Printable Mode1 Corinteni, 10
|
10:1 Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare, [,,De altfel”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,deoarece”. Exprimarea aceasta prezinta legatura cuvenita intre cap. 9 si 10. Dupa ce a aratat posibilitatea de a fi lepadat, apostolul scoate in evidenta primejdia ca si altii sa fie lepadati. Desi foarte mult favorizati de Dumnezeu, israelitii, care parasisera Egiptul, n-au izbutit sa primeasca rasplata intrarii in Tara Fagaduita. Daca ei, poporul ales si aceia pentru care Dumnezeu a savarsit atat de multe minuni, au dat gres, corintenii nu ar fi trebuit sa fie atat de plini de mandrie spirituala incat sa ajunga orbi fata de primejdia de a avea aceeasi soarta. Sa nu stiti. [,,Nestiutori”, KJV]. Membrii bisericii din Corint, fara indoiala cunosteau cel putin in parte istoria experientelor vechilor israeliti in decursul exodului lor din Egipt, dar Pavel dorea ca ei sa-si reaminteasca aceste lucruri si sa lase ca exemplul israelitilor sa le influenteze purtarea. Parintii. Biserica din Corint era alcatuita atat din convertiti idolatri cat si din crestini iudei. De aceea aceasta referire la ,,parinti” care evident indreapta atentia la israelitii de sub conducerea lui Moise, arata ca biserica crestina este continuatoarea poporului lui Dumnezeu si are dreptul sa pretinda descendenta spirituala din sirul adevaratilor inchinatori din trecut in decursul veacurilor istoriei lui Israel (vezi Rom 2:28, 29; Gal 3:28, 29). Nor. Aceasta se refera la prezenta vizibila a lui Dumnezeu cu poporul Sau in peregrinarile de la Egipt la Canaan. Ziua un nor preceda oastea lui Israel in timp ce marsaluiau, si noaptea se facea un stalp de foc (vezi Exo 13:21). Mare. O referire la trecerea Marii Rosii de catre copiii lui Israel pe o cale miraculos pregatita pentru ei de Domnul (vezi Exo 14:21, 22). Aceasta era o dovada in plus de protectie si favoare divina. Pavel reamintea credinciosilor corinteni de toate aceste masuri speciale luate pentru vechiul Israel de Domnul si arata ca Israel avea tot atat de multe asigurari vizibile contra apostaziei ca acelea pe care biserica din Corint se rezema atat de mult. 10:2 toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; Botezati. Experienta copiilor lui Israel preinchipuia botezul. Cu norul deasupra lor si marea de ambele laturi, israelitii erau inveliti cu apa cand au trecut prin mare, si in sensul acesta au fost botezati. Experienta lor poate fi considerata ca reprezentand curatirea de supusenia lor trecuta fata de pacat in intunericul robiei egiptene, si o asigurare de loialitate fata de Dumnezeu prin reprezentantul randuit de El, Moise. Pentru Moise. [,,Intru Moise”, KJV]. Ei au fost calauziti la tarmul Marii Rosii, si apoi, cand Moise le-a poruncit sa mearga inainte, Dumnezeu le-a deschis o cale, si ei au trecut cu bine de cealalta parte. Prin aceasta experienta ei au fost dedicati lui Moise ca conducator al lor (vezi Exo 14:13-16, 21, 22). Ei au recunoscut autoritatea lui si s-au obligat sa asculte de indrumarile lui. In calitate de ,,conducator vizibil”, Moise a transmis poporului legile si cerintele lui Dumnezeu. De aceea s-ar putea spune ca fiind botezati ,,pentru Moise” [,,intru Moise”] ei erau obligati sa asculte de Dumnezeu si sa-I serveasca (vezi PP 374). In decursul lungii lor robii in Egipt, israelitii pierdusera in oarecare masura din vedere pe Dumnezeul adevarat si inchinarea Sa; multi nu-L cunosteau, si era scopul declarat al lui Iehova sa-i elibereze din robie ca sa-L poata servi (vezi Exo 3:13–15, 18; 5:1; 6:6, 7; 7:16; 8:1, 20; 9:1, 13; PP 258). Dumnezeu a randuit pe Moise sa scoata pe poporul Sau din Egipt si sa-i invete legile si planurile Lui pentru ei (vezi Exo 3:10; PP 246, 252, 253). Dovada acceptarii lui Moise de catre Dumnezeu ca reprezentant al Lui s-a vazut de israeliti in trecerea lor prin Marea Rosie. 10:3 toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca, Mancare duhovniceasca. Cuvantul ,,meat” e folosit in KJV cu intelesul lui din limba engleza veche de ,,hrana” in general si nu de carne. Cuvantul ,,duhovniceasca” inseamna ca hrana nu era procurata pe cale naturala. In plus, Pavel probabil mai gandea la insemnatatea spirituala a manei (Ioan 6:32, 33, 35) in acelasi fel cum identifica Stanca spirituala ca fiind Hristos (1Cor 10:4). Toti israelitii au fost hraniti in chip miraculos in pustie. Hrana le era data direct de Dumnezeu. In felul acesta li se dadea dovada dramatica despre faptul ca erau protejati si ingrijiti de Dumnezeu. In locul acela pustiu nu era alta hrana pentru ei; ei depindeau in chip absolut de painea care cadea din cer (vezi Exo 16:3). Daca cineva refuza sa manance mana, ar fi pierit. La fel nu e alta sursa de hrana pentru crestin decat aceea care vine din cer si e personificata in Mantuitorul. Mana temporar procurata pentru intretinerea materiala ajungea pentru nevoile pamantesti ale israelitilor, dar efectul ei era numai temporar, si cei care se hraneau cu ea, cu timpul mureau. Cei care se hranesc din Cuvantul lui Dumnezeu, insusi Isus Hristos, nu vor pieri, ci vor trai vesnic (vezi Ioan 6:48-51, 53, 54, 58, 63). In aceasta pustietate pamanteasca, oamenii se straduiesc sa-si hraneasca mintea cu filozofii si inventii omenesti, dar nu e nici o nadejde de pace sau de fericire fara Hristos (vezi Mat 11:28, 29; Ioan 10:10; 15:6; 1Cor 1:21, 25, 30). Asa cum mana trebuia sa fie adunata in fiecare zi, si in cantitate indestulatoare pentru nevoile zilei, tot asa oamenii trebuie sa-si insuseasca partea zilnica din Cuvantul lui Dumnezeu pentru a pastra o experienta crestina viguroasa, vitala (vezi Exo 16:16, 21; Iov 23:12; Mat 6:11). 10:4 si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos. o stancaduhovniceascace venea dupaei; si stanca era Hristos. Bautura duhovniceasca. Ca si ,,mancarea duhovniceasca” din v. 3, ,,bautura duhovniceasca” a fost numita asa din cauza originii ei supranaturale. Ea a fost procurata pentru israeliti de Domnul, pentru a implini nevoia lor urgenta cand erau fara apa in pustie (vezi Exo 17:1, 6; Num 20:2, 8). Dumnezeu n-a uitat pe poporul Sau nerecunoscator, in ciuda plangerii fara rost, ci le-a satisfacut nevoile prin lucrarea servului Sau ales, Moise (vezi PP 298, 411). Stanca duhovniceasca. Unii comentatori cred ca Pavel aici se refera la traditia rabinica, cum ca un izvor din stanca a urmat pe Israel in toate peregrinarile lor prin pustie. Daca lucrurile stau asa, el nu da prin aceasta credinta traditiei mai mult decat Isus dadea credintei doctrinei privitoare la starea constienta in moarte prin parabola sa cu bogatul si Lazar (vezi Luc 16:19). Tosephta (vezi Vol. I, p. 100) relateaza traditia astfel: ,,Era la fel cu izvorul care era cu copiii lui Israel in pustie, el [izvorul] era ca o stanca plina de gauri, ca o sita din care picura apa si aparea ca din deschiderea unei damigene. El [izvorul de stanca] se urca impreuna cu ei pe varful dealurilor si cobora cu ei in vai; oriunde zabovea Israel, zabovea si el fata in fata cu tabernacolul” (Sukkah 3, 11 urm., citat si Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament Vol. 3, p. 406). Comparati PP 411–421. Era Hristos. Mantuitorul e zugravit aici ca stanca de incredere pe care se pot bizui oamenii pacatosi, care se poticnesc, pentru o bautura invioratoare, datatoare de viata care va stinge setea lor arzatoare dupa adevarul divin (vezi Psa 42:1, 2; 63:1; Ioan 7:37). Marele adevar dat de versetul acesta e ca Isus e cu poporul Sau tot drumul in viata aceasta pamanteasca si e pururea gata sa satisfaca nevoile lor cand ei Il cheama. Lumea este un pustiu uscat si trist, nedand nici hrana, nici bautura sufletului flamand si insetat dupa adevar spiritual, dar Mantuitorul statornic e binevoitor si in stare sa sprijine, sa intretina si sa intareasca pe poporul Sau daca Il vor chema (vezi Psa 46:1; 91:15). Istoric, Hristos a fost conducatorul lui Israel nu numai in calatoriile lor prin pustie, dar si in tot decursul istoriei lor intregi ca natiune. De fapt, toate relatiile lui Dumnezeu cu omenirea cazuta a fost prin Hristos (vezi PP 311, 366, 373, 396; DA 52). 