin studiu introduce in mintea sa Cuvantul lui Dumnezeu, si isi aduce viata la conformarea cu el prin puterea lui Dumnezeu, e schimbat dintr-un rebel, care traieste continuu in opozitie cu Dumnezeu si deci cu propriile sale interese supreme, intrun copil iubitor si ascultator al lui Dumnezeu al carui scop intreg in viata e de a reflecta chipul Creatorului sau (vezi DA 660). Aceasta experienta pretioasa a fost facuta cu putinta pentru om numai prin frangerea trupului lui Isus. Se frange. [,,E frant”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestui verb. Spre pomenirea Mea. [,,In amintirea Mea”, KJV]. Expresia aceasta arata ca Hristos urma sa fie absent cand ucenicii Sai urmau sa ia Cina in viitor. Pentru a imprima in sufletul oamenilor natura ingrozitoare a neascultarii, Dumnezeu ceruse de la evrei sacrificii de animale. Dar sacrificiile acestea nu puteau prin ele insele sa schimbe caracterul pacatosului care aducea sacrificiul; ele nu puteau decat sa indrepte privirea la Rascumparatorul care urma sa vina, care in propriul Sau trup, urma sa aduca marele sacrificiu prin care omul putea sa fie impacat cu Dumnezeu. Sfanta Cina, care a urmat dupa amintirea pascala a eliberarii din Egipt, a fost data, nu ca un sacrificiu, ci ca sa aminteasca viu credinciosului de tot ce s-a savarsit pentru el prin singurul si marele sacrificiu adus de Fiul lui Dumnezeu pentru intreaga familie omeneasca (vezi Evr 9:25-28; 10:3, 12, 14). Sacrificiul lui Hristos a fost desavarsit; de aceea a putut fi adus numai o singura data. Dar pentru a-l face de folos pentru toti cei care ar cauta iertare de pacat prin El, Isus a devenit marele preot al omului in cer dupa inaltarea Sa, ca sa prezinte acolo meritele sacrificiului propriului Sau trup frant in favoarea pacatosilor care se pocaiesc ,,pana va veni El” (1Cor 11:26; Evr 4:14–16; 7:24, 25; 8:1, 6; 9:11, 12, 14, 24). In timp ce Mantuitorul slujeste in favoarea noastra in cer, infatisand inaintea Tatalui meritele sacrificiului Sau, El invita pe ai Sai de pe pamant sa tina randuiala care pastreaza inaintea ochilor lor taina ispasirii. 11:25 Tot astfel, dupa cina, a luat paharul, si a zis: Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el. Tot astfel. [,,In acelasi fel”, KJV]. Adica, cu aceeasi solemnitate si in acelasi scop, si pentru a invata acelasi mare adevar. Cuvintele acestea arata de asemenea ca Domnul a multumit inainte de a invita pe ucenicii Sai sa bea vinul (vezi Mat 26:27; Mar 14:23; Luc 22:17). Dupa cina. [,,Dupa ce a cinat”, KJV]. Nu e cu putinta de a determina la care punct din ritualul Pastelui a fost introdusa noua randuire (vezi Ioan 13:2). Ea trebuia sa fie o randuiala cu totul noua, nu o continuare a praznicului pascal, a carei insemnatate a disparut cand Hristos a murit. Acest pahar. Printr-o figura de vorbire, paharul care cuprindea vinul sta in locul continutului lui. Paharul continea vinul de Paste ,,neatins de fermentatie” (vezi Mat 26:27). Legamantul. [,,Testamentul”, KJV]. Gr. diatheke, ,,un legamant”, ,,o intelegere”, ,,un aranjament”. Aici diatheke se refera la intelegerea pe care a facut-o Dumnezeu cu omul, prin care, datorita impacarii efectuate prin mijlocirea mortii ispasitoare a lui Hristos, Dumnezeu urma sa dea viata vesnica tuturor acelora care cred in Hristos (vezi Ioan 3:16, 36; 5:24; 1Ioan 5:12). Ca acest aranjament pentru mantuirea omului era in vigoare inainte ca Isus sa vina pe