12:1 312. Cum doreste
cerbul apa
12:2 Cum doreste cerbul apa
Din izvor racoritor,
Astfel sufletu-mi tânjeste
Dupa-al sau Mântuitor.
Pe aripi de rugaciuni,
Din adâncuri de genuni,
Se înalta catre stele
Visul mântuirii mele.
12:3 Lacrimi multe si suspine,
Iata hrana ce-o primesc
Când ma-ntreaba hulitorii:
,,Unde-i Tatal tau ceresc?"
Suferind ocara lor,
De Locasul Tau mi-e dor,
Sa-Ti înalt, printre suspine,
Slava Tie, Slava Tie!
12:4 Suflete, de ce te tulburi
Si gemi în launtrul meu?
Pune-ti dar nadejdea toata
Doar în viul Dumnezeu!
El e mântuirea ta;
Iarasi Îl vei lauda
Când Îsi va-ndrepta spre tine
Fata Lui, sa te lumine!