10:5 Totusi cei mai multi dintre ei, n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustie. Cei mai multi. Litera, ,,cu cei multi”. Desi Israel era foarte mult favorizat de Dumnezeu cu mari manifestari ale puterii Sale, putini au fost din multimea care a parasit Egiptul sub conducerea lui Moise care au fost dispusi sa asculte de El. Relatarea vorbeste despre repetatele murmurari si rebeliune chiar dupa ce trecusera Marea Rosie intr-un fel atat de miraculos (vezi Exo 16:2, 3, 27, 28; 17:3; 32:1, 6; Num 11:1, 2, 4, 10, 13; 14:2, 26–30). Un act de neascultare dupa altul au adus asupra acelui popor foarte favorizat judecatile Domnului, pana cand in cele din urma El a decretat ca ei aveau sa piara in pustie (vezi Num 14:29). Dumnezeu intentionase ca toti cei care pornisera in calatorie spre Canaan sa aiba caminuri in tara aceea in care curgea lapte si miere (vezi Exo 3:8, 17; 13:5). El lamurise ca ii va calauzi, apara, invata si le va da cele necesare, dar ei au refuzat de a crede si a asculta. In felul acesta si-au pierdut mostenirea. In schimb copiilor lor li s-a data prilej sa mosteneasca tara. Au pierit. [,,Rasturnati”, KJV; ,,Le-au ramas lesurile”, G. Gal]. Gr. katastronnumi, literal ,,a raspandi pe jos [pe pamant]”. Cuvantul apare numai aici in NT, dar e aflat in LXX la Num 14:16. Israelitii necredinciosi si neascultatori au fost raspanditi pe pamant in timpul pribegiilor lor prin pustie pentru ca refuzasera de a se increde in iubirea si calauzirea Tatalui lor ceresc si se dedasera la satisfacerea dorintelor si poftelor lor firesti (vezi Num 11:5, 6, 32, 33; 16:31–35, 49; 25:1–5, 9). Apostolul arata aici credinciosilor corinteni ca binecuvantarile si privilegiile lor nu le confereau imunitate neconditionata fata de ispita. Era necesar ca ei sa fie continuu de veghe pentru a evita pacatul. Favorurile si binecuvantarile acordate de Dumnezeu poporului Sau nu-l scapa de dreapta penalitate pentru voita neascultare si lepadare a lamuritelor Sale indrumari. 10:6 Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei. Slujeasca. [,,Au fost”, KJV; G. Gal]. Literal, ,,au devenit”. Noua drept pilde. [,,Exemplele noastre”, KJV]. Sau, ,,exemple pentru noi”. Pilde. Adica exemple pentru noi ca sa ne ferim de ele. Lucrurile care s-au intamplat israelitilor in calatoria lor din Egipt la Canaan, erau ilustratii de ceea ce se va intampla cu siguranta daca poporul Sau, care se bucura de asa binecuvantari si favoruri in calatoria lor catre Canaanul ceresc fac aceeasi greseala si sunt neascultatori de Dumnezeu asa ca oastea lui Israel in pustie. Pedeapsa va veni peste crestinii care sunt neascultatori de Domnul tot atat de sigur cum a venit peste Israel pentru faptele lor de rebeliune. Cunoasterea de Dumnezeu care e mai mare decat aceea posedata de altii, nu acorda libertate de a ignora vreuna din cerintele lui Dumnezeu. Dimpotriva, cunostinta mai mare aduce raspundere mai mare pentru stricta aderare la toate instructiunile lui Dumnezeu. Neascultarea in atari imprejurari e mult mai serioasa decat in cazul acelora care nu au atat de multa lumina (vezi Luc 12:47, 48; Iac 4:17). Poftim. Propozitia zice literal, ,,ca sa nu ajungeti poftitori de lucruri rele”. Israelitii de obicei erau carmuiti de dorinta. Ei nu erau calauziti de ratiune calma, ci de indemnuri ale pasiunilor si apetitului nesfintite (vezi Exo 16:3; Num 11:4, 5). E primejdie ca poporul lui Dumnezeu sa repete greseala lui Israel; lucrul acesta este vadit din avertizarea aflata in pasaje ca Mat 24:37-39; Luc 17:26-30. Au poftit. Gr. epithumeo, ,,a dori cu infocare”, ,,a avea o dorinta dezordonata dupa”, ,,a dori ceva dincolo de limita a ceea ce e legitim”. 10:7 Sa nu fiti inchinatori la idoli, ca unii dintre ei, dupa cum este scris: Poporul a sezut sa manance si sa bea; si s-au sculat sa joace. Sa nu fiti. [,,Nici voi sa nu fiti”, KJV; ,,Nici sa fiti”, G. Gal.]. Porunca poate fi tradusa ,,incetati de a fi [sau ,,a deveni”] idolatri”, lasand a se intelege ca unii dintre israeliti cazusera in idolatrie. Inchinatori la idoli. [,,Idolatri”, KJV]. Aceasta e in primul rand o referire la inchinarea la vitelul de aur pe cand Moise era pe munte cu Dumnezeu (vezi Exo 32:1-5). Avertizarea era indeosebi potrivita pentru corinteni, dintre care unii pare ca se simteau liberi sa ia parte la praznice in temple idolilor (vezi 1Cor 8:10; cf. cap. 10:20, 21). Sa manance si sa bea. Vezi Exo 32:6. Sa joace. Citatul este din Exo 32:1. Israelitii la muntele Sinai nu uitasera lucrurile pe care le vazusera si practicasera in Egipt, unde idolatria era religia de stat. Ei cunosteau bine faptele senzuale, patimase care erau asociate cu cultul dumnezeilor mincinosi si fara indoiala ei le-au imitat la inchinarea lor in fata vitelului de aur. Mancarea si bautura le-au intunecat mintea, asa ca oamenii nu erau in stare sa deosebeasca intre bine si rau, si erau robiti de patimile trupesti, in felul acesta expunandu-se la subtilele ispite ale vrajmasului. 10:8 Sa nu curvim, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o singura zi au cazut douazeci si trei de mii. Sa nu. [,,Nici sa nu”, KJV]. Porunca poate fi tradusa: ,,Sa incetam de a savarsi curvie”. La data aceea era la Corint un caz deosebit (cap. 5). Referirea este la experienta rusinoasa a israelitilor la Sitim, unde Satana a folosit femeile moabite pentru a seduce pe multi barbati din tabara lui Israel si pentru a-i influenta sa participe la cultul idolatru al moabitilor (vezi Num 25:1-5). Dumnezeu daduse israelitilor instructiuni lamurite sa nu se asocieze cu popoarele pagane din jurul lor. El ii avertizase contra primejdiei de a fi abatuti de ele la inchinarea idolatra (vezi Deu 7:1-5). Daca ar fi ascultat totdeauna de aceasta porunca, ar fi fost scapati de multe necazuri. 