31:1 331. O, blânda stea
31:2 O, blânda Stea, iubit Mântuitor,
Condu-ma Tu!
Când totu-i trist, sperantele când mor,
Condu-ma Tu!
Decât sa cad trudind fara ragaz,
Destul acum sa fac un singur pas.
31:3 Pâna acum cu dor eu nu Ti-am zis
Condu-ma Tu!
Caci eu voiam un drum de tot deschis,
Condu-ma Tu!
Azi sfatul Tau e tot ce mi-a ramas,
Destul sa vad, sa fac un singur pas.
31:4 Chiar printre stânci, pe drum
necunoscut,
Condu-ma Tu!
Când neguri vin, eu nu voi fi pierdut,
Condu-ma Tu!
Sunt orb si gol, de-aceea nu Te las,
Destul acum sa fac un singur pas.
31:5 În suferinti, în lanturi de dureri,
Condu-ma Tu!
Pâna voi fi ajuns la Tine-n cer,
Condu-ma Tu!
Când vocea ta aud în orice ceas,
Destul atunci sa fac un singur pas.
31:6 Nu ma lasa în lacrimi si nevoi,
Condu-ma Tu!
Revarsa-n mine azi sperante noi, Condu-ma Tu!
Doar mila Ta ma scoate din impas,
Destul acum sa fac un singur pas.