57:1 257. Parintele meu
e foarte bogat
57:2 Parintele meu e foarte bogat:
Comorile lumii chiar El le-a creat!
Al Lui e pamântul si vesnic va fi,
Nu-i nimeni sa aiba mai mari bogatii!
57:3 Pe unicul Fiu la noi L-a trimis,
Prin El poarta cerului ni s-a deschis;
Suntem asteptati în maretul palat
Ca rod al Golgotei, ca fii de-Mparat.
57:4 Desi sunt nascut ca om pacatos,
Mai mult ce-am visat
voi avea prin Hristos:
Vesmânt al dreptatii,
un vesmânt alb, curat
Si-a slavei coroana, ca fiu de-Mparat!
57:5 Aici pe pamânt eu sunt peregrin,
Dar am un palat sus în cerul senin!
Desi câteodata pe cale-am oftat,
Eu am fericirea ca-s fiu de-Mparat.