10:9 Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi. Ispitim. Gr. ekpeirazo, ,,a ispiti cat se poate de mult”, ,,a ispiti deplin”, ,,a incerca pana la extrem”. Ekpeirazo apare in alt loc in NT numai la Mat 4:7; Luc 4:12; 10:25, si in fiecare caz al ispitirii lui Hristos. Porunca poate fi tradusa: ,,Sa incetam de a ispiti”. Pavel face aluzie la intamplarea relatata in Num 21:4-6, cand poporul, care obosise si se descurajase de lunga calatorie prin pustie, reprosa lui Moise ca-i scosese din Egipt si se plangeau de mana. Plangerea lor si neplacerea lor pentru hrana pe care le-o dadea Dumnezeu a avut ca rezultat plaga ,,serpilor infocati” de care multi din ei au murit (vezi Num 21:6). Domnul. [,,Hristos”, KJV]. Pot fi citate importante dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,Domnul”. Indiferent de care e ales, Hristos a fost cel care era cu israelitii in pustie, si rabdarea Lui au pus-o in chip extrem la incercare cu razvratirea si cartelile lor. Hristos este pururea prezent cu poporul Sau prin Duhul Sau, pentru a-i invata, ocroti, calauzi si izbavi (vezi Mat 28:20; Ioan 14:16-18; 16:13). Credinciosii sa se fereasca de nebunia de a pune la incercare rabdarea Mantuitorului prin staruirea in a pastra vechile lor pofte, obiceiuri si dorinte, in loc de a parasi voios tot ce apartine la viata veche nerenascuta in favoarea prevederilor pe care Domnul iubirii le face pentru ei. 10:10 Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de Nimicitorul. Sa nu cartiti. [,,Sa nu murmurati”, KJV]. Sau ,,Nici sa nu staruiti in a carti”. Doua cazuri de cartire urmate de moarte sunt notate in VT, unul in legatura cu cele zece iscoade (Num 13:14) si acelalalt in legatura cu revolta lui Core, Datan si Abiram (Num 16). 10:11 Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor. Pilde. [,,Exemple” KJV]. Aceasta nu inseamna ca israelitii au trecut prin multele si feluritele lor experiente numai ca sa procure pilde crestinilor, ci doar ca experienta lor serveste ca un exemplu corespunzator pentru a impresiona biserica cu importanta evitarii greselilor pe care ei le-au facut. Pentru invatatura noastra. [,,Pentru avertizarea noastra”, KJV]. Literal, ,,pentru avertizare pentru noi”. Adica, a avertiza pe toti crestinii din toate veacurile sa nu se increada in propria lor tarie sau intelepciune. Nebunia lui Israel in neascultarea de Dumnezeu a dus la prapadirea lor in pustie, si mai tarziu in istoria lor, la ducerea lor in captivitate in Babilon (vezi Ier 17:23, 27; 25:4-11). Avertizarea data crestinilor de a invata lectia experientei lui Israel in pustie e deosebit de corespunzatoare in lumina marii apropieri a celei de-a doua veniri a lui Hristos. Multi din israeliti au pierit cand aproape terminasera calatoria spre Canaan (vezi Num 25:9). Ei erau poporul pe care Dumnezeu il favorizase dandu-le o cunoastere a Legii Sale si a Sa mai pe sus de orice cunostinta posedata de oricare alt popor din lume, dar ei au dat gres in a pastra credinciosia lor fata de El. Crestinii, carora le-a fost incredintata Evanghelia lui Isus Hristos, si cunostinta profetica a apropiatei Lui veniri, ar trebui sa se fereasca, ca nu cumva sa ingaduie ca inselaciunile naturii pacatoase umane sa-i faca sa dea gres de a ajunge in Canaanul ceresc (vezi Rom 11:20; 1Cor 10:12; Evr 3:12–14). Sfarsiturile veacurilor. [,,Sfarsiturile lumii”, KJV]. Gr. tele ton aionon ,,sfarsiturile veacurilor”, adica, expirarea marilor perioade trecute ale lucrarilor lui Dumnezeu cu omul. In Evr 9:26 se spune ca venirea lui Hristos a avut loc ,,la sfarsitul veacurilor [lumii]” (Gr. sunteleia ton aionon, literal ,,consumarea veacurilor”). Solia apostolului era oportuna pe vremea sa, asa cum e aratat de pronumele ,,noastra”. Ea e tot mai oportuna astazi intrucat oamenii care traiesc acum au avantajul rapoartelor acumulate ale tuturor epocilor precedente ale istoriei sacre, si traiesc pe vremea cand scopul lui Dumnezeu urmeaza sa fie culminat de a doua venire a lui Isus. 10:12 Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada. Astfel dar. [,,Drept aceea”, KJV; G. Gal.]. Aceasta introduce deductia care trebuie sa fie facuta la indemnurile date in v. 6-11. Ea accentueaza necesitatea de atentie speciala pe care crestinii trebuie sa o dea istoriei peregrinarilor copiilor lui Israel prin pustietatea Canaanului. Ei ar trebui sa invete din raportul tragicelor rezultate ale increderii in sine a lui Israel sa nu-si puna speranta in propria lor tarie, fie mintala sau fizica. Sta in picioare. Desi axioma prezentata aici poate fi aplicata in chip general, cea dintai aplicatie a ei ar fi la credinciosii din Corint care se socoteau ca erau tari cu privire la folosirea alimentelor jertfite idolilor si la participarea la praznicele idolatre (vezi cap. 8:2, 4, 7, 9). Oameni de felul acesta se socoteau ca n-au nevoie sa se teama de asocierea cu idolatria, dar o astfel de incredere in sine putea sa fie inainte mergatorul unei amarnice caderi (vezi Prov 16:18). Cada. Increderea in sine e primejdioasa. Lucrul acesta e ilustrat in cazul lui Petru, care gandea ca nimic nu-l putea face sa se abata de la supunerea sa fata de Hristos (vezi Mar 14:31, 50, 67, 68, 70-72). Toti ar trebui sa ia seama la avertizare si sa vegheze pururea, ca nu cumva sa fie amagiti de sugestia ca au ajuns la o astfel de stare de tarie spirituala incat nimic nu-i poate face sa pacatuiasca. Adevarata siguranta sta numai in recunoasterea absolutei neajutorari personale fara de Hristos, si nevoia constanta a prezentei launtrice a Duhului Sfant care sa-i elibereze de pacat (vezi Ioan 14:26; 15:4–7; 16:7–11, 13; 2Cor 12:9, 10). Indemnul ,,sa ia seama” trebuie sa fie repetat adesea, deoarece omul este usor convins ca e in stare sa aiba grija de sine. Mandria spirituala e o mare amagire, una in care este usor pentru ispititor sa-l faca pe cel plin de incredere in sine sa cada in pacat amarnic (cf. 2Sa 11:1-4; Rom 11:20). Indemnul de a fi fara incetare de veghe contra primejdiei mandriei spirituale e deosebit de corespunzator pentru cei care traiesc in aceasta perioada a istoriei lumii, cand oamenii sunt confruntati zilnic cu multiple ademeniri la lasarea in voia satisfacerii poftelor (vezi Luc 21:34-36). In aceasta perioada a istoriei lumii, cand oamenii sunt confruntati zilnic cu multiple ademeniri la lasarea in voia satisfacerii dorintelor pacatoase(vezi Luc 21:34-36). 10:13 Nu v-a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. Potrivita. [,,Comuna”, KJV, ,,Peste”, G. Gal.]. Gr. antropinos, ,,omeneasca” adica normala pentru fiintele omenesti, asa ca fiintele omenesti sa o poata suporta. Corintenii nu trebuiau sa considere ca imprejurarile in care ei erau asteptati sa traiasca erau exceptionale, si ca ei aveau de intampinat dificultati care erau speciale pentru ei. Incercarile si ispitele lor nu se deosebeau de acelea pe care le aveau de trecut oamenii lumii dimprejur. Enuntarea aceasta pare sa fie adaugata la avertizarea versetului anterior ca o incurajare. Corintenii erau in primejdia de a cadea, si trebuiau sa vegheze, dar puteau sa se imbarbateze deoarece ispita nu urma sa fie mai pe sus de taria de a o suporta cu succes. Credincios. Dumnezeu este credincios fata de fagaduintele Sale, credincios fata de chemarea pe care a facut-o oamenilor de a-L servi. Daca ar fi ingaduit sa vina peste poporul Sau ispite care ar fi depasit puterea lor de a birui, atunci fagaduintele Lui ar parea ca sunt cu totul lipsite de incredere (vezi Psa 34:19; 1Cor 1:9; 2Pet 2:9). Credinciosia lui Dumnezeu este sursa de siguranta a crestinului impotriva vrajmasului. Nu e siguranta in depinderea de sine, dar daca credinciosul se sprijina cu totul pe fagaduintele Dumnezeului nostru credincios legamantului, va fi in siguranta. Totusi, el ar trebui sa retina ca Dumnezeu nu-l va elibera daca el cu buna stiinta si vointa se aseaza pe terenul