1:3 Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos!
Har. Gr. charis, un cuvant care apare de vreo 150 ori in NT, redat ,,har” de 130 de ori. In restul cazurilor e tradus ,,hatar”, ,,bucurie”, ,,multumire”, ,,multumiri”, ,,vrednic de multumire”, ,,placere”, ,,darnicie”, ,,folos”, ,,bineplacut”, ,,milostiv”. Toate aceste cuvinte combinate nu izbutesc sa dea mintii slava, uimirea, bucuria, veselia si recunostinta care sunt trezite in mintea aceluia care prinde o priveliste a descoperirii atributelor fara de seaman ale lui Dumnezeu, care se dau pe fata in procedeele Sale milostive cu omul, prin Isus Hristos. Toate acestea sunt rezumate in cuvantul charis.
Vechii greci adorau frumusetea. Ei foloseau pe charis pentru a sugera un sentiment de frumusete sau de incantare; apoi ideea aceasta a fost transferata la obiectul care producea sentimentul frumusetii. Intelesul a fost extins pentru a cuprinde recunostinta, multumiri, gratiozitate placuta si caracter agreabil. In sensul concret, cuvantul arata o favoare acordata sau un hatar facut.
Biserica crestina primara a adoptat expresia aceasta pozitiva si a aplicat sensul in plus de natura amabila, afectuoasa, placuta, o dispozitie induratoare, la atitudinea crestinilor unii catre altii. Mai aparte, termenul a fost folosit pentru a exprima ,,relatia si conduita lui Dumnezeu fata de omul pacatos, asa cum sunt date pe fata in si prin Hristos, mai ales ca un act de favoare spontana” (Hermann Cremer, Biblico-Theological Lexicon [1886], pag. 574). Favoarea aceasta a lui Dumnezeu fata de om nu depinde in nici un fel de starea omului; adica nici stradaniile lui de a castiga harul prin fapte ale neprihanirii, nici esecul de a face asa ceva nu afecteaza favoarea lui Dumnezeu fata de el; el este la dispozitia lui pentru a se folosi de el, daca vrea. Gradul lui de pacatosenie nu are nici o influenta asupra bunavointei lui Dumnezeu de a fi indurator fata de el, prin Isus. Vezi Rom.
1:7.
Pace. Gr. eirene, cuvantul de la care deriva numele de Irina. Asa cum e folosit in NT, eirene inseamna acea completa absenta a orice tulbura sau intrerupe cea mai adanca lucrare a Duhului Sfant in viata omului, prin care sufletul e adus in perfecta armonie cu Creatorul sau. J. H. Thayer defineste cuvantul astfel: ,,starea linistita a sufletului sigur de mantuirea lui prin Hristos si, in felul acesta, netemandu-se de nimic din partea lui Dumnezeu si multumit cu soarta sa pamanteasca, de orice fel ar fi ea”. Vezi Rom. 1:7.