44:1 41. Dragostea lui Dumnezeu pentru cel păcătos
44:2 Cerul şi inima omului. În timp ce Domnul Hristos deschide cerul pentru om. Viaţa pe care El o pune la dispoziţie face posibilă deschiderea inimii omului pentru cer. Păcatul nu numai că ne îndepărtează de Dumnezeu, dar şi distruge în sufletul omului dorinţa şi capacitatea de a-L cunoaşte. Misiunea Domnului Hristos este aceea de a înlătura această lucrare a răului. El are puterea de a revigora şi de a reface capacităţile noastre, paralizate de păcat, mintea întunecată şi voinţa pervertită. El deschide înaintea noastră comorile Universului şi împarte putere de a discerne aceste comori.
44:3 Fiecare om este cunoscut în mod individual de Domnul Isus. Domnul Isus ne cunoaşte pe fiecare în parte şi este mişcat de simţământul neputinţelor noastre. El ne cunoaşte pe toţi pe nume. El cunoaşte casa în care locuim şi numele fiecăruia dintre cei ce stau în ea. Au fost ocazii când El a dat îndrumări unora din slujitorii Săi să meargă pe o anumită stradă şi într-o anumită cetate, la o astfel de casă, pentru a găsi pe una dintre oile Sale.
44:4 Fiecare suflet este atât de deplin cunoscut de Domnul Isus ca şi când el ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Suferinţa fiecăruia îi mişcă inima. Strigătul pentru ajutor ajunge la urechea Sa. El a venit să atragă pe toţi oamenii la Sine. El le spune: "Veniţi la Mine", iar Duhul Său mişcă inimile lor pentru a-i atrage să vină la El. Mulţi refuză să fie atraşi. Domnul Isus îi cunoaşte.
44:5 El ştie de asemenea cine ascultă cu bucurie chemarea Sa şi sunt gata să se supună grijii şi păstoririi Sale. El spune: "Oile Mele Îmi cunosc glasul, Eu le cunosc şi ele Mă urmează." El le poartă de grijă ca şi când n-ar exista pe lume altele în afară de ele. (DA, 479, 480)
44:6 Mustrarea demonilor de şapte ori. Maria a fost privită ca o mare păcătoasă însă Domnul Hristos cunoştea împrejurările care îi influenţaseră viaţa. El ar fi putut stinge orice scânteie de nădejde din sufletul ei, dar nu a făcut aşa. El a ridicat-o din ruină şi disperare. De şapte ori L-a auzit ea cum a certat demonii care îi stăpâniseră inima şi mintea. Ea auzise strigătele Sale puternice către Tatăl pentru binele ei, ştiu cât de dezgustător este păcatul pentru curăţia Lui nepătată şi în puterea Lui, biruise.
44:7 Schimbarea Mariei. În timp ce pentru ochiul omenesc cazul părea fără nădejde, Hristos a văzut în Maria capacitatea de a face binele. A văzut părţile bune ale caracterului ei. Prin planul de mântuire se rânduiseră omenirii mari posibilităţi. Şi în Maria acestea aveau să fie realizate. Prin harul Său, ea a devenit părtaşă de natură divină. Aceea care fusese decăzută şi a cărei minte fusese o locuinţă a demonilor, ajunsese foarte aproape de Mântuitorul prin comuniune şi slujire.
44:8 Maria a fost aceea care stătea la picioarele Lui şi învăţa de la El. Maria fusese aceea care turnase pe capul Lui mirul de mare preţ şi Îi spălase picioarele cu lacrimile ei. Maria a stat alături de cruce şi L-a urmat la mormânt. Maria a fost prima la mormânt după înviere. Maria a fost cea dintâi care a adus vestea despre Mântuitorul înviat.
44:9 Cu cât este mai mare păcatul, cu atât este mai mare nevoia de Isus. Isus cunoaşte cazul fiecărui om. Tu poate zici: "Sunt un păcătos, foarte păcătos.' Se poate să fie aşa; dar cu cât eşti mai rău,
44:10 cu atât ai mai mare nevoie de Isus. El nu-i izgoneşte pe cei care plâng sau sunt întristaţi. El nu spune nimănui despre tainele inimii tale care vrei să rămână ascunse, ci invită pe fiecare suflet tremurând să prindă curaj. El iartă din toată inima pe toţi cei care vin la El, căutând iertare şi îndreptare.