vrajmasului mergand acolo unde e probabil ca va intalni ispita (vezi Mat 7:13, 14, 24, 25; 1Cor 9:25, 27; 10:14; Gal 5:24; 2Tim 2:22; EW 124, 125; MB 118). Ingadui. [,,Suferi”, KJV]. Adica, permite. Faptul ca Dumnezeu, caruia crestinul I se increde, nu va ingadui ca vrajmasul sa incerce pe copiii Sai peste puterea si capacitatea lor de a suporta, ar trebui sa fie un izvor de mare incurajare. Nu e dorinta lui Dumnezeu ca oamenii sa sufere. Dumnezeu nu ispiteste pe om (vezi Iac 1:13). Omul a atras asupra sa aceasta stare de lucruri prin neascultare (vezi Gen 1:27, 31; 3:15–19; Ecl 7:29; Rom. 6:23). Intrucat acesta este cazul, Dumnezeu foloseste aceste experiente pentru a dezvolta caracterul omului potrivit vointei Sale (vezi 1Pet 4:12, 13; MH 470, 471, 478). Cand oamenii sunt ispititi, deci, ei ar trebui sa-si aduca aminte ca ispita vine, nu pentru ca Dumnezeu o trimite, ci pentru ca El o ingaduie. In plus, daca e intampinata asa cum trebuie, in puterea pe care o da Dumnezeu, ispitele pot fi mijloacele pentru grabirea cresterii crestinului in har. Vazand ca Dumnezeu a dat asigurarea ca ispitele nu sunt niciodata peste puterea persoanei de a suporta, omul insusi e cu totul raspunzator pentru caderea in pacat. Iesirea din ea. [,,O cale de scapare” KJV]. Literal, ,,calea afara”. Articolul hotarat arata ca pentru fiecare ispita aparte e si o prevedere aparte randuita de Dumnezeu pentru scapare. Aceasta ,,cale afara” nu e o cale de a evita ispita, ci o iesire din tragedia caderii in pacat, de a fi biruit de ispita. In acelasi timp, cand Dumnezeu ingaduie sa vina incercarea sau ispita, El va avea pregatite si mijloacele prin care putem castiga biruinta si scaparea de savarsirea pacatului. Isus, exemplul de dreapta vietuire a crestinului, a gasit acea ,,iesire” in Cuvantul scris al lui Dumnezeu (vezi Luc 4:4, 8, 12). Asa si noi, urmasii Lui, putem gasi ,,iesirea” in Isus, Cuvantul viu (vezi Ioan 1:1-3, 14). El e pururea gata si dispus sa elibereze pe aceia care Il cheama sa-i fereasca de cadere in pacat (Psa 9:9; 27:5; 41:1; 91:15; 2Pet 2:9; Apoc 3:10). 10:14 De aceea, preaiubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli. De aceea. Adica, considerand primejdiile la care corintenii ar fi expusi prin participarea la praznicele idolatre, si in vederea masurii luate pentru fiecare urmas plin de incredere al Domnului spre a avea biruinta asupra tuturor eforturilor lui Satana de a-l face sa savarseasca pacat, sfatul e dat de a evita cu totul orice contact cu idolatria. Fugiti. Adica, faceti-va obiceiul sa fugiti. Porunca sugereaza urgenta, graba, atentie imediata si continua la actiunea de a merge cat mai departe cu putinta de orice contact cu idolatria. Nu trebuie sa fie compromis cu nimic ce are legatura cu idolii. Inchinarea la idoli. Sfatul lui Pavel catre corintenii care dezbateau chestiunea a cat de mult contact cu templele, praznicele si mancarurile idolesti era de ingaduit pentru urmasul lui Hristos, e un sfat bun si pentru crestinii de pretutindeni si din toate timpurile. Idolatria poate sa apara in multe forme, cuprinzand lacomia dupa castig, pasiunea dupa putere peste semeni, satisfacerea poftelor trupesti de diferite feluri si alergarea nebuna dupa placere (AA 317). Primejdiile care sunt prezente in asociatia cu aceia care nu iubesc pe Dumnezeu si nu-L asculta sunt atat de mari incat Domnul cheama pe poporul Sau sa se tina departe de contactul intim cu unii ca acestia (vezi 2Cor 6:14-17; cf. Apoc 18:1-4). Nici un om nu e destul de tare pentru a se expune de bunavoie si cu premeditare si fara de necesitate la contactul cu ,,idolatria” in orice forma, si sa evite contaminarea. 10:15 Va vorbesc ca unor oameni cu judecata: judecati voi singuri ce spun. Cu judecata. [,,Intelepti”, KJV]. Gr. phronimoi, ,,inteligenti”, ,,prudenti”, ,,sensibili”, adica aceia care sunt in stare sa inteleaga ce se spune si sa traga concluzii drepte. Pavel apela la propriul discernamant si bun simt al credinciosilor corinteni care-i facea capabili de a judeca singuri cu privire la corectitudinea celor ce el era pe punctul de a prezenta. Facand acest apel apostolul dadea dovada ca el insusi era convins de adevarul pozitiei sale. Motivele pe care el era pe punctul de a le prezenta cu privire la pozitia pe care el o lua in materie de participare la praznicele idolatre erau de asa natura incat sa se recomande oamenilor intelepti. Motivele acestea ocupa restul capitolului. Toate poruncile si sfatul lui Dumnezeu sunt de asa natura incat apeleaza la intelepti , si El ne invita sa rationam lucrurile impreuna cu El, bine stiind ca pozitia Lui e totdeauna sanatoasa. Judecati voi. Poate sa fie o nuanta de sarcasm in aceasta enuntare, o delicata amintire a sustinerilor pretentioase ale corintenilor la posedarea de cunostinta (vezi cap. 1:5; 8:1, 2, 10). Fiecare membru e indemnat sa-si foloseasca intelectul pentru a examina cu grija toata invatatura data de Domnul prin servul Sau Pavel, si sa vada daca nu e cu totul perfect rezonabila si justa. 10:16 Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea, pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? Paharul binecuvantat. [,,Paharul binecuvantarii”, KJV; G. Gal.]. Adica, paharul asupra caruia e rostita binecuvantarea la celebrarea Sfintei Cine. Cand a instituit randuiala aceasta cu prilejul ultimei cine a Pastelui pe care a manca-o cu ucenicii Sai imediat inainte de arestarea sa, Isus a luat vin, ,,a multumit”, si apoi l-a dat ucenicilor si le-a dat instructiunea ca toti sa bea din el (vezi Mat 26:27; 1 Cor. 11:25; DA 149, 653). Pavel acum continua discutia primejdiei cuprinsa in consumarea lucrurilor jertfite idolilor. Argumentul lui e bazat pe faptul ca prin participarea la serviciul impartasaniei, credinciosii se fac partasi la trupul si la sangele lui Hristos, prin aceasta devenind un trup cu Hristos (vezi Mat 26:26–28; Ioan 6:51, 53–56; 1Cor 11:23–26; DA 660, 661). Dupa ce au marturisit despre unirea lor cu Hristos in felul acesta, n-ar fi ceva nelogic ca ei sa ia parte la praznice idolesti si in felul acesta sa intre in comuniune cu duhurile rele carora le erau aduse diversele jertfe (1Cor 10:2)? Pe care-l binecuvantam. Hristos ,,a multumit” (Mat 26:27) pentru pahar, un act care e comparabil cu rugaciunea de recunostinta pentru sangele varsat al lui Isus pe care o inaltam inainte de a participa la vin la serviciul impartasaniei. Cand crestinii beau din paharul acesta, aduc multumiri lui Dumnezeu in inima lor pentru toate binecuvantarile pe care El le-a procurat prin sangele lui Isus. In tacere ei Ii aduc lauda pentru ca i-a izbavit din robia pacatului si le-a dat libertatea plina de slava ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Partasie. Gr. koinonia, ,,comunicare”, ,,impartasire”. Cu sangele. Sangele reprezinta moartea Fiului lui Dumnezeu, si prin credinta credinciosii se impartasesc de acea moarte. In felul acesta, cei care participa la un sacrificiu devin partasi la sacrificiul acela. Poate motivul pentru care Pavel mentioneaza paharul inaintea painii, ordinea inversa fata de aceea din Mat 26:26, 27, si 1Cor 11:23–25, e ca Pavel dorea sa plaseze subiectul participarii la paine alaturi de subiectul alimentelor sacrificate idolilor. El nu trateaza aici insemnatatea Sfintei Cine, si nici nu prezinta ordinea in care trebuie sa fie servite simbolurile. Painea. Dupa cum painea este franta la serviciul impartasirii inainte de a fi data participantilor, tot asa trupul lui Hristos a fost frant pentru lumea intreaga, dar numai aceia care isi marturisesc pacatele si cauta iertare trag folos din sacrificiul care a fost facut de Hristos (vezi Mat 26:26; 1Cor 11:23, 24, 26, 29; 1Ioan 1:9; 2:1, 2). 