pamant, e cat se poate de evident, deoarece Abraam, intre altii, a fost mantuit prin credinta in Rascumparatorul fagaduit (Rom 4:3, 16–22; Evr 11:39, 40). Cum putea deci acesta sa fie numit un legamant ,,nou”? Nu era nou din punct de vedere al timpului, ci din punct de vedere al timpului ratificarii lui prin sangele lui Hristos. In ce priveste legatura dintre legamantul vechi si cel nou, vezi Eze 16:60. In sangele Meu. Se obisnuia in vremurile VT sa se ratifice, sau sa se sigileze, invoielile facute intre doua parti prin junghierea unui animal. In unele cazuri animalul era taiat in bucati si partile contractante treceau printre partile animalului despicat, semnificand prin aceasta legamantul lor de credinciosie fata de termenii legamantului (Gen 15:9–18; Ier 34:18, 19). Vechiul legamant dintre Dumnezeu si Israel a fost confirmat prin sange de animale (Exo 24:3-8). Noul legamant dintre Dumnezeu si om, intemeiat cu totul pe fagaduintele lui Dumnezeu, a fost ratificat prin sangele lui Isus (vezi Evr 10:12, 14, 16, 20; PP 371). Spre pomenirea Mea. E lucru de cea mai mare insemnatate ca realitatea Golgotei, cu toate implicatiile ei, sa nu lipseasca niciodata din gandirea tuturor acelora care pretuiesc viata vesnica. Studiul stiintei mantuirii va ocupa atentia celor rascumparati in decursul vesniciei. Adevaratii crestini vor dori sa dea multa atentie acestei teme in timp ce asteapta pe Domnul lor sa vina (vezi Ed. 126; DA 659). Ori de cate ori. Timpul si frecventa tinerii Pastelui fusesera prescrise precis de Dumnezeu (Exo 12:1-20), dar nu asa este si cu Sfanta Cina. Frecventa celebrarii ei e lasata la alegerea credinciosilor. E lucru natural a gandi ca aceia care iubesc pe Domnul si sunt constienti de marea lor nevoie de El, vor fi voiosi sa participe adesea la sfanta slujba a impartasaniei. 11:26 Pentru ca, ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El. De cate ori. Vezi v. 25. Vestiti. [,,Aratati”, KJV]. Gr. kaggello, ,,a proclama”, ,,a declara”. Luand parte la randuiala Sfintei Cine, crestinii proclama inaintea lumii credinta lor in lucrarea de ispasire a lui Hristos si in a doua Lui venire. Cuvintele lui Hristos ,,cand il voi bea cu voi nou in imparatia Tatalui Meu” (Mat 26:29), incurajeaza pe urmasii Sai sa priveasca inainte prin incercari si greutati la ziua glorioasa cand El va reveni sa ia pe poporul Sau din lumea aceasta de pacat in salasul vesnicei fericiri si paci (vezi DA 659). Enuntarea aceasta cu privire la aratarea sau proclamare mortii Domnului, sugereaza ca randuiala nu trebuia sa fie observata in secret. Tinerea ei publica adesea face o profunda impresie asupra acelora care marturisesc. Ar trebui sa fie evident din versetul acesta ca toti credinciosii trebuie sa manance painea si sa bea vinul la serviciul impartasirii. Nici unul din elemente nu este consumat numai de cel care oficiaza. Mancand si band painea si vinul, credinciosii declara credinta lor in impacarea deplina efectuata de trupul frant si sangele varsat ale lui Hristos, si in revenirea Lui in lumea aceasta pentru a lua la Sine pe ai Sai (Ioan 14:1-3). Randuiala urmeaza sa fie tinuta cat va dura timpul, de catre toti cei care sunt credinciosi. Nevoia pentru tinerea ei va inceta cand toti credinciosii vor vedea pe Isus fata in fata. Atunci nu va mai fi nevoie de nimic care sa aduca aminte de El, deoarece toti Il vor vedea asa cum este (1Ioan 3:2; Apoc 22:4). Dupa