57:1 357. Doamne,
Tu mereu ma-nvata!
57:2 Doamne, Tu mereu ma-nvata
Ce cuvinte sa rostesc,
Mustra-ma si da-mi povata
Nici în gând sa nu gresesc!
Da-mi putere-n clipe grele,
Blând sa fiu si rabdator,
Pune straja gurii mele,
Inimii sa-i pui zavor!
57:3 Doamne, Tu mereu mi-arata
Limba mea cum sa-Ti închin,
În vorbire sa împarta
Harul Tau, si nu venin!
Iar la dreapta judecata,
Înaintea Ta voi sta,
N-as vrea sa ajung vreodata
Osândit de limba mea!
57:4 Nimeni n-a vorbit ca Tine,
Doamne, plin de Spirit Sfânt,
Pune, astazi, si în mine
Dragoste si-al Tau Cuvânt!
Numai vorbe de zidire
Vreau mereu ca sa rostesc,
Da-mi a Ta desavârsire
Nici în gând sa nu gresesc!