16:1 Dupa ce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus in mijlocul cortului pe care-l intinsese David pentru el, si au adus inaintea lui Dumnezeu arderi de tot si jertfe de multumiri.
Verset ce nu a fost comentat.
16:2 Cand a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de multumiri, a binecuvantat poporul in Numele Domnului.
Arderile de tot. Acestea semnificau consacrarea poporului in fata ui Iehova, iar jertfele de multumire (de pace, KJV) exprimau bucuria si pacea pe care poporul le simtea cand se uneau pentru a aduce multumire si lauda lui Dumnezeu pentru indurarea Sa plina de iubire. In ceea ce priveste legea levitica despre arderile de tot, vezi vol. I, p. 698.
16:3 Apoi a impartit tuturor celor din Israel barbati si femei, fiecaruia cate o paine, o bucata de carne si o turta de stafide.
o paine, o bucatade carne si o turtade stafide.
A impartit tuturor. David era un rege bun si generos. El isi iubea poporul si isi dovedea iubirea prin fapte, care nasteau in popor si mai mare iubire si devotament.
16:4 A dat Levitilor sarcina sa faca slujba inaintea chivotului Domnului, sa cheme, sa laude si sa slaveasca pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Sa faca slujba. Odata ce chivotul a fost adus in cortul lui din Ierusalim, au fost instituite servicii care au fost mai tarziu ritualul elaborat al templului.
16:5 Acestia erau: Asaf, capetenia; Zaharia, al doilea dupa el, Ieiel, Semiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom si Ieiel. Ei aveau instrumente de muzica, alaute si harfe, si Asaf suna din timbale.
Verset ce nu a fost comentat.
16:6 Preotii Benaia si Iahaziel sunau mereu din trambite inaintea chivotului legamantului lui Dumnezeu.
Mereu. Ebr. tamid, un cuvant folosit in legatura cu slujbele zilnice necurmate de la sanctuar (vezi Exod 25,30; 27,20; 29,38; 30,8; etc).
16:7 In ziua aceea David a insarcinat pentru intaiasi data pe Asaf si fratii sai sa vesteasca laudele Domnului.
David a insarcinat. [David a predat de prima data, KJV]. [Atunci in acea zi David a predat acest psalm pentru a multumi Domnului in mana lui Asaf si a fratilor sai, KJV]. [In aceeasi zi dadu David in mainile lui Asaf si a fratilor sai acesti psalmi pentru inceputul sarbatorii lui Iehova, trd. Nit]. [Atunci, in acea zi, a hotarat David intaia data sa se cante: Laudati pe Domnul prin mana lui Asaf si a fratilor sai, trd. G. Galaction].
Psalmul redat aici corespunde aproape cuvant cu cuvant cu urmatoarele pasaje din actuala noastra carte a Psalmilor.
v.8-22 �
= Psalmi 105,1-15
v. �= Psalmi 96
23-33 �
v. �= Psalmi 107,134 �
V. �= Psalmi 106,47,4835.36 �
16:8 Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui: faceti cunoscut printre popoare faptele Lui inalte!
Laudat. [Aduceti multumiri, KJV]. Psalmul este un imn de lauda si de adorare la adresa lui Dumnezeu.
16:9 Cantati, cantati in cinstea Lui! Vorbiti despre toate minunile Lui!
Verset ce nu a fost comentat.
16:10 Faliti-va cu Numele Lui cel sfant! Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!
Sa se bucure. Religia era pentru David o experienta de incantare si frumusete. Pentru el cea mai mare bucurie pamanteasca era sa cunoasca bunatatea lui Dumnezeu.
16:11 Cautati pe Domnul si sprijinul Lui, cautati necurmat Fata Lui!
Cautati necurmat fata Lui. A-L cauta pe Domnul trebuie sa fie preocuparea permanenta, continua a vietii, apropiindu-l pe cautator tot mai mult de desavarsirea cerului.
16:12 Aduceti-va aminte de minunile pe care le-a facut, de minunile Lui si de judecatile rostite de gura Lui,
Aduceti-va aminte. O aducere aminte continua a binecuvantarilor Domnului produce in inima copilului lui Dumnezeu un simtamant statornic de bucurie si de incantare. Cand uita bunatatea felurita a lui Dumnezeu, omul pierde adevarata savoare si bucurie a vietii, iar viata lui spirituala intra in declin.
16:13 voi, samanta lui Israel, robul Sau, copiii lui Iacov, alesii Lui!
Verset ce nu a fost comentat.
16:14 Domnul este Dumnezeul nostru; judecatile Lui se implinesc pe tot pamantul.