cum sacrificiile oferite la tabernacol pe vremea lui Moise si mai tarziu la templul din Ierusalim aratau spre moartea lui Isus in tot decursul secolelor pana cand Hristos a venit pentru intaia data, tot asa celebrarea Sfintei Cine declara ca El a platit pretul vinei pentru pacatele omenirii, si va continua sa o declare ,,pana va veni El” a doua oara. 11:27 De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului. De aceea. Adica, avand in vedere ceea ce s-a spus cu privire la scopul Sfintei Cine. Sau. [,,Si”, KJV]. Mai degraba ,,sau”. In chip nevrednic. Adica fara de cuvenitul respect datorat Domnului, ale carui suferinta si sacrificiu sunt comemorate. Nevrednicia se poate spune ca ar consista fie dintr-o purtare necuviincioasa (vezi v. 21), fie din lipsa de credinta vitala, activa in sacrificiul ispasitor al lui Hristos. Vinovat. Cel care nu ajunge sa aprecieze datoria incalculabila pe care o are fata de Mantuitorul, si care trateaza cu indiferenta randuiala pusa pentru a pastra proaspata in mintea credinciosilor moartea lui Hristos, e vinovat de lipsa de respect fata de El. O astfel de atitudine e inrudita cu aceea a celor care au osandit si au crucificat pe Domnul. Cel care da pe fata o astfel de atitudine la Sfanta Cina ar putea fi considerat ca lepadand pe Domnul si de aceea participand la vinovatia celor care L-au dat la moarte. 11:28 Fiecare sa se cerceteze dar pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta. Sa se cerceteze. Inainte de a lua parte la Sfanta Cina credinciosul ar trebui sa-si revizuiasca cu rugaciune si cu grija viata sa de crestin, si sa se asigure ca e pregatit sa primeasca binecuvantarile pe care le asigura participarea la aceasta randuiala pentru toti cei care sunt in buna relatie cu Dumnezeu. Pe buna dreptate s-ar putea intreba daca zi dupa zi are o experienta de moarte fata de pacat si nastere din nou fata de Domnul, daca castiga in lupta contra pacatelor care-l asalteaza si daca atitudinea lui fata de alti oameni e buna. Cuvinte, ganduri si fapte ar trebui sa fie cercetate, ca si deprinderile de devotiune personala; intr-adevar, tot ce are o influenta asupra progresului spre atingerea unui caracter care reflecta chipul lui Isus (vezi 2Cor 13:5; Gal 6:4). In timp ce cercetarea de sine si indepartarea a tot ceea ce e contrariu gandului lui Dumnezeu este o lucrare in care crestinul trebuie sa se angajeze in fiecare zi (vezi Luc 9:23; 1Cor 15:31; 7T 252), Sfanta cina reprezinta o ocazie speciala pentru declaratia publica de noi hotarari. In ce priveste functiunea randuielii spalarii picioarelor, de a ajuta pe credincios sa ajunga experienta necesara de pregatire, vezi Ioan 13:4-17. Asa. Dupa ce a facut o ingrijita cercetare a vietii sale in legatura cu Domnul, credinciosul sa se apropie de masa Domnului cu voioasa recunostinta pentru tot ceea ce Mantuitorul crucificat insemneaza pentru el. 11:29 Caci cine mananca si bea, isi mananca si bea osanda lui insusi, daca nu deosebeste trupul Domnului. [,,Cu nevrednicie”, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea acestor cuvinte. Daca sunt omise, sensul pasajului este: ,,Intrucat cel care mananca si bea fara sa deosebeasca trupul”. Osanda. Gr. krima, ,,judecata”, nu necesar pedeapsa viitoare si finala a celor nelegiuiti. Prin participarea cu nevrednicie la Sfanta Cina omul este expus la neplacerea lui Dumnezeu si la pedeapsa, ca de pilda cea mentionata in v. 