10:17 Avand in vedere ca este o paine, noi, care suntem multi, suntem un trup; caci toti luam o parte din aceeasi paine. Avand in vedere. [,,Deoarece”, KJV; ,,Fiindca”, G. Gal]. Gr. hoti, aici insemnand ,,vazand ca”, ,,deoarece”. Cuvantul acesta incepe o noua propozitie, si pasajul poate fi tradus: ,,Vazand ca e o singura paine, noi care suntem multi suntem un trup”. O singura paine. Aceasta este o aluzie la faptul ca painea de impartasire este franta in multe bucati, care sunt mancate de credinciosi; si dupa cum toate bucatile provin din aceeasi paine, tot asa toti credinciosii care participa la serviciul de impartasire sunt uniti in Acela al carui trup frant este astfel preinchipuit de painea franta. Participand impreuna la aceasta randuiala, crestinii arata public ca sunt uniti si apartin la marea familie, al carei cap este Hristos. Dupa cum painea materiala este una din principalele surse de nutritie pentru omenire, tot asa Hristos este hrana spirituala din care toti trebuie sa ia pentru a pastra sanatatea spirituala (vezi Ioan 6:50, 51, 56, 57). Sunt multe feluri de paine, facuta din diferite feluri de cereale, ca de pilda, grau, orz, secara, porumb; dar e numai o singura paine spirituala care da intretinere spirituala. Nu sunt multi domni si mantuitori diferiti, ci numai unul, si omul nu-si poate gasi calea spre viata vesnica prin nici un alt mijloc decat hranindu-se cu Painea care S-a coborat din cer in persoana lui Isus Hristos (Mat 24:5, 24; Ioan 6:33, 53, 54; Fapte 4:12; 1Tim 2:5, 6). 10:18 Uitati-va la Israelul dupa trup: cei ce mananca jertfele, nu sunt ei in impartasire cu altarul? Uitati-va la Israelul. Se face un apel la relatarea practicilor poporului pe care Dumnezeu il favorizase cu instructiuni directe cu privire la metoda care urma sa fie adoptata. Dupa timp. Adica, potrivit cu timpul. Expresia denota pe aceia care erau israeliti prin descendenta naturala din Abraam. Chiar daca ei nu recunoscusera pe Isus ca Mesia, si in unele privinte se abatusera de la sfatul lui Dumnezeu, ramane faptul ca raportul despre legile si randuielile cu privire la serviciile Templului, date de Domnul prin Moise iudeilor pe cand erau tabarati la Sinai, este o enuntare vrednica de incredere a formei de cult ceruta de la ei de Dumnezeu. Relatarea cuprinde multe principii ale adevarului care apartin atat crestinilor cat si iudeilor, si invatatura despre unirea pe care Dumnezeu doreste sa o vada in mijlocul poporului Sau e unul din cele mai importante din principiile acelea. Partasi. Preotii si laicii deveneau una in inchinarea lor unita la altar; acesta era mijlocul lor vizibil de comunicare cu Dumnezeu, si acolo ei erau toti pe aceeasi treapta inaintea lui Dumnezeu si participau la comuniunea familiei Sale. Aceasta unire la serviciile de jertfe de pe altar ii identifica drept membri ai poporului Israel, inchinatori ai lui Iehova, singurul Dumnezeu adevarat. 10:19 Deci ce zic eu? Ca un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau ca un idol este ceva? Deci ce zic eu? Adica, ce inseamna ceea ce v-am spus? Spusele mele indreptatesc credinta ca un idol are o existenta adevarata? Raspunsul este negativ. Pavel nu dorea sa lase a se intelege ca un idol are vreo insemnatate, sau ca hrana oferita lui se deosebea de orice alta hrana numai pentru faptul ca fusese folosita in felul acela. Accentul asupra adevarului ca idolii nu au nici o importanta ar duce in mod natural la concluzia ca lucrurile oferite idolilor nu sunt nimic. Deductia aceasta este adevarata. Dar ca nu cumva credinciosii sa traga concluzia ca, asa fiind cazul, ei puteau sa aiba de-a face cu idolatrii, luand parte la praznicele lor pagane, fara sa calce principiile crestine, Pavel a dat avertizarea cu privire la adevarata natura a idolatriei (v. 20). 10:20 Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii. Dimpotriva. [,,Dar”, KJV]. Atunci, care este adevarata importanta a tot ceea ce s-a spus cu privire la primejdia de a avea orice forma de contact cu idolii si cultul lor? Pavel respinge ideea ca neinsemnatatea idolilor, sau neinsemnatatea lucrurilor oferite idolilor, inlatura obiectia fata de participarea la praznicele de la templele idolilor. Dracilor. [,,Diavolilor”, KJV]. Gr. daimonia, ,,demoni”. In LXX la Psa 96:5 dimonia, traduce pe ebraicul elilim, care inseamna literal ,,nimicuri” si in LXX la Deu 32:17, ebraicul shedim, ,,duhuri rele”, ,,demoni”. In NT daimona este totdeauna folosit cu privire la duhuri rele (vezi Mat 7:22; Mar 1:34, 39; 1Tim 4:1 etc.; cf. Efes 6:12). Vezi Mar 1:23; vezi Nota Aditionala la Mar 1. Partasi cu dracii. [,,Partasie cu diavolii”, KJV]. Cunoscand adevarata natura a cultului idolatru, ca e impartasirea cu Satana si cu ingerii lui rai, Pavel indeamna staruitor pe corinteni sa evite idolatria. Crestinii sunt solemn dedicati lui Hristos; ei Ii apartin prin creatiune si prin rascumparare, si nu pot da nici cea mai mica masura de aprobare la o forma de cult care ar da onoare vreunei alte fiinte in afara de singurul Dumnezeu adevarat (vezi Exo 20:3-5; Mat 4:9, 10). La fel e gresit ca crestinii sa ingaduie ca timpul sau afectiunile lor sa fie date oricarui lucru sau oricarei persoane cu preferinta in loc de a fi date lui Dumnezeu si serviciului Sau. El trebuie sa aiba locul intai totdeauna, si servirea Lui trebuie sa aiba cea dintai consideratie oricand (vezi Mat 22:37). 10:21 Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor. Nu puteti. Inabilitatea impusa asupra credinciosilor de cunostinta lor in ce priveste natura reala a idolatriei nu e fizica, ci morala. Cum pot aceia care sunt dedicati adevaratului Dumnezeu sa bea din jertfele de bautura aduse lui Satana si ostirii lui? Paharul Domnului. Aceasta este o referire la vinul de la serviciul impartasirii (vezi Mat 26:27, 28). Paharul acesta este al Domnului, I-a fost consacrat Lui, si este impartasirea cu sangele Lui; de aceea aduce pe cei care beau din el in comuniune cu El. Paharul dracilor. Un simbol al tuturor praznuirilor in cinstea dumnezeilor pagani. Satana si urmasii lui cauta fara incetare sa se opuna bunei si inteleptei carmuiri a lui Dumnezeu, sa o doboare si sa stabileasca domnia pacatului si a rebeliunii. Intre aceste doua feluri de viata nu poate fi comuniune sau asociatie. Nu poate fi compromis intre Dumnezeu si Satana, adevar si ratacire, neprihanire si pacat. Fiecare om e chemat sa aleaga cui vrea sa serveasca. E imposibil a cultiva comuniune cu Dumnezeu si cu Satana in acelasi timp; la unul sau la celalalt trebuie sa se renunte (vezi Gen 35:2–4; Iosua 24:14–16; 1Rg 18:21; Mat 6:24). 10:22 Sau vrem sa intaratam pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decat El? Intaratam. [,,Provocam”, KJV; ,,Facem... in ciuda”, G. Gal.]