1:23 dar noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie;
o pricinade poticnire, si pentru Neamuri o nebunie;
Hristos cel rastignit. Vezi cap. 2:2.
Pricina de poticnire. [Piatra de poticnire, KJV.] Gr. skandalon, ,,piedica unei curse” sau ,,batonul de momeala dintr-o cursa pentru animale”, asezat in asa fel incat atunci cand un animal ar fi calcat pe el, cursa se declansa si animalul era prins. Metaforic, skandalon, inseamna ceea ce face sa se nasca pacatul, greseala sau actul ilegal. Pentru natiunea Israelului dupa trup, care se agata de asteptarea unui Mesia care avea sa fie domn ca un imparat pamantesc si sa faca din ei imparatia suprema in lume, solia unui Mantuitor crucificat producea poticnire. Evanghelia era direct contrarie conceptiei lor despre Mesia si era, deci, respinsa de ei, spre ruina lor. Comparati Gal. 5:11, unde skandalon e tradus ,,pricina de poticnire”. Atitudinea iudeilor fata de ideea ca cineva crucificat ar fi putut fi Mesia este ilustrata in Dialogul cu Trifon, al lui Iustin Martirul, in care Trifon spune: ,,Dar acest asa-numit Hristos al vostru era dezonorabil si lipsit de slava in asa masura, ca ultimul blestem cuprins in Legea lui Dumnezeu a cazut asupra lui, caci a fost crucificat” (32; ANF, Vol. 1, pag. 210).
Pentru Neamuri. [Pentru greci, KJV.] Pentru aceia care se intemeiau pe filosofie, logica, stiinta si descoperiri intelectuale, ideea ca cineva care a fost dat mortii prin cea mai injositoare forma de pedeapsa folosita de romani – crucificarea – ar fi putut sa-i mantuiasca, era un curat nonsens (vezi AA 245). Dificultatea pe care o incearca mintea filosofica, in acceptarea unui om crucificat, drept Fiu al lui Dumnezeu, e reflectata in urmatorul pasaj din Iustin Martirul: ,,Caci pe temeiul carui motiv am crede noi despre un om crucificat ca El este Intaiul nascut al Dumnezeului nenascut si ca El Insusi va rosti judecata asupra intregului neam omenesc, decat ca noi am gasit marturii cu privire la El, publicate inainte ca El sa vina si sa fie nascut ca om si decat ca am vazut ca lucrurile s-au intamplat in acord cu acestea.” (Prima apologie 53; ANF, vol. 1, pag. 180). In cap. 13, apologetul declara: ,,Deoarece ei proclama nebunia noastra ca ar consta din aceasta, ca noi dam unui om crucificat, un loc care vine imediat dupa neschimbatorul si vesnicul Dumnezeu” (Ibid., pag. 167).