88:1 188. Când ma plec
în rugaciune
88:2 Când ma plec în rugaciune,
Domnu-aude glasul meu,
Vine-ndata si-mi raspunde
Si-mi ajuta-n orice greu.
Daca totusi zaboveste,
Stiu ca nu sunt parasit:
El ma-nvata si doreste
Sa astept mai linistit.
88:3 Când ma plec în rugaciune,
Vine cerul pe pamânt;
Orice dar în El se-ascunde,
În Isus cel bun si blând.
O fântâna nesecata
Este-n veci iubirea Sa,
Când Îi spun durerea toata,
Domnul umple viata mea.
88:4 Când ma plec în rugaciune,
Stau pe sfinte înaltimi,
Unde pacea ma patrunde
Cu lumini de heruvimi;
Uit atunci de suferinta,
Uit de toata calea grea
Si ma bucur în credinta,
Aleluia, osana!