. Vor crestinii, inzestrati cu toata lumina Evangheliei, avand ochii deschisi fata de adevarul privitor la natura cultului idolatru, sa riste de a trezi mania Domnului participand la praznicele idolatre? Vor ingadui ei ca poftele si patimile lor senzuale sa le intunece ratiunea incat sa sfideze pe Domnul lor prin participarea la praznice idolatre? Avertizarea cuprinsa in porunca a doua este indestulatoare pentru a arata atitudinea lui Dumnezeu fata de idolatrie, aratand ca El priveste la un astfel de cult ca fiind o insulta directa fata de Sine (vezi Exo 20:5). Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos si nu va imparti inchinarea si ascultarea poporului Sau cu nici o alta putere (vezi Exo 20:4, 5; 34:12–16; Iosua 24:19; Mat 6:24). Alipirea la cultul idolatru prin participarea la mesele lor ar insemna sa se ia parte la ceea ce Dumnezeu a privit totdeauna cu o deosebita repulsie, si care, mai mult decat orice altceva, e o sursa de provocare (vezi Lev 19:4; 26:30; Deu 18:10–12; 1Cor 6:9; Efes 5:5; Apoc 21:8; 22:15). Orice in viata cuiva are efectul de a indeparta afectiunile de la Dumnezeu si a le fixa la alte fiinte sau lucruri este un pacat asemanator cu acela al corintenilor de a lua parte la mese si petreceri idolatre. Orice atasare fata de prieteni, avere, renume, popularitate, sau succes material, care face pe cineva sa dea timp sau atentie lucrurilor acelora in asa masura incat cultul lui Dumnezeu sa fie neglijat, este idolatra in natura si merita numai mustrarea si mania lui Dumnezeu (vezi Mat 10:37-39; Luc 14:26). Gelozie. Pentru a ilustra iubirea Sa pentru omenire, Dumnezeu foloseste ilustratia casatoriei (vezi Ier 6:2; 2Cor 11:2). Departarea de Dumnezeu pentru a se inchina la idoli e descrisa de profeti ca adulter (vezi Ose 4:12–15; 8:14; 9:1, 15, 17). Dumnezeu, ca sot al bisericii Sale, doreste ca mireasa Sa sa fie exclusiv a Sa, si e foarte gelos pe ceea ce departeaza afectiunile ei de la El. Cu siguranta nici un crestin care cu adevarat iubeste pe Domnul nu va permite nimanui si la nimic sa trezeasca gelozia Lui. De aceea nici un crestin nu se poate asocia la ceea ce este idolatru in natura. Mai tari. Constructia intrebarii in greceste anticipeaza un raspuns negativ. Nimeni nu se poate lupta cu succes cu Dumnezeu; de aceea este cu totul neintelept de a se angaja in orice forma de activitate contrarie poruncilor Sale si sa astepte sa scape de pedeapsa divina. Principiul acesta ar trebui sa fie luat in consideratie de cei care iubesc pacatul si staruie a se angaja in el, si in acelasi timp marturisesc a iubi si a servi pe Dumnezeu. Totusi, faptul acesta al certitudinii judecatii nu ar trebui sa fie motivul principal al serviciului nostru, ci mai degraba recunoasterea minunatei iubiri si credinciosii a lui Dumnezeu (vezi Rom 5:8; 8:35; 1Cor 10:13). 10:23 Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. Ingaduinte. [,,legal pentru mine”, KJV]. Vezi cap. 6:12. De folos. Gr. sumphero, literal, ,,a aduce laolalta”; folosit impersonal, ca aici, intelesul este ,,avantajos”, ,,profitabil”. Desi un crestin e legal indreptatit sa faca orice nu e in dezacord cu voia lui Dumnezeu, sunt timpuri cand nu ar fi de folos pentru el sa faca anumite lucruri, nici nu ar servi sa ,,aduca laolalta”, sau sa uneasca in credinta adevarului, pe altii care ar putea observa comportarea crestinului. Credinciosul trebuie sa judece cum sa se poarte asa incat sa ajute pe altii in stradania lor de a trai drept. Daca purtarea lui ,,legala” ar pune o piatra de poticnire in calea altuia, atunci ar trebui sa se abtina de la o umblare care pune in nedumerire pe fratele sau (vezi Mat 18:7–10; Rom 14:13, 15; 1Cor 8:9; 1Ioan 2:10). Binele altora, si nu avantajul persoanei in cauza, trebuie sa dicteze ce face crestinul, daca e sa faca totul bine. Zidesc. Gr. oikodomeo, ,,a zidi”. Cuvantul acesta explica ce intelege Pavel prin ,,de folos”. Comportamentul crestinului ar trebui sa fie guvernat de principiul expus aici; si anume, ca toate lucrurile sa fie facute avand in minte slava lui Dumnezeu si binecuvantarea semenilor. Aceia care nu urmeaza principiul acesta, vor face adesea ceea ce dauneaza altora. Imprejurarile pot face sa fie rau ceva ce in sine insusi nu e un pacat. Desi se putea admite ca nu era pacat in sine de a consuma o mancare oferita idolilor, erau motive intemeiate pentru care, in anumite circumstante, nu ar fi trebuit sa fie mancata. Nu toate lucrurile au efectul de a zidi biserica si de a promova interesele Evangheliei. Pavel a cautat in chip constant sa promoveze binele bisericii, cu obiectivul salvarii de suflete. Tot ceea ce ar fi ajutat in chip legitim in directia aceasta era drept si cuvenit; orice, indiferent cat de legal ar fi fost, ar fi impiedicat lucrul acesta, trebuia sa fie evitat. Aceia care iubesc pe Domnul sunt plini de ravna sa faca tot ce le sta in putere sa influenteze barbati si femei sa se abata de la pacat pentru a servi pe Dumnezeu, si ei se vor purta de asa maniera incat influenta lor sa fie totdeauna de ajutor. Ei vor manca, se vor imbraca, se vor purta, isi vor mobila caminul si isi vor randui felul de viata in asa fel ca sa fie in stare sa faca bine cat de mult le ajuta priceperea si puterile. S-ar putea sa nu fie in stare sa citeze un anumit pasaj din Scriptura care condamna un anumit fel de purtare, dar isi vor da seama ca nu contribuie la interesele spirituale ale altora, si ca deci nu e de folos (vezi Rom 14:21-23; 1Cor 6:12). 10:24 Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia. Sa nu caute folosul sau. [,,Sa nu caute ale sale”, KJV]. Credinciosul nu ar trebui sa caute mai intai de toate sa-si satisfaca propriile sale dorinte, placeri si avantaje; el ar trebui sa considere mai intai binele altora. El sa-si puna intrebarea: Satisfacerea gustului si inclinatiilor mele va ajuta altora sau le va strica? Multe lucruri s-ar putea sa fie ingaduite, dar practicarea lor ar putea sa aduca paguba spirituala altora; de aceea e datoria crestinului sa se abtina de la ele. In cazuri in care un anumit lucru nu este in mod explicit interzis unui crestin, dar unde exemplul sau ar influenta mult pe altii, el ar trebui sa fie calauzit in purtarea sa, nu de propriile sale dorinte, de propriul sau confort sau avantaj, ci de consideratia efectului purtarii sale asupra altora. Folosul altuia. [,,Bogatia altuia”, KJV; ,,Inlesniri”, G. Gal.]. Gr. to tou heterou literal, ,,ceea ce este al altuia”. Cuvantul ,,bogatie” este folosit aici in sensul englez vechi de ,,buna-stare”. Adevaratul crestin cauta sa fie ca Domnul sau, care umbla din loc in loc, facand bine” (Fapte 10:38). El este manat la lucru, nu de motive egoiste, ci de duhul lui Isus, care il indeamna sa puna in practica principiul regulii de aur (vezi Mat 7:12; Rom 13:10). 10:25 Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. Macelarie. Gr. makellon, de la latinescul macellum, ,,piata de carne”. Vestigiile unei mari piete au fost dezgropate la Corint, cu colonade si mici pravalii inconjurand o curte pavata. O lespede de marmura fixata in pavajul uneia din pravalii poarta o inscriptie latina care se refera la o piata de peste, folosind cuvantul macellum pentru ,,piata”. Poate ca aceasta era piata la care se facea referire aici. Cand se aduceau jertfe la templele idolatre, parti din animal erau adesea vandute in piata. Intrucat carnea aceasta nu era tinuta separat de alta carne oferita spre vanzare in piata, un crestin s-ar fi putut sa cumpere fara sa stie carne care fusese jertfita idolilor. Sfatul apostolului este: astfel de carne se putea cumpara de crestin. Din pricina cugetului. [,,Din pricina constiintei”, KJV]. Nu era necesar ca crestinul sa intrebe pe vanzator daca carnea fusese jertfita idolilor. Vezi cap. 8:7. 