30, 32. Deosebeste. Gr. diakrino, ,,a deosebi”, ,,a discrimina”. Aici intelesul poate fi ca cei din Corint nu faceau deosebire intre o masa obisnuita si simbolurile consacrate ale randuielii, ca ei nu faceau nici o deosebire intre hrana obisnuita si ceea ce era pus deoparte pentru a le reaminti despre moartea ispasitoare a lui Hristos. E o mare deosebire intre lucrurile amintitoare de evenimente obisnuite din istorie si amintirea lucrarii prin care s-a facut cu putinta readucerea pacatosului in favoarea divina. Credinciosii n-ar trebui sa trateze oranduiala ca o simpla ceremonie comemorativa a unei intamplari din istorie. Ea e asa ceva, si inca si mai mult; ea e un reamintitor a ceea ce pacatul a costat pe Dumnezeu si a ceea ce omul datoreaza Mantuitorului. Ea e si un mijloc de a pastra proaspata in mintea credinciosului a datoriei credinciosului de a da marturie publica despre credinta sa in moartea ispasitoare a Fiului lui Dumnezeu (vezi DA 656). 11:30 Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm. Neputinciosi si bolnavi. Comentatorii in general cred ca adjectivele acestea descriu boala si suferinta fizica. S-ar putea ca necumpatarea si imbuibarea care insoteau mesele de dragoste ce precedau sfanta impartasanie sa fi fost factori contribuitori la starea de boala de care se vorbeste aici. Pacatul e neascultare, si produce suferinta si moarte. Dorm. Gr. koimaomai, un cuvant folosit adesea in Scripturi pentru a insemna moartea (Ioan 11:11, 12; Fapte 7:60; 1Cor 7:39; 15:51; 1Tes 4:13–15). Betia si imbuibarea aduc plata lor, care e boala si moartea. Necumpatarea paganeasca data pe fata de credinciosii corinteni la petrecerile lor de dragoste se poate sa fi fost de asa natura incat sa merite aceasta avertizare, dar este aplicabila la toate cazurile de exces. Aceasta, nu este insa singura aplicatie a afirmatiei. Ea nu poate fi separata de chestiunea tinerii nepasatoare a Sfintei Cine insasi. Cel care, printr-o purtare nepasatoare la impartasanie, arata o lipsa de respect fata de suferintele lui Hristos, pierde binecuvantarile pe care Dumnezeu doreste ca el sa le aiba. El e inclinat de a fi nepasator si cu privire la alte porunci ale lui Dumnezeu, si in felul acesta isi atrage boala, suferinta si chiar moarte. 11:31 Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. Judeca. Gr. diakrino ,,a discerne”, ,,a discrimina”. Diakrino e tradus ,,deosebeste” in v. 29. Cuvantul inseamna judecare de sine, diagnostic al propriei sale stari morale in lumina normei lui Dumnezeu. Daca credinciosii ar cerceta strict propria lor atitudine si purtare si ar lua parte la sfantul serviciu cu respectul cuvenit, n-ar ajunge sub condamnarea lui Dumnezeu. Judecati. Adica, de Dumnezeu. O cuvenita cercetare de sine ar scapa pe credinciosi de judecata divina. Experienta credinciosilor corinteni e relatata pentru invatatura noastra. Daca crestinii si-ar reaminti de aceasta experienta a bisericii primare din Corint, si ar fi atenti la cercetarea gandurilor, sentimentelor si motivelor lor, ar castiga mai multa binecuvantare din participarea la sfanta impartasanie, si ar evita de a merita neplacerea lui Dumnezeu. 