73:1 173. Stânca mântuirii
73:2 Stânca mântuirii, Tu,
Catre Tine vin acu’,
Lasa sângele-Ti varsat
Sa ma spele de pacat;
Ratacit am fost si rau,
Ia-ma Tu la sânul Tau!
73:3 Caci ce zice Legea Ta
Ca sa fac eu n-as putea,
Chiar s-alerg, sa lupt cât pot,
Si sa plâng amar de tot;
Daca harul Tau n-ar fi,
Stiu ca nu m-as mântui.
73:4 Neputând sa-aduc nimic,
Lânga cruce stau si zic:
"Eu sunt gol, da-mi Tu vesmânt,
Eu sunt slab, Tu fa-ma sfânt!
Îndurarea Ta o cer,
Daca nu mi-o dai azi, pier!"
73:5 Stânca mântuirii mi-esti,
Azi Te rog sa ma primesti!
Pân’ acum Tu m-ai chemat,
Dar eu tot Te-am refuzat;
Azi când vreau al Tau sa fiu,
Înca nu e prea târziu!