10:26 Caci al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el. Al Domnului. Un citat din Psa 24:1. Pasajul acesta a fost mai tarziu folosit de iudei ca o forma obisnuita de multumire inainte de masa (Talmud, Sabbath 119a, Soncino ed., p. 586).Daca obiceiul era deja stabilit pe vremea lui Pavel sau era practicat la Corint, nu e sigur. Dumnezeu face sa creasca toate. El Se ingrijeste de nevoile copiilor Sau (vezi 1Tim 4:4). 10:27 Daca va pofteste un necredincios la o masa, si voiti sa va duceti, sa mancati din tot ce va pune inainte, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului. Un necredincios. [,,Care nu crede”, KJV]. Adica prieteni, rude sau altii care nu sunt crestini. La masa. Cuvintele acestea sunt de adaus. Contextul lasa a se intelege ca invitatia este la o masa intr-o casa particulara, cu o celebrare de sacrificiu la un templu pagan. Se intampla adesea ca crestinilor sa li se ofere ospitalitate de necrestini, si crestinii n-au nici o obligatie de a respinge astfel de oferte. Ei au exemplul lui Hristos, care a acceptat ospitalitatea celor care nu faceau parte din urmasii Sai (vezi Luc 11:37). Crestinismul nu cere credinciosilor sa devina pustnici, care se abtin de la orice contact social cu semenii lor (vezi Rom 12:13; Titus 1:8; Evr 13:2; 2T 645). Vreti sa va duceti. [,,Sunteti dispusi sa va duceti”, KJV]. Literal, ,,doriti sa mergeti”. Multe ocazii valoroase se pot pierde prin repulsia de a accepta oferte de ospitalitate de la necredinciosi. In toata lumea invitatia de a lua parte la o masa este un gest de prietenie, si arata o atitudine de bunavointa de a lua seama la ceea ce ar avea de spus invitatul. Toate ocaziile de felul acesta ar trebui sa fie folosite de crestin pentru a marturisi despre Domnul si pentru a indrepta atentia spre iubirea lui Dumnezeu si spre planul Lui de mantuire. Isus accepta invitatii din partea necredinciosilor cu acest obiectiv in gand (vezi DA 150, 151). Tot ce va pune inainte. [,,Orice va este pus inainte” KJV]. Expresia aceasta trebuie sa fie interpretata in contextul ei. Subiectul este buna cuviinta de a manca alimente sacrificate idolilor. Cu privire la aceasta oaspetele invitat era solicitat sa lase la o parte scrupulele sale si sa manance voios din hrana ce-i era pusa inainte. El nu trebuia sa puna in incurcatura gazda sa sau sa se aseze intr-o situatie de compromis facand cercetari daca mancarea de pe masa fusese mai inainte o jertfa pentru dumnezeii mincinosi la care se inchina gazda sa. Totusi, enuntarea aceasta nu aproba folosirea de alimente interzise in alta parte. Carnea trebuie sa fie de felul acela pe care crestinul o poate manca constiincios, fara de a calca cerintele lui Dumnezeu cu privire la mancaruri curate si necurate (Lev 14). Daca ea corespunde cerintelor, el o poate primi binevoitor si multumitor, fara de a mai pune intrebari (cf. cele de la Rom 14:1). Instructiunea e cu privire la intrebarea folosirii alimentelor care fusesera oferite idolilor, si nu se ocupa cu potrivirea alimentelor din punct de vedere al nutritiei si al sanatatii. Crestinul ar trebui sa stie ca din partea lui se asteapta sa foloseasca puterea lui de discernamant cu privire la alimentele daunatoare care ar fi o primejdie pentru binele lui fizic (vezi Rom 12:1, 2; 1Cor 6:19, 20). 10:28 Dar daca va spune cineva: Lucrul acesta a fost jertfit idolilor, sa nu mancati, din pricina celui ce v-a instiintat si din pricina cugetului; caci al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el. Cineva. Pavel nu identifica pe cel la care se face referire aici. Unii cred ca se refera la un participant pagan; altii ca se refera la un semen crestin prezent la masa care e ,,slab” (vezi Rom 14:1). In favoarea celui dinainte e faptul ca cuvantul tradus aici ,,jertfit idolilor” inseamna ,,sacrificat dumnezeilor”, un termen pe care l-ar folosi paganul, care n-ar numi pe dumnezeii sai ,,idoli”. In favoarea asestei vederi este observatia ca constiinta paganului nu ar veni in discutie aici (vezi 1Cor 10:29). Sa nu mancati. Baza pentru refuz este efectul actiunii asupra altora (vezi v. 23, 24). Crestinii se vor abtine de la o purtare care aduce sminteala fara rost cuiva, indeosebi unui semen credincios. Cugetului. Nu e nevoie de a manca ceea ce e indoielnic. Nu e nevoie de a incuraja pe alti crestini sa manance cand nu inteleg pe deplin lucrurile, si cand ei pun la indoiala in mintea lor legalitatea unui astfel de act. Crestinii care iubesc pe Dumnezeu si cunosc Legea Lui nu vor face in chip deliberat nimic ce ar jigni constiinta altora. [,,A Domnului”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea propozitiei ,,pamantul este al Domnului, si toata plinatatea lui”. Totusi, e bine atestata in v. 26. 10:29 Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Caci de ce sa fie judecata slobozenia mea de cugetul altuia? Altuia. Apelul lui Pavel in versetul acesta e bazat pe faptul ca iubirea crestina nu va jigni cu stiinta sentimentele altuia fara a fi necesar, sau sa creeze o falsa impresie si in felul acesta sa duca pe cineva in pacat (vezi cap. 13:4-6). Fratele mai slab care nu intelege pe deplin problema probabil va critica si condamna pe celalalt care e dispus sa faca compromis cu idolatrii. Acesta fiind cazul, pentru ce ar trebui cineva sa actioneze de asa maniera incat sa se expuna la o astfel de acuzatie? Nu ar fi mai bine a se abtine de a manca din mancarea aceea, si in felul acesta sa evite orice intelegere gresita sau producere zadarnica de jignire? Drepturile si privilegiile cuiva ar trebui sa fie lasate repede la o parte pentru ca un frate sa nu fie ranit (vezi Rom 15:1, 2; 1Cor. 10:24, 33; 13:5; Filp 2:4). Crestinii ar trebui sa se fereasca de a-si exercita libertatea in asa fel incat sa se puna o piatra de poticnire pe calea altora, sau ca ei insisi sa fie vorbiti de rau. Slobozenia mea. [,,Libertatea mea”, KJV]. Versetul 29 (partea a doua) si v. 30 pot sa reprezinte strigatul de protest al fratelui mai tare, pe care Pavel pare ca il prezinta ca protestand contra restrangerii libertatilor lui (vezi v. 30). 10:30 Daca mananc, aducand multumiri, de ce sa fiu vorbit de rau pentru un lucru, pentru care multumesc? Aducand multumiri. [,,Prin har”, KJV; ,,Si multumesc”, G. Gal]. Aici insemnand ,,cu multumire”, o referire cu privire la rugaciunea de multumire la masa. In ce priveste fundalul enuntarii din v. 30, vezi v. 29. Daca un om multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce mananca, si poate sa o faca fara mustrari de constiinta, pentru ce sa fie criticat? Vorbit de rau. Gr. blasphemeo, ,,a rosti invective contra”, ,,a vorbi de rau”, ,,a defaima”. 10:31 Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. Fie ca. In concluzie, Pavel prezinta o regula simpla, usor de inteles, totusi cuprinzatoare, profunda, si extinsa. Constient, si cu hotarare care nu se clatina, crestinul trebuie sa faca totul, chiar si lucrurile obisnuite ale vietii, in asa fel incat Dumnezeu si nu omul, sa fie onorat. O asemenea purtare cere o dedicare zilnica a tuturor puterilor mintii si trupului lui Dumnezeu, si o zilnica supunere a intregii fiinte fata de Duhului Sau (vezi Prov 18:10; 1Cor 15:31; 2Cor. 4:10; Cols 3:17). Fie ca mancati, fie ca beti. In primul rand aplicatia e la chestiunea a manca sau a bea ceva ce are vreo parte in cultul idolatru, dar indemnul are o aplicatie generala la hrana si bautura de toate felurile. Oamenilor li s-a dat puterea de a alege, dar crestinul va exercita alegerea sa totdeauna in asa fel incat sa capete aprobarea lui Dumnezeu. Atat sanatatea cat si caracterul trebuie sa fie protejate (vezi 2T 70; Ed. 195). Mancarea si bautura sunt de importanta majora in legatura cu pastrarea sanatatii. Multe boli care chinuiesc omenirea sunt datorita greselilor in dieta (vezi MH 295; CD 122, 123). Dumnezeu cere oamenilor sa ingrijeasca de trupurile lor si sa le pastreze in stare de a fi temple ale Duhului Sau (vezi 1Cor 6:19, 20). Crestinii trebuie sa invete cum sa aleaga mancarea si bautura aceea care nu va dauna trupului, ci va promova sanatatea, atat intelectuala cat si corporala (vezi CD 118, 119). Israelitilor din vechime li se daduse asigurarea ca Dumnezeu ii va pastra in sanatate daca vor asculta de instructiunile Lui (vezi Exo 15:26; Deu 7:12-15; cf. cap. 5861). Lucrul acesta El il va face pentru poporul Sau daca ei vor urma sfatul Lui si vor introduce in trupul lor numai acele lucruri care sunt in armonie cu legile Lui (vezi Gen 1:29; 3:18; Lev 11:2–31; Ecl 10:17; 1Cor 10:6; CD 121; MH 113; DA 824; CH 168). Idealul crestin este dieta originara procurata de Creator in Eden (Gen 1:29). Fie ca faceti altceva. [,,Orice faceti”, KJV; ,,Ori altceva de faceti”, G. Gal.]. Indemnul e largit pentru a cuprinde toate actiunile si planurile vietii. Crestinii nu au libertatea de a urma indemnurile inimii firesti, neconvertite si impulsurile trupului nerenascut. Ei au obligatia de a aduce fiecare gand, cuvant si fapta in armonie cu voia descoperita a lui Dumnezeu (vezi Cols 3:17; 1Pet 4:11; AA 482, 483; 2T 590, 591). Religia lui Hristos se ocupa de toate treburile omului, fie in domeniul fizic, intelectual sau spiritual. Rascumpararea procurata in Hristos este o rascumparare deplina care se aplica la omul intreg (vezi Rom 8:5–9, 13, 14; 1Cor 9:27; Gal 5:16, 24; 1Tes 5:23; CH 67, 68). Slava. Sau ,,onoarea” (vezi Rom 3:23). Cel dintai motiv al crestinului pentru trairea in armonie cu legile lui Dumnezeu ar trebui sa fie de a promova onoarea lui Dumnezeu. Motivul acesta porneste din iubirea lui pentru Dumnezeu si din dorinta lui de a placea Facatorului sau (vezi Ioan 14:15; 1Ioan 5:3). Toate energiile sufletului ar trebui sa fie folosite pentru propasirea intereselor imparatiei lui Dumnezeu, si in felul acesta sa onoreze pe Dumnezeu. 10:32 Sa nu fiti pricina de pacatuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. Sa nu fiti pricina de poticnire. [,,Nu fiti piatra de poticnire”, G. Gal]. Crestinii nu ar trebui niciodata sa actioneze in asa fel incat altii sa fie dusi in pacat prin influenta lor (vezi Rom 14:13). Aici sunt mentionate trei categorii de oameni si avertizarea este contra jignirii oricareia dintre ele. Aceste trei categorii cuprind intreaga comunitate in orice loc, iudei, crestini, pagani. Credinciosii corinteni trebuiau sa evite jignirea iudeilor prin faptul ca aveau legatura cu idolatria, deoarece iudeii aveau oroare de idoli si de cultul lor. Crestinii nu trebuia sa faca nimic ce i-ar fi determinat pe ei sa creada ca treceau cu vederea sau aprobau cultul idolatru; a face aceasta, ar fi insemnat a-i face sa aiba si mai mult prejudecati fata de crestini si a-i intari in opozitia lor. Asadar, credinciosii ar fi trebuit sa se tina departe de praznicele idolesti. Neamurile, adica toti cei care nu erau nici iudei si nici crestini, erau atasate de inchinarea lor la idoli si cautau sa o justifice pe orice cale cu putinta. Crestinii nu trebuia sa faca nimic care sa-i incurajeze. Multi membri ai bisericii din Corint nu erau atat de pe deplin convinsi de adevarata natura a idolatriei, cum ar fi trebuit sa fie, si fratii mai tari erau indemnati sa fie atenti sa evite orice purtare care ar fi zapacit astfel de membri in gandirea lor. Principiul acesta e de aplicatie perpetua. Niciodata un crestin nu ar fi trebuit sa faca ceva care ar fi jignit fara rost pe cineva, fie el iudeu, pagan sau frate crestin. El ar fi trebuit sa caute sa conduca pe cei care nu cunosteau pe Dumnezeu la o recunoastere a bunatatii, intelepciunii si iubirii Lui, in felul acesta implinind marele scop al rascumpararii lor, care este intelepciunea lui Dumnezeu (vezi Isa 43:25; Eze 36:22, 23; Ioan 17:23). Lumea cauta pacea sufletului, dar e numai o singura cale sigura de a afla pacea adevarata, si anume de a urma sfatul lui Pavel. 10:33 Dupa cum ma silesc si eu in toate lucrurile sa plac tuturor, cautand nu folosul meu, ci al celor mai multi, ca sa fie mantuiti. Sa plac tuturor. Pavel avea scopul suprem de a salva oameni, si era pregatit de a face tot ce se putea face in chip legitim pentru atingerea acestui obiectiv; de aceea, el era hotarat sa puna interesele altora mai pe sus de interesele sale personale, pentru ca sa-i poata atrage la Hristos. El a cautat sa evite trezirea prejudecatii neinsistand fara rost asupra drepturilor sale sau prin agitarea opozitiei. Imparatia lui Hristos e stabilita pe principii cu totul diferite de acelea pe care sunt intemeiate imparatiile lumii acesteia. Gandurile omului sunt in chip firesc potrivnice gandurilor lui Dumnezeu din cauza naturii lui pacatoase (vezi Psa 51:5; Rom 8:6,7). Omul cauta in mod natural sa se inalte pe sine, sa-si afirme propriile sale idei si opinii indiferent de sentimentele si opiniile altora, dar crestinul se tagaduieste pe sine, inalta pe Hristos si isi devoteaza viata mantuirii altora (vezi Mat 16:25; Mar 8:35; DA 550). Multi. Literal, ,,cei multi”, insemnand majoritatea. Pavel nu facea discriminare si nu cauta binele numai a unor anumiti oameni care corespundeau la specificarile lui; el era interesat, asa cum sunt toti crestinii adevarati, in mantuirea tuturor oamenilor din toate rasele si din toate conditiile societatii. COMENTARIILE ELLEN G. WHITE 1 AA 315 1, 2 PP 282 1–5TM 98 3, 4 AA 315 4 PP 366, 411 5, 6 4T 162 5–121T 652; 2T 451 6 AA 316; CD 378 6, 7 TM 99 6–151T 284 8 AA 316 9–113T 355 11 CD 378; CT 166; DA 106; Ed 50; FE 374; MH 438; PK 177; PP 293; TM 101, 420; 1T 527, 533, 609; 3T 358; 6T 410; 8T 115, 285 11, 12 PP 457; 4T 162 12 CH 585; COL 155; CT 345, 347; MYP 73; PK 60; TM 98, 103, 238; 2T 283; 3T 445; 4T 560; 5T 483, 537, 624 12, 13 AA 316 13 AH 402; CD 154; DA 129; Ev 237; MB 118; MH 248; ML 94, 313; MYP 81; PP 421; Te 105 14 1T 277 20 GC 556; PP 685 23 9T 215 24 2T 622 31 AA 317; AH 369; CD 34, 44, 56, 111, 244, 291; CG 68, 376; CT 299; Ev 265; FE 75, 425, 427, 514; GW 128; ML 141, 161; MM 275; MYP 317, 360, 364; PP 362; Te 29, 62, 137, 148, 162, 185; TM 408; 1T 514; 2T 65, 69, 129, 262, 356, 359, 368, 405, 586; 3T 84, 163, 412; 6T 171; 9T 112, 159; WM 267 31–332T 673 33 DA 550 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: