96:1 96. De ce
sa nu cânt întruna?
96:2 De ce sa nu cânt întruna,
multumind lui Dumnezeu?
Caci spre bine totdeauna
ma conduce sfatul Sau;
Toate nu-s decât iubire,
câte de la Domnul vin,
Câte 'nalta si sustin
printre stânci de prigonire…
Toate pier si praf se fac,
dar iubirea Lui sta-n veac!
96:3 Cum un vultur sub aripa
îsi aduna pe-ai sai pui,
Asa Domnu-n orice clipa
m-apara cu bratul Lui.
El veghea ca un Parinte
peste mine chiar când eu
Nu stiam de harul Sau,
fiind copil fara de minte…
Toate pier si praf se fac,
doar iubirea Lui sta-n veac!
96:4 O, nespusa bunatate!
El pe Fiul mi L-a dat,
Din pacat si de la moarte
al Sau sânge m-a scapat.
Iar în inima îmi pune
al credintei foc nestins
Care da curaj ne-nvins
si chiar iadul ti-l supune!
Toate pier si praf se fac,
doar iubirea Lui sta-n veac!
96:5 El Îsi pleaca a Sa fata
si ma scapa de-orice rau,
Iar în orice dimineata
ma învata-un cântec nou…
Da-mi, o, Doamne-acum putere
sa pricep iubirea Ta,
Vesnic sa ramân în ea,
împlinind tot ce-mi vei cere!
Si-n cântari si-n tot ce fac
sa Te preamaresc în veac!