Verset ce nu a fost comentat.
16:15 Aduceti-va aminte totdeauna de legamantul Sau; de fagaduintele Lui, facute pentru o mie de neamuri de oameni,
Legamantul Sau. Cat timp traiesc, fiintele omenesti trebuie sa-si aduca aminte de prezenta vesnica a lui Dumnezeu si de binecuvantarile Lui ce nu se termina niciodata, fagaduite in legamantul pe care El l-a facut cu ei.
16:16 de legamantul pe care l-a facut cu Avraam, si de juramantul pe care l-a facut lui Isaac;
Pe care l-a facut. Compara cu Genesa 12,1-3; 15,5.6.18; 17,1-8; 22,16-18. Legamantul pe care Dumnezeu l-a facut cu Avraam fusese facut initial cu Adam (vezi PP 37). El este legamantul pe care Dumnezeu il face cu fiecare credincios in Fiul Sau, Isus Hristos, desi dupa ratificarea lui prin sangele lui Hristos este numit "un legamant nou" (Evrei 8,18-13).
16:17 El l-a facut o lege pentru Iacov, un legamant vesnic pentru Israel,
Verset ce nu a fost comentat.
16:18 zicand: Iti voi da tara Canaanului, ca mostenire care v-a cazut la imparteala.
Iti voi da. Tara Canaan, pe care Dumnezeu a fagaduit-o poporului din vechime, era garantia mostenirii intregului pamant de catre toate popoarele mantuite.
16:19 Ei erau putini la numar atunci, foarte putini la numar, si straini in tara aceea.
Verset ce nu a fost comentat.
16:20 Si mergeau de la un neam la altul, si de la o imparatie la un alt popor;
Verset ce nu a fost comentat.
16:21 dar El n-a ingaduit nimanui sa-i asupreasca, si a pedepsit imparati din pricina lor,
N-a ingaduit nimanui. Aceasta este o generalizare poetica, prin care este exprimata ideea ca Dumnezeu considera ca poporul Sau este obiectul grijii Sale supreme. Prin grija exercitata fata de Israel El a manifestat nemarginita Lui iubire si desavarsita Lui grija. Cand se indeparteaza de Dumnezeu, omul respinge mana ocrotitoare a lui Dumnezeu, iar relele care altfel ar fi putut fi evitate, acum se abat asupra lui. Totusi nu toate relele care intristeaza familia omeneasca vin din sursa aceasta. Datorita implicatiilor marii lupte dintre bine si rau i se ingaduie lui Satan sa-i persecute pe cei drepti. Asadar, suferinta nu este neaparat o dovada ca Domnul l-a parasit pe cel care sufera (vezi Iov 1 si 2; Ioan 9,2.3).
A pedepsit imparati. Vezi Genesa 12,17; 20,3; Exod 3,20; 12,29-33.
16:22 zicand: Nu va atingeti de unsii Mei, si nu faceti nici un rau prorocilor mei!
Verset ce nu a fost comentat.
16:23 Cantati Domnului, toti locuitorii pamantului! Vestiti din zi in zi mantuirea Lui;
Toti locuitorii pamantului. [Tot pamantul, KJV]. Toti oamenii primesc binecuvantari de la Dumnezeu si e o datorie de onoare ca, la randul lor, ei sa-I aduca slava. Atunci cand oamenii canta lauda la adresa lui Dumnezeu, ei aduc bucurie in viata lor si pace si bunastare popoarelor pamantului. Atunci cand nu isi inalta glasul in laude bucuroase la adresa lui Dumnezeu pentru feluritele binecuvantari ale cerului, omul comite cea mai mare nedreptate fata de sine insusi si fata de lumea in care traieste.
16:24 povestiti printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!
Printre neamuri. Cand oamenii vor merge in mijlocul semenilor si vor vorbi despre istoria emotionanta a iubirii minunate a lui Dumnezeu, inimi vor fi miscate si multi vor fi castigati de partea Domnului. Lumea asteapta nu atat de mult sa auda teoria adevarului cat sa vada o demonstratie vie a puterii adevarului. Cand oamenii vor iubi cu adevarat pe Dumnezeu si vor merge in lume vestind laudele Lui printre pagani si vorbindu-le despre iubirea si harul Lui fara seaman, marginile intunecate ale pamantului vor rasuna de cantari de bucurie si de slava la adresa lui Dumnezeu.
16:25 Caci Domnul este mare si foarte vrednic de lauda, El este de temut mai presus de toti dumnezeii;
Domnul este mare. Nici o fiinta de pe pamant nu a ajuns sa pretuiasca indeajuns maretia si bunatatea lui Dumnezeu. Cu cat ne vom lua mai mult timp sa cugetam la maretia lui Dumnezeu, cu atat vom fi mai putin inclinati sa umblam dupa propriile noastre interese egoiste sau sa aflam greseli la semenii nostri.
