41:1 38. Sfaturi pentru misiunile din oraşe şi către conducătorii de instituţii
41:2 Comportamentul conducătorilor de misiuni din oraşe. [ Acest sfat a fost dat în 1893, când "misiunile din oraşe" era un nume special pentru un anumit fel de efort evanghelistic. Acesta consta dintr-o echipă compusă din pastori, colportori, surori medicale şi alţii. Astăzi este numit uneori "câmp de şcoală". ] Misiunile sunt esenţiale ca temelie pentru efortul misionar din oraşele noastre, însă dacă nu se vor depune eforturi serioase din partea acelora care conduc aceste misiuni pentru a sta la postul datoriei, Satana va prelua controlul şi se vor înregistra pierderi...
41:3 În aceste misiuni trebuie să fie implicate persoane căsătorite care se vor comporta în modul cel mai cuviincios. Însă primejdia nu este numai din partea tinerilor, dar şi din partea bărbaţilor căsătoriri şi a femeilor căsătorite, lucrătorii trebuie să clădească zidurile cuviinţei şi virtuţii împrejurul lor, astfel ca femeile să nu ademenească pe bărbaţi iar bărbaţii să nu momească pe femei. Este nevoie de ferire de tot ce se pare rău.
41:4 Predomină sentimentalismul bolnav. Bărbaţii căsătoriţi primesc atenţie din partea unor femei căsătorite sau necăsătorite; femeile de asemenea, par a fi fermecate şi îşi pierd minte şi discernământul spiritual, bunul simţ; ei fac chiar acele lucruri pe care le condamnă Cuvântul lui Dumnezeu ... Avertizările şi mustrările sunt în faţa lor foarte clare, şi cu toate acestea, ei pornesc pe aceeaşi cărare pe care au mers şi alţii înaintea lor, este ca şi cum ar fi antrenaţi într-un joc nebun. Satana îi conduce spre ruina lor, pentru a pune în pericol cauza lui Dumnezeu, pentru a răstigni din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi a-L expune ruşinii publice.
41:5 Nici un om, fie bătrân, fie tânăr nu prezintă siguranţă dacă nu simte nevoia de a căuta sfatul lui Dumnezeu la orice pas. Numai aceia care întreţin o strânsă legătură cu Dumnezeu vor învăţa să aibă stimă pentru oameni, să trateze cu respect pe cei curaţi, pe cei buni, pe cei umili şi pe cei blânzi. Inima trebuie
41:6 păzită, aşa cum a fost ceea ce lui Iosif. Atunci ispitele de îndepărtare de integritate vor fi întâmpinate cu hotărâre. "Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Gen. 39, 9). Cea mai puternică ispită nu este o scuză pentru păcat. Oricât de aspră ar fi presiunea care se exercită supta ta, păcatul constituie propria ta faptă. Locul de unde porneşte este inima nerenăscută.
41:7 Cel mai mare trădător. Un bărbat care a pretins că a crezut adevărul prezent timp de ani de zile şi care este socotit de către fraţii săi vrednic de a i se încredinţa funcţii de încredere, poate ajunge nepăsător atunci când, printr-o schimbare de împrejurări, este ispitit, şi cu timpul el poate ispiti pe alţii. Un astfel de caz este trist cu adevărat, căci el scoate la iveală faptele unei inimi stricate, lipsa acelui principiu pe care ar trebui să-l posede orice creştin.
41:8 Când unul căruia i s-au încredinţat mari responsabilităţi îşi trădează ceea ce i s-a încredinţat cu sfinţenie, şi se predă el însuşi în mâinile lui Satana, ca un instrument al păcatului spre a semăna sămânţa păcatului, pentru a strica inimile şi minţile altora, un astfel de om este cel mai mare trădător. De la un astfel de om, mânjit, întinat, tinerii primesc adesea primele gânduri necurate care vor conduce spre o viaţă de ruşine, o viaţă stricată.
41:9 Lucrători care duc lipsă de principii hotărâte. Dacă bărbaţii care au conducerea unei misiuni nu sunt hotărâţi la principiu, hotărâre care să-i ferească de orice urmă de uşurătate şi familiaritate nepotrivită faţă de fete şi femei, potrivit cu lumina care mi-a fost arătată atât de clar, aceştia să fie scoşi din funcţie fără să li se dea o a doua şansă. Există o destrăbălare a sufletului care conduce la astfel de obiceiuri şi practici nesăbuite care vor dezechilibra tot binele pe care îl pot face aceste persoane. Trăim într-un veac de stricăciune morală, lumea este o a doua Sodoma. Aceia care aşteaptă venirea Fiului omului, care sunt conştienţi că se află chiar la hotarele lumii veşnice, ar trebui să dea un exemplu în
41:10 armonie cu credinţa lor. Cei care nu menţin curăţia şi sfinţenia nu sunt acceptaţi de Dumnezeu. Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu au principii puternice înrădăcinate, care nu pot fi îndepărtate prin ispitiri, deoarece Domnul Hristos nu locuieşte în inimile lor prin credinţă.