44:11 Domnul Hristos ar fi putut însărcina îngerii cerului să reverse cupele mâniei Sale asupra lumii noastre, pentru a-i distruge pe cei care Îl urăsc pe Dumnezeu. El ar putea să şteargă punctul acesta negru din Universul Său. Dar nu face acesta. El stă la altarul tămâierii prezentând înaintea lui Dumnezeu rugăciunile acelora care doresc ajutorul Său.
44:12 Aceia care caută scăpare la El sunt înălţaţi de Isus mai presus de acuzaţiile şi de vorbirile de rău ale oamenilor. Nici oamenii, nici îngerii nu pot să-i acuze. Hristos îi face părtaşi de natura Sa dumnezeiască şi umană. Ei stau alături de marele purtător de păcate în lumina care străluceşte de la tronul lui Dumnezeu. "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit. Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi (Rom. 8, 33.34). (DA, 568)
44:13 Un ajutor care nu dă greş niciodată. Sufletul care s-a predat lui Hristos este mai de preţ decât lumea întreagă. Mântuitorul ar fi trecut prin agonia Calvarului chir dacă prin aceasta n-ar fi fost mântuit decât un singur om. El nu va părăsi niciodată pe nici unul dintre cei pentru care a murit. El îi va păstra prin puterea Sa pe toţi, afară de cazul că urmaşii Săi aleg să-L părăsească.
44:14 În toate încercările noastre, avem un ajutor care nu lipseşte niciodată. El nu ne lasă să luptăm singuri cu ispita, să ne batem cu răul şi să fim în cele din urmă zdrobiţi sub poveri şi întristare. Cu toate că acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credinţei poate auzi glasul Lui, zicând: "Nu te teme; căci Eu sunt cu tine. Eu
44:15 sunt Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor" (Apoc. 1, 18). Am suferit întristările tale, am trecut prin luptele tale şi Eu am plâns. Cunosc chiar şi durerile prea adânci pentru a fi rostite la urechea unui om. Să nu crezi că eşti singur şi părăsit. Deşi suferinţa ta nu mişcă nici o coardă sensibilă în vreo inimă de pe pământ, priveşte la Mine şi vei trăi. "Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine" (Is. 54, 10). (DA, 483)
44:16 Ură faţă de păcat, iubire faţă de păcătoşi. Isus S-a ridicat şi, privind la femeie, a zis: "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?" "Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti."
44:17 Femeia stătuse în faţa lui Isus tremurând de frică. Cuvintele Lui: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea", au sunat pentru ea ca o sentinţă de moarte. Nu îndrăznea să ridice ochii către faţa Mântuitorului, ci îşi aştepta soarta în tăcere. Cu inima cuprinsă de uimire, a văzut cum acuzatorii ei se îndepărtează fără cuvânt şi plini de nelinişte; apoi au ajuns la urechile ei aceste cuvinte: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti." Cu inima zdrobită, ea s-a aruncat la picioarele lui Isus, exprimându-şi printre suspine iubirea plină de recunoştinţă şi mărturisindu-şi păcatele cu lacrimi amare.
44:18 Începutul unei vieţi noi. Acesta a fost pentru ea începutul unei vieţi noi, o viaţă de curăţie şi pace, devotată în slujba lui Dumnezeu. În ridicarea acestui suflet căzut, Isus a săvârşit o minune mai mare decât vindecarea celei mai rele boli trupeşti. El a vindecat boala spirituală, care duce la moarte veşnică. Femeia aceasta pocăită
44:19 a devenit una dintre cele mai statornice urmaşe a Lui. Prin iubire şi devotament pline de sacrificiu de sine, ea şi-a exprimat recunoştinţa faţă de harul Lui iertător.
44:20 În actul Său de a ierta pe această femeie şi a o încuraja să ducă o viaţă mai bună, caracterul lui Isus străluceşte în frumuseţea dreptăţii desăvârşite. Deşi nu acoperă păcatul şi nici nu micşorează simţul vinovăţiei, El nu caută să condamne, ci să mântuiască. Lumea avea numai dispreţ şi batjocoră pentru femeia acesta greşită, dar Isus îi spune cuvinte de mângâiere şi nădejde. Cel nepătat are milă de slăbiciunea celui păcătos şi-i întinde o mână de ajutor. În timp ce fariseii făţarnici acuză, Isus îi zice: "Du-te şi să nu mai păcătuieşti."
44:21 Dragostea creştină nu critică. Nu este un adevărat urmaş al lui Hristos acela care, întorcând privirea, se îndepărtează de cel greşit, lăsându-l să-şi urmeze neîmpiedicat calea spre ruină. Cei care se grăbesc să-i acuze pe alţii, şi, plini de râvnă, îi aduc în faţa justiţiei, sunt adesea mai vinovaţi în propria lor viaţă decât cei pe care îi acuză. Oamenii urăsc pe păcătos, în timp ce iubesc păcatul. Hristos urăşte păcatul, dar îi iubeşte pe păcătos. Acesta va fi spiritul celor care Îi urmează. Iubirea creştină e înceată la mustrare, grăbită să observe pocăinţa, gata să ierte, să încurajeze, să aşeze pe cel greşit pe calea sfinţeniei şi să-i întărească paşii pe acest drum. (DA, 461, 462)
44:22 Domnul Isus, prietenul păcătoşilor. Vreau să vă atrag atenţia asupra făgăduinţelor preţioase din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu toţi cei care sunt copii ai lui Dumnezeu au aceleaşi puteri, aceleaşi temperamente, aceeaşi încredere şi aceeaşi tărie. Sunt cu adevărat fericită că simţămintele noastre nu constituie dovada că nu suntem copii ai lui Dumnezeu. Vrăjmaşul vă va ispiti să credeţi că aţi făcut lucruri care v-au despărţit de Dumnezeu şi că El nu vă mai iubeşte, însă Domnul nostru încă ne iubeşte şi noi putem şti, prin cuvintele pe care le-a lăsat scrise valabile pentru
44:23 cazuri ca ale noastre. "Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit" (1 Ioan 2, 1). "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1, 9).
44:24 Acum, scumpa mea soră, am dovada că Dumnezeu te iubeşte şi scumpul Mântuitor care S-a dat pe Sine Însuşi pentru tine nu te va alunga de la El pentru că eşti ispitită şi pentru că, datorită slăbiciunii tale, ai putea să fii biruită. El te iubeşte încă.
44:25 Petru L-a lepădat pe Domnul Său în ceasul încercării însă Domnul nu l-a părăsit pe sărmanul său ucenic. Deşi Petru s-a urât pe sine însuşi, Domnul l-a iubit şi după învierea Sa l-a chemat pe nume şi i-a trimis o solie plină de iubire. O, ce Mântuitor bun, îndurător şi iubitor avem! El ne iubeşte chiar dacă noi greşim.
44:26 Făgăduinţele scumpe ale lui Dumnezeu. Nu vă faceţi atâtea griji în timp ce staţi departe de braţele Mântuitorului, ci bizuiţi-vă pe El prin credinţă. El vă iubeşte; El vă poartă de grijă. El vă binecuvântează şi vă va da pacea şi harul Său. El îţi spune: "Păcatele ţi-au fost iertate" (Mat. 9, 2). Poate suferi datorită unor infirmităţi trupeşti, însă acesta nu constituie dovada că Domnul nu lucrează în favoarea ta în fiecare zi. El te va ierta în mod deplin. Strânge în sufletul tău făgăduinţele preţioase ale lui Dumnezeu. Domnul Isus este prietenul nostru constant, neschimbător şi El doreşte ca tu să te încrezi în El.
44:27 Dumnezeu este la lucru, dar şi Satana este la lucru. Satana vrea să ne îndepărteze mintea de la Ajutorul nostru cel puternic, să ne concentrăm atenţia asupra stării noastre decăzute şi să simţim că toate puterile sunt irosite şi Dumnezeu este dezonorat. Numai priviţi la voi înşivă ci către desăvârşirea lui Hristos.
