47:1 247. Spre culmi
de munte
47:2 Spre culmi de munte îmi înalt privirea,
De unde vine ajutorul meu,
De la Acel ce tine-n mâini zidirea,
De la slavitul nostru Dumnezeu.
47:3 Da, El vegheaza sa nu-ti clatini pasul,
El te pazeste, credincios, la fel,
Chiar si atunci când îti asterni popasul;
El, ce-a condus poporul Israel!
47:4 El te iubeste ca pe o comoara;
Ti-e adapost în soare arzator,
Ca un izvor de umbra ce coboara
Pe dreapta ta, asa odihnitor!
47:5 Când Domnul fi-va pururi lânga tine,
De-orice pacat salvat în vesnicii,
Cu sufletul purtat de mâini divine,
De-acum si pâna în etern, vei fi!