16:26 caci toti dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a facut cerurile.
Dumnezeii popoarelor. Dumnezeii neadevarati sunt nascociri ale oamenilor. Adevaratul Dumnezeu este Creatorul omului, Sustinatorul lumii in care acesta traieste.
16:27 Maretia si stralucirea sunt inaintea Fetei Lui, taria si bucuria sunt in locasul Lui.
Bucuria. Orice om care Il cunoaste pe Domnul are suficiente motive sa fie fericit. Pentru adevaratul copil al lui Dumnezeu, religia este o experienta plina de placere si de bucurie. Cerul va fi un loc fericit, deoarece comuniunea nemijlocita cu Dumnezeu va avea ca urmare realizarea celor mai mari bucurii.
16:28 Familii de popoare, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste!
Verset ce nu a fost comentat.
16:29 Dati Domnului slava pentru Numele Lui! Aduceti daruri si veniti inaintea Lui, inchinati-va inaintea Domnului cu podoabe sfinte.
Aduceti daruri. Nici un om care pretuieste minunata bunatate a lui Dumnezeu nu se va infatisa inaintea Lui cu mainile goale. Ceea ce omul ofera lui Dumnezeu, in conformitate cu ceea ce i s-a incredintat, arata cat de mult pretuieste el binecuvantarile Cerului. Intrucat a primit atat de mult in dar, omul ar trebui sa considere un privilegiu fericit sa dea in dar (vezi Matei 10,8; 2 Corinteni 9,7).
Podoabe. [Frumusete, KJV]. Ebr. hadarah, "podoaba", "slava". Adevarata inchinare tine si de frumusete, dar si de sfintenie. Imbracati in vesmintele lor sfinte, preotii din vechime participau la un serviciu de inchinare care era atat frumos, cat si impresionant. Dar frumusetea ceremoniilor si a simbolurilor nu e o dovada corespunzatoare a "frumusetii sfinteniei". Termenul poate fi considerat ca ar cuprinde in sine un duh de respect tacut, devotiune launtrica si recunostinta plina de bucurie. Nici cerul si nici pamantul nu pot cunoaste o frumusete mai mare ca frumusetea sfinteniei.
16:30 Tremurati inaintea Lui, toti locuitorii pamantului! Caci lumea este intarita, si nu se clatina.
Tremurati inaintea Lui. [Temeti-va inaintea Lui, KJV]. Adica stati inaintea Lui plin de un respect sfant. Omul nu trebuie sa vina inaintea lui Dumnezeu cuprins de o groaza cumplita si de o teama lingusitoare. Dumnezeu este Prietenul omului si nu dusmanul lui. El este cel mai bun Prieten al pacatosului. Isus a venit in lumea aceasta ca sa Se apropie de pacatosi si sa-i salva din pacatele lor (vezi Luca 19,10). Copilasii puteau veni la El fara de nici o urma de teama. Dar Dumnezeu este sfant. El este Domnul cerului si al pamantului. De aceea omul trebuie sa manifeste totdeauna fata de El o atitudine de respect si veneratie, asa cum se cuvine numelui Sau sfant. O astfel de temere nu e incompatibila cu iubirea, dar este cu totul incompatibila cu familiaritatea facila cu care unii oameni vorbesc cu si despre Creatorul si Rascumparatorul lor.
16:31 Sa se bucure cerurile, si sa se inveseleasca pamantul! Sa se spuna printre neamuri ca Domnul imparateste!
Domnul imparateste. Solia cea mai mangaietoare care poate fi data omenirii innebunite este ca Domnul domneste peste cer si pamant. Daca n-ar fi asa, ar exista toate motivele de neliniste si teama. "In mijlocul neintelegerilor si nelinistii natiunilor, Acela care domneste peste heruvimi continua sa dirijeaza treburile pamantului" (PK 536).
16:32 Sa urle marea cu tot ce este in ea! Campia sa se inveseleasca impreuna cu tot ce este pe ea!
Campia sa se veseleasca. Atat de minunat este gandul bunatatii si al iubirii nemarginite a lui Dumnezeu, ca pana si natura neinsufletita este chemata sa se veseleasca in prezenta Creatorului si Domnului ei. Omului a carui inima se armonizeaza cu inima lui Dumnezeu natura ii transmite o solie incurajatoare despre slava lui Dumnezeu, o solie care aduce bucurie sufletului omenesc. Pe pamantul lui Dumnezeu, omul si natura se pot bucura impreuna in binecuvantarile care vin din mana generoasa a Domnului.
16:33 Sa chiuie copacii din padure inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul.
Sa judece pamantul. Venirea Domnului ca Judecator va fi un prilej de bucurie, deoarece va marca sfarsitul domniei pe pamant a pacatului si terorii, indepartarea blestemului de pe pamant, precum si readucerea pamantului in starea initiala de frumusete si fericire edenica. Pentru cei care au facut pace cu Dumnezeu, venirea dreptului Judecator al cerului va marca implinirea fericita a tuturor nadejdilor lor, timpul catre care fiecare patriarh sfant a privit ca implinire a celor mai scumpe visuri ale lui. Lumea de azi are nevoie disperata de venirea dreptului Judecator. Orice nedreptate si orice constrangere, orice cruzime si orice fapta rea, orice inima indurerara si orice suflet bolnav de pacat reclama venirea lui Dumnezeu ca sa judece pamantul si sa readuca fiilor oamenilor dreptatea, onoarea, pacea si nadejdea. Compara cu Apocalipsa 6,10.
16:34 Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veac!
Indurarea Lui tine. Dupa cum Dumnezeu este vesnic, tot asa sunt si indurarea, iubirea si indelunga Lui rabdare.
16:35 Ziceti: Mantuieste-ne, Dumnezeul mantuirii, strange-ne si scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca sa laudam Numele Tau cel sfant, si sa ne punem slava in a Te lauda!
Verset ce nu a fost comentat.
16:36 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vesnicie in vesnicie! Si tot poporul a zis: Amin! si lauda pe Domnul!
Amin. In acest strigat unit al poporului la sfarsitul psalmului lui David avem cel putin un consimtamant exterior cu privire tot cea ce fusese zis. Inima regelui si a poporului s-au unit in lauda si multumire la adresa Cerului. In "Aminul" lor calduros ei au repetat acceptarea de catre ei a prevederilor legamantului vesnic al lui Dumnezeu. Insa o data ei si-au manifestat dorinta de a fi poporul lui Dumnezeu.
16:37 David a lasat acolo, inaintea chivotului legamantului Domnului, pe Asaf si pe fratii lui, ca sa slujeasca necurmat inaintea chivotului, implinindu-si datoria zi de zi.
Necurmat. Lucrarea preotilor in sanctuar era o slujba zilnica, continua care trebuia sa aiba loc fara oprire sau intrerupere, un prototip al lucrarii necurmate a lui Isus in cer in favoarea poporului Sau.
16:38 A lasat pe Obed-Edom si pe Hosa cu fratii lor, in numar de saizeci si opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, si pe Hosa, ca usieri.
Fratii lor. LXX, Siriaca si Vulgata zic "fratii lui".
16:39 A pus pe preotul Tadoc si pe preoti, fratii sai, inaintea locasului Domnului, pe inaltimea din Gabaon,
Gabaon. Acum relatarea se intoarce de la cortul din Ierusalim, cu chivotul legamantului, spre tabernacolul mozaic de la Gabaon. Altarul arderilor de tot (cap. 21,29), impreuna cu tot ceea ce tinea de tabernacol, cu exceptia chivotului, a fost pastrat la Gabaon. Mutarea chivotului in noul lui locas din Ierusalim a marcat primul pas catre infiintarea unui nou sanctuar national. Deocamdata preotia lui Tadoc la vechiul sanctuar al lui Israel a continuat la Gabaon. Vezi la 1 Regi 3,4; 2 Cronici 1,3-6.
16:40 ca sa aduca necurmat Domnului arderi de tot, dimineata si seara, pe altarul arderilor de tot, si sa implineasca tot ce este scris in legea Domnului, poruncita lui Israel de Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
16:41 Cu ei erau Heman si Iedutun, si ceilalti care fusesera alesi si numiti pe nume ca sa laude pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac.
Sa laude. [Sa aduca multumiri, KJV]. O parte distinctiva a formulei liturgice (vezi 1 Cronici 16,34; Psalmi 136,1-3,26 ).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-3 PP 708
10 �
GC 157
22 �
3T 39 4; 4T 229
35 �
PK 202
36 �
5T 318
16:42 Cu ei erau Heman si Iedutun, care aveau trambite si timbale pentru cei ce sunau din ele, si instrumente pentru cantari in cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau usieri.
Verset ce nu a fost comentat.
16:43 Tot poporul s-a dus fiecare la casa lui, si David s-a intors sa-si binecuvanteze casa.
Verset ce nu a fost comentat.