54:1 254. "Pe veci cu Dumnezeu!"
54:2 "Pe veci cu Dumnezeu!",
asa-i deviza mea,
Cuvântu-acesta-i farul meu
si noaptea-i steaua mea.
În lume cât traiesc,
strain si calator,
Întruna vreau sa locuiesc
cu-al meu Mântuitor!
Scump Isus, scump Isus
de Tine mi-este dor!
54:3 Spre cer mereu privesc,
acolo-i tara mea,
De multe ori ma socotesc
ca si sosit în ea!
Si-atunci mai mult mi-e dor,
un dor nepotolit,
Mi-e dor de-orasul uimitor,
Ierusalim iubit!
Sfânt oras, sfânt oras,
Ierusalim iubit!
54:4 Adesea în dureri,
când cad si când suspin,
Ca si-al lui Noe porumbel,
la arca iarasi vin…
Si-n sufletu-mi mereu,
ca pe seninul cer
Se-arata-al pacii curcubeu
cu scumpe mângâieri!
Semn ceresc, semn ceresc,
cum mângâi tu-n dureri!
54:5 Pe veci cu Dumnezeu!
O, Doamne-ajuta-mi Tu
Ca tot spre Tine dorul meu
sa mi-l îndrept de-acu’!
Scaparea Tu îmi esti,
iar bucuria mea
În locuintele ceresti
la Tine-o voi avea!
Pacea mea, pacea mea
la Tine-o voi avea!