44:28 Neprihănirea lui Hristos în dreptul nostru. Noi nu putem fabrica o neprihănire pentru noi înşine. Domnul Hristos are în mâinile Sale
44:29 haina cea curată a neprihănirii cu care vrea să ne îmbrace. El va rosti cuvinte dulci de iertare şi nădejde. El prezintă sufletelor noastre însetate fântâni cu apă vie prin care să putem fi învioraţi. El ne invită să venim la El cu toate poverile noastre, cu toate durerile noastre, şi ne promite că vom avea odihnă. De aceea, dacă venim la El, noi trebuie să credem că El ne iartă şi trebuie să ne arătăm credinţa bizuindu-ne pe dragostea Lui. Inima este mişcată de tot ceea ce este duios şi curat şi nobil - ambiţii înalte, bucurii sfinte, motive nobile, simpatii plăcute şi ajutor în nevoie.
44:30 El oferă iertare deplină. Domnul Isus cunoaşte greşeala din trecut şi iartă, iar noi nu trebuie să-L dezonorăm îndoindu-ne de dragostea Lui. Acest simţământ de vinovăţie trebuie depus la picioarele crucii de pe Calvar. Simţământul păcătoşeniei a otrăvit izvoarele vieţii şi ale fericirii adevărate. Acum Domnul Isus spune: "Puneţi totul asupra Mea. Voi lua asupra Mea păcatele voastre. Vă voi da pace. Preţuiţi-vă pe voi înşivă pentru că Eu v-am cumpărat cu preţul propriului Meu sânge. Voi sunteţi ai mei. Voinţa voastră slăbită Eu o voi întări, iar remuşcările pentru păcat Eu le voi îndepărta."
44:31 Apoi, întoarceţi-vă cu inima mulţumită către Dumnezeu şi prindeţi-vă de nădejdea pe care v-o pune în faţă. Dumnezeu primeşte inima voastră zdrobită, pocăită şi vă oferă o iertare deplină. El se oferă să vă adopte în familia Lui, acordându-vă harul Său pentru a vă ajuta în slăbiciunile voastre. Iar Mântuitorul cel scump vă va conduce pas cu pas dacă vă aşezaţi mâna în mâna Lui, lăsându-L să vă călăuzească.
44:32 Căutaţi preţioasele făgăduinţe ale lui Dumnezeu. Dacă Satana aduce ameninţări în faţa voastră nu le daţi atenţie, ci agăţaţi-vă de făgăduinţe şi lăsaţi ca sufletul să vă fie mângâiat de strălucirea aceasta. Norul, el însuşi, este întunecat, însă când este umplut cu lumină, capătă strălucirea aurului, pentru că slava lui Dumnezeu este asupra lui.
44:33 Fie ca Domnul să îţi binecuvânteze sufletul prin aceste câteva cuvinte pe care m-a îndrumat să ţi le scriu. (Scrisoarea 99, 1896)
44:34 Ţinta iubirii lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu întinde zi de zi mâna Sa prin Domnul Isus Hristos, invitându-i pe cei păcătoşi şi decăzuţi. El îi va primi pe toţi. El spune bun-venit tuturor. Slava Sa constă în faptul că îi poate ierta pe cei mai mari păcătoşi. El va lua prada din mâna celui puternic, El va elibera pe cel captiv, El va smulge tăciunele din foc. El va coborî lanţul de aur al îndurării Sale până la cea mai de jos adâncime a nenorocirii omeneşti, pentru a ridica sufletul degradat, contaminat de păcat.
44:35 Fiecare fiinţă omenească constituie ţinta iubirii Sale, căci El Şi-a dat viaţa pentru a-i putea aduce pe oameni înapoi la Dumnezeu. Sufletelor vinovate şi deznădăjduite pe punctul de a fi năruite de meşteşugirile şi cursele lui Satana, El le poartă de grijă aşa cum un păstor poartă de grijă orilor din turma sa. (MH, 161, 162)