41:11 Inutilă o a doua şansă. O a doua şansă nu ar fi de nici un folos pentru cei al căror simţ moral este atât de pervertit încât nu pot vedea primejdia în care se află. După ce am susţinut mult timp adevărul, (dacă) puterea sfinţitoare a acestuia nu a întemeiat caracterul pe evlavie, virtute şi curăţie, aceştia să fie îndepărtaţi din lucrare fără întârziere, deoarece prin aceştia Satana va strecura pe nesimţite, aceleaşi sentimente de delăsare în minţile acelora care ar trebui să aibă un exemplu de virtute şi demnitate morală. Orice se apropie de sentimentalism bolnav, orice familiaritate ar trebui să fie mustrată cu hotărâre. (GCB 1893, p. 162)
41:12 Nu este timp pentru porniri stricate. Timpul nostru de har este scurt în cel mai fericit caz. Familiaritatea dintre bărbaţii căsătoriţi şi femeile căsătorite şi fetele tinere este dezgustătoare pentru Dumnezeu şi îngerii cei sfinţi. Îndrăzneala tinerelor fete de a se aşeza în compania tinerilor, învârtindu-se pe lângă aceştia la lucru, intrând în discuţie cu ei, vorbind lucruri banale, deşarte, umileşte pe femei. Le înjoseşte chiar înaintea acelora faţă de care fac asemenea lucruri.
41:13 Este nevoie de reformă în instituţiile noastre. Orice uşurătate, orice atenţie necuvenită faţă de bărbaţi sau femei trebuie condamnată şi întreruptă. Unii, chiar bărbaţi căsătoriţi care şi-au îngăduit această comportare uşuratică au încercat să se scuze şi să scape de critică susţinând că ei nu au făcut nimic rău din punct de vedere moral.
41:14 Oare glumele, flecăriile şi atenţiile linguşitoare faţă de tinerele femei nu au constituit un rău moral? Oare nu aţi început voi în mintea lor un lanţ de gânduri pe care este imposibil să-l schimbaţi? Oare voi, prin neseriozitatea şi cochetăria voastră, nu aprobaţi acest fel de comportament?
41:15 Voi, oare deţineţi funcţii de încredere şi pretindeţi că sunteţi creştini, nu dovediţi voi o familiaritate care conduce la păcat? Ce scrie în raportul din ceruri Veghetorul divin? Nu s-a făcut nici un rău moral acelor suflete cu care sunteţi atât de familiari? Ba da. S-a făcut impresia că acest lucru este de durată. Aceste fete sunt recunoscute pentru cochetărie şi flirt. Orice îngăduinţă de acest fel tinde să le facă tot mai vulgare şi mai îndărătnice. Ei ajung tot mai înnebuniţi după societatea bărbaţilor şi a femeilor care sunt uşuratici şi frivoli, ale cărora cuvinte nu au nimic din ceea ce este sfânt, curat şi nobil.
41:16 Definiţia răului moral. "Nici un rău moral", aceasta este scuza pe care o aduc toţi cei care au fost mustraţi pentru un comportament asemănător. Ce este răul moral? Au ajuns simţurile voastre morale atât de orbite încât nu puteţi discerne adevărul? Nu ştiţi voi că o viţă nu produce spini, iar tufişul de mure nu produce struguri? Dacă adevărul pătrunde în sanctuarul lăuntric al sufletului, atunci acesta va produce un gust moral curat. Atunci toate aceste practici îndoielnice, demoralizatoare vor fi văzute clar ca fiind o tăgăduire a lui Hristos un păcat care va întina sufletul. Orice glumă, cuvânt uşuratic sau linguşitor rostit faţă de tinerele fete sau faţă de femei, băieţi sau bărbaţi sunt tufe cu spini iar ceea ce produc acestea sunt mărăcinişuri, căci pomul se cunoaşte după roadele sale.
41:17 Fie ca cei care susţin a avea religia lui Hristos, să nu se înjosească prin conversaţii flecare, printr-o familiaritate nepotrivită faţă de femei din orice categorie, căsătorite sau singure. Să fie curaţi şi demni.
41:18 Tinerele fete trebuie să fie rezervate şi modeste. Când merg dacă sunt sănătoase, nu au nevoie să fie ţinute de braţ de vreun bărbat. Ele nu trebuie să dea ocazia ca binele lor să fie vorbit de rău.
41:19 Orice instituţie de sănătate - un câmp misionar. În fruntea instituţiilor noastre trebuie aleşi bărbaţi care să aibă nu numai o judecată bună, sănătoasă, dar care să aibă un simţ moral înalt, care să fie atenţi în felul cum se comportă, curaţi, în ce priveşte vorbirea, amintindu-şi de chemarea lor cea înaltă şi sfântă şi că există un Veghetor, un martor credincios pentru fiecare cuvânt şi pentru fiecare faptă. Dacă bărbaţii din instituţiile noastre dau pe faţă gânduri înalte, dacă discuţiile lor tind mai degrabă să întineze decât să înnobileze, aceştia să fie îndepărtaţi de îndată şi să nu aibă nici o legătură cu instituţia respectivă, căci cu siguranţă vor conduce spre imoralitate şi pe alţii. Trebuie avut în vedere binele întregii instituţii. Să aveţi totdeauna în minte gândul că fiecare din instituţiile noastre de sănătate este un câmp misionar. Ochiul lui Dumnezeu este asupra acestora zi şi noapte. Nimeni nu trebuie să-şi ia libertatea de a-şi îngădui chiar ceea ce doar se pare a fi rău. (Sp. Seria B., nr. 16, p. 6, 7)