11:32 Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi o data cu lumea. Judecati. Suferintele pe care Domnul le-a ingaduit sa vina asupra corintenilor din cauza nepasatoarei lor tineri a sfantului serviciu al impartasaniei erau un mijloc milostiv de a trata greselile lor. Disciplinarea era intentionata de a-i salva de continuarea intr-o astfel de abatere. E mai bine ca noi sa fim ,,pedepsiti de Domnul” in viata aceasta, si sa fim condusi la schimbarea felului nostru de viata de la ceea ce nu este in acord cu voia Lui la ceea ce El aproba, decat de a continua in pacat si a fi pierduti pentru vesnicie (vezi 1Cor 5:5; 1Tim 1:20). Suferinta are ca rezultat innobilarea si curatirea vietii credinciosului adevarat (vezi Evr 12:5-11). Osanditi odata cu lumea. Aceasta se refera la judecata finala condamnatorie, de la care nu e comutare. ,,Lumea” cuprinde pe toti cei care refuza de a se pocai de pacatele lor, de a se smeri pe sine inaintea lui Dumnezeu, si de a accepta pe Isus ca Mantuitor. Acestia sunt socotiti vrednici de moarte vesnica (vezi Psa 34:16; Eze 18:24; Mal 4:1, 2; 2Tes 1:8, 9). 11:33 Astfel, fratii mei, cand va adunati sa mancati, asteptati-va unii pe altii. Asteptati-va. Doua opinii sunt curente cu privire la acest verset, ambele parand sa fie corespunzatoare. Unii comentatori gandesc ca se refera la comportamentul cuviincios la mesele de dragoste care precedau Cina Domnului (vezi p. 45) in biserica din Corint. Altii gandesc ca se refera strict la sfanta slujba a impartasaniei insasi. In fiecare caz avertismentul este contra dezordinii si egoismului care fusesera practicate. Unii fusesera beti, unii neglijasera pe saraci. Toate acestea erau contrarii spiritului lui Hristos (vezi v. 21, 22). Dumnezeu cere ordine si un spirit ceresc in tot ce apartine de cultul Lui (vezi cap. 14:33, 40). La serviciul cel mai solemn al bisericii, Sfanta Cina, nu trebuie sa fie nici o urma de mandrie, egoism, imbuibare, sau necumpatare; gandul trebuie sa fie fixat la Hristos si la sacrificiul Sau, si nu trebuie sa fie ingaduit nici un loc gandurilor sau faptelor sugerate de inima fireasca. 11:34 Daca-i este foame cuiva, sa manance acasa, pentru ca sa nu va adunati spre osanda. Celelalte lucruri le voi randui cand voi veni. Foame. Aceasta se refera la dorinta obisnuita fizica dupa hrana, nu la dorinta spirituala dupa painea vietii. Cina Domnului nu e intentionata sa fie un timp cand oamenii pot satisface foamea lor naturala. Ea e intentionata sa fie un amintitor al celui mai mare si celui mai solemn eveniment si nu un praznic. Daca toti credinciosii ar urma cu grija instructiunile cu privire la tinerea Cinei Domnului care sunt date in acest capitol, ea ar fi un serviciu plin de mangaiere si de bucurie inaltatoare si sfinte (vezi DA 660, 661). Celelalte. [,,Restul”, KJV]. Pe cat se pare, mai erau si alte probleme asupra carora fusesera puse intrebari de credinciosii din Corint, intrebari pe care Pavel considera ca le putea trata mai bine cand venea el. Aceasta afirmare arata ca el planuia sa viziteze din nou Corintul, lucru pe care l-a facut, dar nu inainte de a scrie o noua epistola (vezi p. 102-104, 822). Capitolul acesta subliniaza nevoia de exercitare a unei mari griji in tot ceea ce e legat de cultul divin. Inchinatorii ar trebui sa se apropie de El cu motive si constiinte curate, si cu mintea atintita la glorificarea Lui si primirea binecuvantarii pe care El asteapta sa o reverse (vezi Psa 24:3–5; 29:2; 95:2, 3, 6; 100:4; Ioan 4:23, 24).COMENTARIILE ELLEN G. WHITE 1 PP 719 3 DA 414 7 Ed 20 23–26DA 652; EW 101, 217 24 Ev 273 26 DA 149, 659 27–29DA 656 31 DA 314 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: