55:1 655. Pierduta-n
umbra mortii
55:2 Pierduta-n umbra mortii,
o lume ratacea,
Pe când Nadejdea vietii
pe cruce se stingea...
Dorind în noi sa nasca
al slavei Paradis,
Isus, ca jertfa sfânta,
statea-ntre cer si-abis!
55:3 S-a dezbracat de slava,
al lumii Creator,
Cu trupul frânt pe cruce, El, Robul tuturor...
Si mila-I ne-nteleasa
rasuna pâna-n veac:
"O, iarta-i, Sfinte Tata,
caci ei nu stiu ce fac!"
55:4 Iubirea rastignita
în suflet mi-am ascuns
Si azi, la cina sfânta,
vad harul nepatruns,
Vad mila ce se pleaca
spre rugaciunea mea,
Vad dragostea suprema
cu care voi cina!